Site-ul de față contine in jur de 1000 de articole despre muzica, film dar mai ales politica. Va invit sa-l "rasfoiti" cu incredere.

Badin, un “arhanghel” cu sabia franta

Asemenea mie, presupun ca multi dintre dumneavoastra ati fost usor siderati sa aflati ca Andrei Badin, grasutul realizator cu figura de bonom de la B1 TV si unul dintre “arhanghelii dreptatii” de la acest post de televiziune este cercetat penal intr-un dosar de santaj.

Lovitura cea mare vine insa in momentul in care afli ca cel care l-a reclamat la Parchet este nimeni altul decat Adrian Duicu, baronul PSD-ist, aflat astazi dupa gratii…

Caile Domnului sunt mereu necunoscute!

Atat de necunoscute incat indivizi pe care ii credeai verticali sunt de fapt niste nemancati ca oricare alt politruc lacom pe care ei il ataca din greu pe motivul “lipsei principiilor morale”.

Pe cale de consecinta, ne-am mai mira daca am afla sa zicem ca Robert Turcescu ori Andreea Pora au cerut spaga pentru a nu face publice mai stiu eu ce documente despre persoane publice?

Andrei Badin – tare in cleanta, un “dusman”, nu-i asa, declarat al hotilor din politica romaneasca se pare ca e doar un papagal ordinar.

Si pentru ce sa te compromiti? Pentru vreo avere? Nu! Pentru un banal concediu caci din inregistrarile procurorilor reiese ca suma pe care cercetatul Badin a pretins-o dezgustatorului Duicu era un mizilic de 5000 de lei cu care ziaristul dorea sa plece in vilegiatura…

Ziaristii romani, altfel ca majoritatea politrucilor isi vand constiinta, bag seama, pe sume modice. Va imaginati cat de mare e foamea in presa romaneasca?!

Nu urmaresc Antena 3 din principiu dar imi imaginez cata munitie “de razbel” ofera sacalilor de acolo acest eveniment extrem de compromitator pentru tabara ziaristilor “de dreapta”.

Merg pe principiu ca in politica, dragoste si fotbal sa nu spui niciodata “niciodata”.

Iata, acuma mai adaug o categorie: jurnalismul…

Comments

comments

Lasa gargara!

Ne putem mandri cu cativa dintre cei mai cunoscuti politicieni romani din ultimul sfert de secol. Printre ei, Mircea Geoana, Radu Berceanu si mai nou (sau mai vechiul) Valeriu “Valiy” Zgonea.

Acesta din urma e totusi cel mai “tare” dupa numarul de gafe pe care a reusit sa le faca in doar doi ani de cand e sef al Camerei Deputatilor.

Cum a ajuns un specimen ca acest Zgonea sa fie al treilea om in stat?!

Pe timpul lui Ceasca umblam toata ziua in gura cu sintagma “inversarea valorilor”.

S-avem pardon! Nu prea aflai intreprindere comunista de nivel mai mic sau mai mare condusa ca astazi de politruci analfabeti.

Ce il recomanda oare pe acest ciocanar sa ne conduca destinele? De ce suntem mereu blestemati sa avem parte doar de mediocri aroganti si buni de nimic, nici macar de politica?!

Ultima bocanc pe care ni l-a aplicat direct in gura gargaragiul de partid Zgonea, taman ce a fost dat publicitatii.

El consta intr-un dialog intre interlopul Adrian Duicu, ajuns tot pe linie de partid grangure in Mehedinti, cel mai amarat judet al tarii si presedintele Camerei Deputatilor Valeriu Zgonea.

Dialogul e antologic si ne arata cu asupra de masura adevarata fata a politicii romanesti, cea aflata in contradictie totala cu vorbele politrucilor rostite in fata camerelor de luat vederi.

El demonstreaza ca principala preocupare a acestor nemernici este traficul de influenta, “aranjarea” doar in interes personal sau de grup a lucrurilor, a posturilor a cumetriilor si a tuturor infectiilor care ne-au invadat viata aducand Romania in stadiul unui bolnav de septicemie.

Ma gandesc ce ar fi fost Duicu daca nu venea Revolutia.

Pe baza notelor din catalog (bine ca documentele respective sunt pastrate 50 de ani!) acest analfabet nu cred ca putea sa se angajeze nici ca hamal in portul din Severin.

Cat despre Zgonea, “bravul” nostru oltean, care iata, reuseste sa ne mai faca o data de cacat, nu cred sa fi putut trece de stadiul de sculer-matriter pe platforma industriala – astazi distrusa de indivizi asemenea lui, a Craiovei…

Daca n-ati citit pana acuma dialogul “cerebral”, axat pe idei, ce mai, o adevarata proba de epistemologie, care le taie pe cele platoniciene, il puteti lectura mai jos.

In data de 20.02.2013, Zgonea il suna pe Duicu. Redam mai jos stenograma discutiei

Duicu Ioan-Adrian: Domn’ presedinte, sa traiesti.
Zgonea Valeriu: Da, sefu’? Da, sefu’ de la Mehedinti?
Duicu: Lasa gargara!
Zgonea: Ia zi, sefu’!
Duicu: Ce faci?
Zgonea: Uite, bine. Am fost la o intalnire, ma duc la o alta intalnire.
Duicu: Si eu ma duc la partid, ajung la partid ca am sedinta aicea. Auzi? Ce te rog. Sper ca nu te bagi in treaba cu Titu, cu Netoiu. Ca ma tot bazaie ca nu stiu ce vorbeste cu tine pe-aicea.
Zgonea: Cine?
Duicu: Titu Netoiu.
Zgonea: Cine-i Titu asta, ma?
Duicu: Cu Taverna, ma.
Zgonea: Lasa-ma ma, in pace! Am vorbit ceva cu tine! Ai innebunit la cap?
Duicu: Bine.
Zgonea: Ma bag eu in ciorba ta?! M-am bagat eu vreodata?
Duicu: Nu. Nu. Nu.
Zgonea: Tu nu esti serios cu mine, in relatia cu mine.
Duicu: Nu-i adevarat. E! P…!
Zgonea: Eu sunt serios cu tine.
Duicu: Nu-i adevarat. Nu. Nu-i adevarat.
Zgonea: Tu esti…Eu cand ti-am promis ca nu ma bag si m-ai rugat, nu ma bag! …Nu m-ai rugat tu sa nu ma bag?
Duicu: Da.
Zgonea: E! Si-atunci? Pa.

(sursa: Hotnews)

Comments

comments

Bestii cu chip uman

Cateva mii de ani de evolutie nu au fost indeajuns pentru ca bestia din launtrul omului sa dispara.

Cel mai recent exemplu este doborarea avionului malaiesian de acuma cateva zile.

Nu cred sub nicio forma ca aceasta crima uluitoare a fost facuta intamplator. Chiar si asa insa, raman imaginile in care seapratistii ucrainieni jefuiesc cadavre.

Care este limita degradarii umane? Exista vreuna ce nu poate sa fie trecuta? Evenimentele de saptamana trecuta in care 298 de oameni total nevinovati au murit intr-o clipa ucisi de mana altor oameni, ne arata – a cata oara? – ca nu.

Mereu ma intreb cum produsul acesta maret al evolutiei numita fiinta umana a fost in stare sa creeze opere de valoare universala, care-ti incanta spiritul. Dar imediat pun in balanta, Auschwitz-ul, Treblinka ori in vechime, Inchizitia sau pe Gingis Han …

Stiu, este o problema clasica de filosofie pe care au dezbatut-o cu exceptional talent altii inaintea mea. Si totusi, nimeni n-a dat vreodata un raspuns exact.

Experimentul de acuma 40 de ani al psihologului american Philip Zimbardo a demonstrat ca intr-un timp foarte scurt putem sa devenim din fiinte ganditoare, niste bestii infioratoare.

Omul este paradoxal. El se zbate permanent intre limitele extreme ale existentei: raul si binele. Cand in mana are o arma, cand legea nu mai exista, fiecare dintre noi banuiesc, tindem s-o folosim.

Moartea unor nevinovati vine in sprijinul teoriei lui Zimbardo: oricare dintre noi, in anumite circumstante, suntem (sau putem deveni) monstri.

Doborararea avionului malaiesian este doar o etapa revoltatoare in involutia umana. Caci priviti in jur. Vi se pare ca evoluam? Ca respectul fata de ceilalti a crescut de-a lungul ultimelor generatii? Ca tehnologia ne-a facut mai buni? Ori tocmai ea a facut posibila catastrofa aviatica?

Raman la parera ca omul e rau in esenta, doar ca anumite limite sociale, impuse prin forta de-a lungul secolelor de civilizare, il fac sa ramana in matca lui psihica extrem de fragila.

Cand in 1977 parca, marele si civilizatul oras New York a cunoscut o pana de curent intr-o noapte, devastarea unor zone intinse de catre hoarde dezlantuite de oameni, jefuirea si distrugerea magazinelor, violurile, n-au cunoscut limite.

Cand barbati din secolul XXI violeaza si ucid in India fetite de 7 – 10 ani, mai putem afirma ca omul e bun in esenta?

In lumea animala nu se petrec crime. Carnivorele isi ucid prada, de cele mai multe ori rapid prin sugrumare, instinctual, doar pentru a-si potoli foamea si a-si perpetua specia. Omul e singurul, alaturi de cimpanzei, care duce razboaie, care omoara si distruge din placere, care ia ce este al altuia fara procese de constiinta.

Crima separatistilor rusi – dar poate fi oricare alta natie aflata intr-o astfel de situatie, demonstreaza cu prisosinta ca esenta uamana e fragila si mereu supusa schimbarilor. Din nefericire pentru noi, mai mereu in rau…

Comments

comments

O colosala furaciune: afacerea Microsoft – Guvernul Romaniei

Prin 2008 am achizitionat o licenta Windows “Vista” la pretul de 100 de euro (vreo 420 de lei mai exact).

Pentru Office n-am avut bani asa ca, la fel ca multi alti romani, am folosit de-a lungul vremii un “Word” spart.

Mai tarziu am vrut sa cumpar Windows 7 numai ca pretul era de-a dreptul nesimtit: 700 de lei.
Microsoft 300x168 O colosala furaciune: afacerea Microsoft – Guvernul Romaniei
Nu stiu daca ati avut vreodata curiozitatea sa studiati preturile produselor Windows pe piata romaneasca. Oricum, pentru un simplu utilizator ele sunt prohibitive. Dati un search pe eMag si garantat va frecati la ochi atunci cand ajungeti la Microsoft Office spre exemplu, in diversele lui variante.

Neindoielnic, Microsoft realizeaza produse de calitate superioara, utilizabile si de catre un idiot recent alfabetizat.

Secretul acestei corporatii e ca a reusit ca gusterul din fata monitorului sa faca ce-si propune prin intermediul ferestrelor prietenoase si a catorva click-uri.

Succesul afacerilor cu software e ca “marfa” e intangibila, atarna – daca nu e descarcata direct de pe site-ul producatorului, cateva grame, atata cat are un CD, dar in schimb pretuieste o caruta de lovele.

Nesansa noastra a romanilor in afacerea colosala care taman ce a iesit la iveala dintr-o eroare (a cata?) de logica a papagalului Victor Ponta, e ca pe teritoriul nostru s-au intalnit doua hiene hamesite de dimensiuni enorme: compania Microsoft si Guvernul Romaniei, oricare a fost el din 2004 incoace.

Consecinta directa: bugetul tarii a fost vaduvit de cateva sute de milioane de euro, bani pur si simplu furati din buzunarele noastre.

Am spus eroare de logica din partea lui Ponta pentru ca din dorinta de a-si trosni adversarii politici, acest imbecil si-a trimis “corpul de control” sa verifice nitel cateva contracte oneroase de achizitii facute de catre fosta guvernare.

Dar zgarmarea in rahatul mizerabilelor achizitii de la Microsoft duce pana la idolul lui Ponta, Adrian Nastase. Cand citesti stirea despre care s-a vorbit mult mai putin de cum ar fi trebui si din care reiese ca zeci de demnitari – unii dintre ei extrem de cunoscuti in frunte cu Nastase, Tariceanu ori Boc, au pus – se pare, botul la cascavalul celor din Redmond, Washington, te freci la ochi si mai ca nu-ti vine a crede.

Dar pentru ca traiesti in Romania, iti dai seama ca DNA-ul intrat pe fir nu are prea multe sanse sa greseasca.

Intru totul afacerea ne-a costat astronomica suma de un milliard de euro! Pentru acesti bani cineva trebuie sa plateasca, daca se poate cu un glont in ceafa.

Pe la inceputul anilor ’90 am incercat sa fac afaceri cu materiale de constructii, mai exact cu elementi de calorifer. Am mers la unul dintre directorii fostei intreprinderi mamut doljene TCIND sa-i propun o achizitie.

Pe atunci nu prea se auzise de privatizare.

Cand i-am spus respectivului pretul meu per element, a stat sa cumpaneasca putin dupa care mi-a facut el pretul: mai adaugi jumatate din pretul matale, dar el imi revine mie. De parca erau banii lui tat-so! Imaginati-va ca era vorba de cateva mii de bucati… N-am acceptat pretul si dus am fost. Cu toate ca sta pe aceeasi strada cu mine, fostul director nu m-a mai salutat niciodata de atunci.

Cam asa s-a ales praful de intreprinderile de stat si implicit de Romania.

Ori o afacere atat de grasa cum e cea cu licente software pentru scoli ori institutii nu putea fi “ratata” de gangsterii ce ne-au condus de-a lungul anilor, dar care nu uita niciodata sa mai adauge niste taxe, ca de, asa e bine pentru tara!

Microsoft Romania e prinsa cu pantalonii in vine si astazi sefii de aici sunt chemati sa dea cu subsemnatul pe la DNA, incolo…

Lacomia acestei companii e proverbiala, ea fiind obiect de studiu inclusiv pentru FBI care o banuieste si cerceteaza ca a dat “bribe” prin tarile de lumea a treia din Europa (gen Romania, Bulgaria ori Albania) pentru a-si vinde marfa.

Nu pot spune ca nu-mi pare bine cand observ ca DNA-ul n-are mama, n-are tata. Dar cel mai bine ma simt gandindu-ma cum le tremura chilotii in cur demnitarilor romani care au “spart bugetul” jefuindu-ne fara scrupule.

Tare mult as vrea sa-l vad pe Adrian Nastase cum e condamnat intr-un nou dosar de furaciune ordinara. Si pe langa el pe toti aceia care, orbiti de lacomie si de un castig facil facut doar prin cateva semnaturi, s-au hranit constant si barbar din banul public.

Comments

comments

Un meci pentru o viata…

Prima repriza a meciului Brazilia – Germania de ieri 8 iulie 2014 a fost una care fie si pentru microbistii inraiti se vede o data in viata, de povestit copiilor, nepotilor si stranepotilor…

Daca cineva de pe gogoloi ar fi avut prezenta de spirit sa parieze pe un scor atat de nefiresc intre cei doi titani ai fotbalului mondial, astazi ar fi milionar…

Cu siguranta insa nimeni, nici cei mai priceputi pariori si cunoscatori intr-ale fotbalului n-au mizat pe calcarea in picioare a echipei gazda de catre nationala Germaniei cu fantasticul scor de 7 – 1 !!!!

Sa vezi un stadion intreg fanatic dupa sportul rege cum aplauda la scena deschisa echipa adversa, cum striga “ole” la fiecare pasa a “dusmanului” din teren este iarasi ceva pe cat de inedit pe atat de uluitor.

Nu incape discutie: semifinala de aseara a fost un meci istoric!

Cand dupa reusita lui Thomas Muller care a deschis salva de goluri mai numeroase ca la handbal ma rugam lui Dumnezeu ca nemtii sa incerce sa tina de scor (tin cu ei de pe la 12 – 13 ani), nu mi-am inchipuit nici macar o clipa dezastrul pe care tara cafelei si a fotbalului il va resimti la sfarsitul celor 90 de minute de joc.

Odinioara, pe cand eram pasionat de sportul cu balonul rotund mi-au cazut in mana cateva dintre cartile marelui cronicar sportiv Ioan Chirila, un privilegiat al soartei, ce a fost prezent la multe “coppa del mondo”.

Din ele am dedus inca de pe atunci, din adolescenta mea frageda, ca brazilienii sunt obsedati de fotbal, ca-l mananca pe paine dimineata la pranz si seara, ca marii fotbalisti cariocas au fost fara exceptie la origine niste indivizi atat de saraci incat n-aveau bani nici pentru biletul de autobuz necesar deplasarii la antrenamente.

In Brazilia, fotbalul este un mod de a fi, este o speranta pentru milioanele de copii si tineri ai acestei tari aflata la antipozi de a iesi din foamea care macina zeci de milioane de existente.

Pentru nationala Braziliei nu sufera doar microbistii ci intreaga populatie de aproape 200 de milioane de suflete.

Se pare insa ca uneori doar pasiunea nebuna ori talentul incrustat genetic in a lovi mingea cu piciorul, nu sunt indeajuns pentru a-ti adjudeca victoria.

Nu atunci cand ai in fata o echipa turnata in otel, care n-are mama, n-are tata, ce lupta impecabil pana la fluierul final. Nu degeaba nationala Germaniei a jucat opt finale de campionat mondial.

Va imaginati cat suntem de marunti (si) in fotbal daca garnitura Romaniei de la mondialul american din 1994 care au ajuns doar in sferturi a ramas cunoscuta ca “generatia de aur”? Pai ce sa mai zica nemtii?!

Am vazut aseara in acest meci formidabil un joc extraterestru al Germaniei, cu tesaturi de pase scoase parca din manual, cu jucatori motivati de dorinta victoriei.

Am vazut – iarasi, lucru extrem de rar, o echipa a Brazilei complet debusolata, pierduta in spatiul suprafetei de joc fara putinta si vointa de revenire.

Un meci ireal, fabulos, care ar fi meritat sa fie urmarit fie si de cei ce nu stiu ca-n fotbal n-ai voie sa atingi mingea cu mana…

A fost un meci pentru o viata…

Comments

comments