Site-ul de față contine in jur de 1000 de articole despre muzica, film dar mai ales politica. Va invit sa-l "rasfoiti" cu incredere.

Macovei

Am umblat cateva zile sa strang semnaturi pentru Monica Macovei.

Cred ca e cel mai mare hop pe care trebuie sa-l treaca.

Oricum, e o mare imbecilitate strangerea unui numar urias (200 de mii!!) de semnaturi. Mi se pare – ca si in cazul crearii unui partid, ca e o strangulare a democratiei.

Am primit refuzuri politicoase dar si acceptari entuziaste, ori pur si simplu eschive tampite la care nu m-am asteptat.

Cele mai interesante raspunsuri/intrebari au venit insa de la doi cunoscuti.

Unul dintre ei m-a intrebat din prima, dupa ce m-a refuzat afirmand ca e membrul unui partid politic al carui sediu nu stie bine unde se afla sau de catre cine e condus la nivel local, “tie ce-ti iese?!”.

Celalalt era un nehotarat – calul de bataie in fapt al strategilor politici, care mi-a zis sa-l conving ca Monica Macovei merita sustinerea lui. Am sa iau aceste afirmatii pe rand, sa le disec un pic.

Povestea cu “tie ce-ti iese la afacerea asta” e una tipic romaneasca si e pe cat de prezenta in vietile noastre, pe atat de enervanta!

Din pacate, nu suntem obisnuiti sa facem ceva pur si simplu din civism, sa ne implicam intr-un proiect care se dovedeste lipsit de foloase personale. Din nefericire, aceasta tară nationala prezenta profund la nivelul celor trecuti de o varsta, se manifesta acut cel mai adesea si la tineri a caror constiinta mi se pare alterata inca dinainte de a-si da seama ce-i cu ei pe aceasta lume.

In Romania nu exista activitati de voluntariat. Notiunea cu pricina e perfect straina crezului popular care spune ca orice serviciu pe care-l faci cuiva trebuie neaparat rasplatit.

De Occident ne despart mai putin de o mie de kilometri, daca socotim Viena ca fiind cel mai apropiat punct apartinand acestuia.

Asta se petrece doar fizic, pentru ca masurand distantele la nivel de implicare emotionala, civica, in sprijinul dezinteresat al celuilalt, vorbim de ani lumina.

Romanii au aici o problema atat de mare incat nu cred sa fie vreodata surmontata. Gheseftul, ciubucul, avantajul sunt prezente mereu ca un scut de otel intre constiinta noastra si mersul normal al lucrurilor, cel pe care-l admiram atunci cand pasim in lumea civilizata.

Cel de-al doilea raspuns dat de interlocutorul meu se refera la motivele pentru care Monica Macovei merita sustinuta.

N-am avut timp sa i le descriu, eram in strada, el avea ceva clienti care asteptau sa fie serviti asa ca am hotarat de comun acord sa ne vedem zilele urmatoare pentru lamuriri.

Pe drumul spre casa mi-am dat seama ca nu pot s-o elogiez pe Monica Macovei din simplul motiv ca este un personaj cat se poate de comun, dar care si-a facut treaba extrem de eficient atunci cand a detinut o inalta demnitate publica.

In fond, nu de astfel de oameni ducem lipsa?

Nu de oameni potriviti la locul potrivit, care sa munceasca pentru noi si nu pentru ei?

Care sa nu epateze prin haine scumpe, tocuri inalte si genti ce valoreaza cat o garsoniera in sectorul cinci?

Nu ne-am saturat oare de palavragii buni de nimic, de snapani spilcuiti cu conturi uriase in tari exotice cladite pe averea nationala si pe care ii tot vedem la teve de ani de zile?

Ori de incompetenti aroganti ajunsi mult prea devreme in posturile cheie din stat, indivizi ce si-au copiat doctorate, care au furat pur si simplu startul sprijinindu-se pe carnetul de partid?

Iata cateva intrebari ale caror raspunsuri sunt motivele pentru care cred ca Monica Macovei trebuie sprijinita si votata.

Iar la acestea aș mai adauga doua pe care le-am considerat esentiale: fanatismul impotriva coruptiei si a coruptilor (chiar avem nevoie de astfel de oameni chit ca apreciez fanaticii doar in muzica rock) si anuntul ca daca va ajunge presedinte va lupta pentru modificarea infamei legi a partidelor politice, astfel incat doar trei persoane sa-si poata alcatui unul!

Nu-mi trebuiesc prea multe argumente ca sa votez un candidat.

Am facut-o de-a lungul anilor creditand pe acela care mi s-a parut ca stie ce vrea si mai ales ca e hotarat sa lupte impotriva coruptiei!

Aa, si mai e ceva legat de motivele pentru care Macovei merita sa fie votata: a terminat facultatea de drept Magna Cum Laude (pe vremea cand la admitere erau 40 de candidati pe un loc…) dar mai ales, n-are doctoratul in drept…

Comments

comments

Templul presei

Am intrebat prin centrul Londrei pe unde se afla sediul central BBC dar nimeni n-a fost in stare sa-mi raspunda.

Eram convins ca celebrul asezamant de presa se gaseste pe undeva prin zona centrala. M-am inselat pentru ca BBC-ul e la vreo zece statii de metrou de zona (centrala de asemenea) in care stau.

Inarmat cu rabdare al luat “Underground”-ul din Barbican si m-am oprit in Wood Lane. Cand am iesit la suprafata, am avut sentimentul ca am ajuns in “Craiovita Noua”. Blocuri anoste de 10 – 12 etaje aflate la distanta relativa de o parte si de alta, iar in fata un mall cat toat zilele. Vechiul sediu al BBC se gaseste la o aruncatura de bat de statia de metrou.

bbc vechi2 300x225 Templul presei

Wood Lane, BBC sediul vechi


Sediul cel nou nu e nici el foarte departe, la vreo trei sute de metri in linie dreapta. Cum dai coltul unei strazi putin circulate iti apare in fata un complex de cladiri moderne care adaposteste foarte apreciata institutie media
bbc nou 300x225 Templul presei

BBC, sediul nou


Am incercat sa vizitez BBC Media Center, dar era nevoie de cineva care sa vina sa ma ia de la intrare. Cu toate ca eram entuziasmat, explicand ca am fost multi ani jurnalist radio-tv, cei de la receptie s-au dovedit infelxibili.
Totusi, in holul de la intrare am fixat pe imagine juramantul de credinta al acestui adevarat templu al presei.
crezul bbc 225x300 Templul presei

Comments

comments

Istoria de sub talpile tale

Am vizitat Westminster Abbey.

Londra e un oras incarcat de istorie, cu locuri celebre in toata lumea. Westminster Abbey este insa istoria maretului Imperiu Britanic adunata intre peretii arsi de timp ai catedralei londoneze.

Putini sunt cei care poate n-au auzit de Richard al II-lea, de Queen Victoria ori Henric VIII.
Si mai putini sunt – banuiesc, cei care n-au auzit de Newton ori Darwin.

Cine nu stie de Charles Dickens sau T.S.Elliot? De Laurence Olivier ori (chiar de )David Frost?

Adevarata istorie nu e insa incrustata in peretii magnificului asezamant ori in gisantii perfect slefuiti ce odihnesc de secole aici, ci se pipaie cu talpi caci marii oameni ai Britaniei, sub pasii trecatorului se afla.

Am distins printre degetele picioarelor unei tinere “incaltata” in slapi sidefii inceputul numelui lui Dickens. E cumva un sacrilegiu? Poate altora, pe alte meleaguri asa li s-ar putea parea, nu si englezilor care, scriam deunazi, fac majoritatea lucrurilor usor diferit de noi, europenii continentali.

Westminster Abbey e ca un corolar al unei excursii in Londra.

Strajuita de Palatul Parlamentului de pe o parte si de statuia lui Churchill pe de alta, Abbey trebuie musai vazuta de oricare calator pe aceste pamanturi.

churchill1 300x225 Istoria de sub talpile tale

Churchill (in stanga spate Westminster Abbey)

Am dat deoparte locul in care se desfasoara incoronarea monarhului, care pare mult mai relevant vazut din fata micului ecran decat este in realitate.

Ori nava cu adevarat impresionanta a edificiului unde am urmarit cu totii ceremonia casatoriei printului William cu ducesa Kate.

Pentru ca totusi, cel mai spectaculos aspect al vizitarii catedralei aflata in buricul Londrei ramane intalnirea cu istoria, fie ea si razletita printre talpile eternilor necunoscuti trecatori…

Comments

comments

No smoking

In Marea Britanie nu exista spatiu public alcatuit din patru pereti si un acoperis in care sa ai dreptul sa-ti aprinzi o tigare.

Nu vorbesc de zgarie norii din City of London ori Canary Wharf, acolo unde saracii fumatori ce lucreaza in marile institutii financiare isi ostoiesc dependenta de nicotina coborand in fata cladirilor uriase din otel si sticla, ci de banalele pub-uri, taverne, carciumi de tot felul si de toate natiile aflate la tot pasul.

Norocul e ca multe au pe trotuar masute la care poti sa-ti bei cafeaua sau berea in compania unui fum de tigara.

Problema e atunci cand ploua si nitam-nisam se pune “viscolul”. Ii dibuiesti pe unii care deja au mai multe beri la bord infruntand stoic intemperiile si continuand sa dialogheze tare, intr-o engleza impecabila.
NO SMOKING 240x300 No smoking
Inauntru lucrurile se schimba oarecum, oamenii vorbesc ceva mai asezat, isi comanda “peste si cartofi prajiti” (mancarea traditionala care e chiar gustoasa si la preturi de bun simt), isi beau atotprezentul “pint” de bere (568 ml) ori bautura preferata.

Nu e nimic iesit din comun sa vezi mese ocupate doar de femei care in general trag puternic la tarie. Berea e aici apanajul barbatilor.

Cei care consuma in interiorul stabilimentelor sunt fie nefumatori, fie fumatori ce se pot abtine (lucru dificil!) in fata paharului cu alcool.

Asta nu inseamna ca in Londra nu se fumeaza in draci.

Ma indoiesc prin urmare ca aceasta lege – imbecila de-a dreptul – a dus la reducerea numarului fumatorilor britanici sau de aiurea dar care traiesc aici.

Marea Britanie – ca si alte tari foarte dezvoltate, in cap de lista fiind SUA, au cazut dintr-o extrema intr-alta. Daca in urma cu doua, trei decenii se fuma in lifturi, avioane, trenuri si chiar in platoul studiourilor de televiziune, astazi e un sacrilegiu fantastic sa-ti aprinzi o tigare intr-un birt!

Din pacate, oamenii – fie ei si englezi intelepti, nu reusesc niciodata sa gaseasca o cale de mijloc.

Prin urmare, vezi pe strada deopotriva barbati si femei care trag din tigare in draci, din toate pozitiile.

O problema sunt insa cosurile de gunoi care paradoxal, par mai dese in Craiova ca in Londra. Cand am ajuns prima data si am terminat o tigare pe strada, m-am plimbat ca un papagal cu chistocul in mana o distanta considerabila ca sa dau de un cos.

Pana la urma am observat ca englezii arunca restul tigarilor pe caldaram. In pofida acestui fapt, strazile si trotuarele sunt cel mai adesea impecabile..

Din cand in cand rasar pe trotuar recipiente din fier masiv incastrate in asfalt pe care scrie “Litter”. Formele lor difera precum difera si modalitatea de a arunca gunoiul. Uneori te chinui o leaca sa potrivesti pe un orificiu nu prea mare un pahar gol de carton in care a odihnit cafeaua de la Starbucks.

Cu toate astea, impresia generala e ca in Marea Britanie totul e facut cu cap, chiar daca, la o prima vedere, multe iti par a fi alcatuite in genul in care circula aici autovehiculele: pe partea stanga..

Comments

comments

Umbrela

Citesc prin presa romaneasca despre ambuteiajele catre mare. Bag seama ca in tara e canicula.

Nu acelasi lucru se poate spune despre clima de aici care este una dintre cele mai ciudate de care am avut parte.

Stiti zicala aceea cu “dezbraca-te sa te…, imbraca-te ca nu te mai…”? Eh, cam asa face Al de Sus cu britanicii. Te trezesti cu soarele-n ochi dimineata (aici se lumineaza mai devreme binisor ca-n coltul nostru de Europa) dublat de un vanticel care bate aproape permanent si esti convinsa ca ai parte de o zi frumoasa.

Asta e o mare greseala!

Peste doar un ceas sau doua vremea vireaza necrutator, astfel ca te pomenesti dintr-o data cu ploaie si vant in toata regula de nu stii in ce gura de metrou sa te bagi!

Ciclul acesta dureaza la nesfarsit.

Vremea e racoroasa, arareori sare de 20 de grade in aceasta perioada si uneori, paradoxal, e mai placut seara pe la orele noua sau 10.

Cu o astfel de clima umbrela devine un accesoriu obligatoriu.

Asa ca esti nevoit sa-ti cumperi una de calitate indoielnica cu trei-patru lire de la un Tesco local. Daca-ti da mana poti sa-ti iei o umbrela costisitoare sau foarte costisitoare.

Am vazut in galeriile Tate o expozitie cu vanzare (un fel de “Fond plastic” romanesc de pe vremuri) unde se vindeau umbrele negre imprimate cu cateva forme albe ce se repetau la infinit dar care aveau pretul de 75 de lire bucata.

Asta nu e nimic pentru ca spre exemplu, pe Oxford Street exista un magazin de pe la 1830 specializat in umbrele si unde exista exemplare care costa 400 – 500 de lire.

Stiam ca englezii au un cult pentru acest element indispensabil oarecum traiului de aici, dar mi se pare usor exagerat.

Oricum, daca ajungeti pe aici, bagati-va in traista o umbrela mica si rezistenta la vant. Cum notam, este un obiect esential intr-o tara unde granita dintre vremea placuta si cea tarziu-autumnala este aproape insesizabila.

Comments

comments