Site-ul de față contine peste o mie de articole despre muzica, film dar mai ales politica. Va invit sa-l "rasfoiti" cu incredere.

Demisia!

Romania n-a atins si nu cred ca va atinge candva punctul de democratie in care un demnitar sa-si ofere cu demnitate demisia.

Cu cateva exceptii, precum Ioan Aurel Stoica, Traian Basescu si alti cativa pe care ii numeri pe degete, nu-mi amintesc ca vreun politruc roman de mai mica ori mai mare anvergura sa-si fi dat demisia in urma vreunui scandal de coruptie, sexual ori de alta natura.

Ei continua sa vina la serviciu, acorda interviuri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ba fac asta, chiar si dupa ce au primit o comdamnare definitiva, fie ea cu suspendare. Cel mai elocvent caz este al lui Tudor Chiuariu, care ranjeste inca in fata camerelor de luat vederi din incinta Parlamentului (!!) in vreme ce de fapt, ar fi trebuit sa dispara de mult din atentia publica, ba chiar sa zaca pitit pe la Rahova pentru multi ani de acum incolo!

Asa se intampla si cu acest Toni (!) Grebla (!!!).

Nea Toni „al nostru” continua sa ne sfideze din inalta functie de judecator la Curtea Constitutionala.

In oricare alta tara democratica, un omolog de-ai lui Toni si-ar fi depus demisia in urmatoarele ore de la izbucnirea scandalului.

Mi-amintesc cum in urma cu vreo cativa ani, o deputata britanica a demisionat pentru ca presa a aflat ca sotul distinsei doamne a platit factura la cablu din banii alocati biroului parlamentar al sotiei. Si asta s-a intamplat doar o singura data, fiind vorba de vreo 30 – 40 de lire!! Insa nu conteaza suma ci gestul care era clar un abuz.

Demnitarul roman insa, fie el ministru, parlamentar ori magistrat la Curtea Constitutionala are soric de porc in loc de obraz.

Sustinut de colegi (!!), Toni Grebla merge mai departe cu ratul lui acoperit de o mustata groasa. Credeti ca i-a trecut o clipa prin cap sa demisioneze?! Ha! De prea mult „efort” depus alaturi de acest Barcina, Grebla a plecat putin in concediu, cica „pentru a proteja Curtea Constitutionala”!! Gagiul mai are si tupeu de grostei, nu doar obraz pe masura godacului!

L-am vazut aseara pe Zegrean cu mecla lui de contopist semidoct coborat din literatura lui Caragiale incoltit de ziaristi. Nu prea stia pe unde sa scoata camasa. In loc sa dea de pamant cu Toni Grebla si sa-i ceara public demisia, Zegrean o scalda ca la Ploiesti!

Cand auzi cuvintele „ Curtea Constitutionala” iti vine sa te ridici si sa iei pozitia de drepti. Asta poate in Germania ori Marea Britanie, ca la noi schimbi scarbit canalul teve!

Indivizi lipsiti de scrupule, certati grav cu bunul simt continua sa ne conduca si sa ne dirijeze destinele.

Am crezut ca odata cu revolutia de la urne din 16 noiembrie, un dram de respect fata de noi, “revolutionarii” lui peste prajit, se va face simtit si in establishmentul nostru. Da de unde! „Liderii” raman in continuare niste aroganti infatuati si scarbavnici, iar noi reprezentam tot pulimea care s-a revoltat putin dar apoi a mers din nou la culcare. Cine stie, pentru inca alti zece – douazeci de ani…

Share This:

Comments

comments

Guzganii

Cristian David, Toni Grebla, Ovidiu Putura. Sunt numele a trei derbedei care – printre alti numerosi derbedei – ne-au condus destinele intr-o perioada sau alta, in ultimele decenii. Cum parvin astfel de indivizi putred de corupti in functii cheie ale statului? Care e politica de cadre a partidelor politice ajunse la putere, astfel incat gangsteri ca David, Grebla ori Putura sa puna laba pe unele dintre cele mai inalte functii in stat iar oameni de buna credinta sa moara de foame?

Odata cu dezlantuirea DNA-ului (mama, ce-mi place genul asta de “republica a procurorilor!”) s-a facut o radiografie a clasei politice romanesti: nume grele de politruci despre care doar banuiam ca sunt corupti pana-n maduva oaselor sunt acuma luati cu arcanul catuselor si bagati la duba.

Nu-i asa ca sunt buni si americanii la ceva? Si doamna Nuland si procuroarea americana de la US Ambasy din Bucuresti, si mesajele lor vis-a-vis de statul de drept si coruptie? Sa ne imaginam putin ce s-ar fi intamplat daca Victor Ponta ar fi castigat alegerile. Toti acesti indivizi erau bine merci, nu li se (mai) misca un fir de praf de pe costumele de mii de dolari, iar DNA-ul ar fi fost pus mintenas cu botul pe labe, cam cat ai zice “Vocea Rusiei”!

Citesti si te crucesti.

Spre exemplu acest Grebla, care a fost ani de zile seful comisiei juridice din Senatul Romaniei(!!!!) e acuma judecator la Curtea Constitutionala (???!!!)! Cand era baronet de Gorj, mafiotul mustacios n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa se incuscreze cu interlopii din Targu Jiu si sa mearga la nunti cu..elicopterul! Va dati seama cu ce taranoi parvenit avem de-a face, care, odata ce a facut ceva cheag prin intermediul partidului desigur, si-a aratat adevarata fire?

Ori Cristian David – ce in realitate poseda un nume cu mult mai prozaic* dar care imi scapa acuma, care a cerut si luat spaga 500.000 de euro ?!! 500.000 de euro!!! Un cetatean din Occident cu salariu consistent– ce sa mai vorbim de noi, amarastenii din Estul Europei, nu castiga in doua vieti acest purcoi de bani, iar gangsterul submediocru cu nume biblic a pus laba pe ei in cateva ceasuri!

Sau spaga de milioane de euro (!!!!) pe care procurorii pretind c-ar fi cerut-o Tudor Chiuariu (poate a si incasat-o) un alt “juristul pulii”, fost ministru de Justitie(!), actual facator de legi(!!), condamnat deja pentru coruptie?!

Acestia sunt toti “oameni de partid”. Sunt infectiile umane ce ne-au tinut pe loc un sfert de veac.

Sunt hienele pe care, cu buna stiinta, adesea pentru un oscior nenorocit, le-am trimis sa aiba “grija” de noi…

In conditiile in care in fiecare zi vedem noi arestari, mult pomenita primenire a clasei politice se va face volens-nolens nu de catre alegerile politice generale ori locale ci de DNA. E infinit mai bine asa.

Citesc ca si la Primaria Craiova in aceasta dimineata DNA-ul a dat iama. Cu mic cu mare, romanii care au prins un “post la stat” cu oarecare raspundere ii jecmanesc fara scrupule pe ceilalti romani prin orice mijloc, pe orice cale, doar pentru prosperitatea personala. Ideea de “bine colectiv”, de generozitate, de slujire a aproapelui inca nu s-a ivit in Romania si nu stiu daca ea va aparea vreodata.

Si in tot acest razboi DNA – clasa politica, seful statului nu trebuie sa faca nimic. E musai doar sa aprobe, fie si tacit, asa dupa cum ne-a obisnuit, ceea ce institutia procurorilor care bag seama, poseda deja un inalt ori foarte inalt grad de credibilitate in mentalul colectiv, pune la cale si realizeaza.

Simt o placere deosebita cand guzgani precum David, Grebla, Putura ca sa nu mai vorbim de Hrebenciuc, sunt “carditi” cu catuse! Arestarile – in cea mai corupta tara din UE – au devenit un fapt comun. Cine se gandea in urma cu doar cativa ani ca se va intampla asta?…

* I-am aflat numele real in urma unui articol de pe nasul.tv.

Share This:

Comments

comments

Cand generozitatea e rasplatita cu gloante

Cum treci granita in Austria dai cu adevarat de lumea civilizata. Chit ca si-n Ungaria vecina, aflata mai la Rasarit rulezi pe autostrazi impecabile, Austria deja e altceva.

Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut in urma cu aproape un deceniu cand am pasit pentru prima data in Occident. Te asteptai sa fie deosebit, dar ceea ce vezi la fata locului iti depaseste asteptarile.

Vizitezi muzeele si fabuloasele catedrale din Viena, apoi pe cele din Munchen, Nurnberg, Frankfurt, Hamburg, Lubeck, dai o fuga pana in Zurich si apoi in Strasbourg, treci apa pana in Danemarca sa gusti putin si din mirajul supercivilizatiilor nordice.

Totul functioneaza impecabil, de la transport pana la serviciile hoteliere sau serviciile din oricare restaurant occidental.

Totusi, exista ceva care-ti atrage destul de repede atentia si care, oricat de neinstruit, ti se pare ca face o profunda nota discordanta cu fundalul: numarul – pe alocuri infricosator de mare de oameni ce nu apartin acelor locuri dar care, de cele mai multe ori sunt cetateni cu drepturi depline ale tarilor respective. Vorbesc – si sunt sigur ca toti cei care ati calcat in Vest ati observat asta – despre musulmani.

Ne plimbam printr-o zona aglomerata a Vienei la aproape 40 de grade la umbra. Aveam sticlele cu apa la noi, ne mai opream la cate o gradina sa dam pe gat o bere, pentru ca ne uscam ca prigoriile. Deodata, in fata ne apare o pereche de oameni la 30 de ani, el putin mai in fata, iar ea in urma tragand dupa sine doi puradei.

Socanta a fost infatisarea femeii imbracata complet intr-o burkha neagra, inclusiv ochii fiindu-i ascunsi de o bucata de panza blurata. Ma-ntrebam cum raspundea trupul acelei individe ce parea venita din Evul Mediu timpuriu la arsita vieneza daca noi tindeam sa ne lepadam si putinele vestminte in care plecasem la plimbare.

La fiecare pas in marile ori mai micile orase occidentale dai de arabi, pakistanezi, indieni, yemeniti, turcaleti si toate natiile unor tari extraordinar de sarace dar incorsetate intr-o religie criminala. Sau tocmai de aceea sunt sarace, pentru ca viata lor, comportamentul si obiceiurile de zi cu zi se ghideaza dupa spusele de acuma o mie cinici sute de ani ale unui schizofrenic pe nume Mohamed devenit iata, cel mai mare pericol pentru Occident.

Daca in urma cu o mie de ani stramosii nostri crestini cucereau prin foc si sabie Orientul mijlociu, astazi procesul se desfasoara invers, insa cu mult mai pasnic (pana la un punct!) doar prin generozitatea prosperelor popoare crestine de dincoace de Bosfor.

Vreme de mai bine de patruzeci de ani, milioane de musulmani saraci au fost acceptati in randul unor popoare civilizate, libere si bogate dar care nu mai puneau – ca odinioara – mare pret pe religie.

S-a produs astfel o ciocnire – iar atacul de la saptamanalul umoristic Charlie Hebdo o arata cu varf si indesat – intre doua civilizatii complet diferite: una care a evoluat admirabil si care priveste(increzatoare?) spre viitor, alta care a ramas incremenita la nivelul mentalitatii Evului Mediu. Mai devreme sau mai tarziu nu avea cum sa nu se produca astfel de crime odioase despre care personal cred ca reprezinta doar inceputul.

Lumea crestina se gaseste pe marginea prapastiei impinsa acolo nu de catre musulmani ci de insasi generozitatea si toleranta ei in numele unei blestemate corectitudini politice prost inteleasa dar si mai prost aplicata.

Tot citesc articole care spun ca asistam la demersuri sangeroase impotriva libertatii de exprimare.

Gresit!

Asistam la inceputul luptei de anihilare a crestinatatii de catre o religie criminala caci asta este Islamul. Lideri politici importanti ai lumii civilizate spuneau – in dorinta de a fi pe placul musulmanilor – ca Islamul este o religie a pacii. Au uitat insa sa puna ghilimelele.

Nu, Islamul nu este o religie a pacii si a tolerantei, este o religie patata de sange, absolut intoleranta, in care cine nu se roaga cu curul in sus de cinci ori pe zi cu capul indreptat spre Mecca e dusman de moarte si trebui ucis!

Cand primesti la sanul tau milioane de serpi veninosi carora nici prin cap nu le trece sa caute macar sa adopte o parte dintre obiceiurile locului, cand liderii politici proeminenti interzic simboluri religioase traditionale crestine in locuri publice dar celebreaza si pun la loc de cinste obiceiurile si datele calendaristice sfinte ale Islamului, cand toleranta capata dimensiuni monstruoase chiar, ce pun in inferioritate populatiile autohtone, nu faci altceva decat sa dai apa la moara unor decerebrati care nu ezita sa puna mana de iatagan ca sa reteze capatani de ghiauri!

Sunt tare curios daca dupa acest eveniment sangeros din buricul Orasului Luminilor, politica fata de imigranti a tarilor democratice se va schimba sau evenimentul va fi tratat (ca pana acuma) drept unul izolat pentru ca – vezi Doamne, “Islamul nu ar face asa ceva”.

Daca Islamul si musulmanii din Occident ar fi asa cum ii catalogheaza liderii occidentali, ar fi trebuit ca in seara odioaselor crime cateva mii de muslimani francezi sa se stranga in Piata Republicii din Paris si sa protesteze impotriva macelului. Dar asta nu s-a intamplat si nici nu se va intampla vreodata. Sunt sigur ca multi dintre musulmanii francezi, englezi ori germani vor fi simtit o placere interioara infricosatoare pentru noi la aflarea vestilor despre teribila executie a jurnalistilor francezi.

Radicalizarea Islamului pe de o parte si pierderea increderii in Dumnezul crestin pe de alta sunt cauzele care, mai devreme ori mai tarziu vor duce la caderea Occidentului.

Am fost anul trecut in doua randuri in Marea Britanie, o tara minunata, cea mai “tare” in care am pasit pana acuma.

Dand de o parte locurile celebre pe care doream de multa vreme sa le vad in realitate si nu (doar) in fotografii, un lucru mi-a atras atentia si pe care nu-l mai vazusem in nicio alta tara occidentala: in curtea multor biserici anglicane (deci a religiei nationale a englezilor) functionau crasme!

Din pacate, civilizatia occidentala piere pe limba ei sub asaltul cutumelor proprii (corectitudinea politica, desconsiderarea grava a propriei religii) si a berbecului exterior care este Islamul, o religie a urii, a violentei, a inapoierii, a crimei.

Cred de pe acuma ca razboiul – caci ori cat n-ar vrea sa se recunoasca, ne gasim in plin razboi al civilizatiilor – este pierdut si ca generatia copiilor nostri sau mai degraba a nepotilor nostri vor duce batalii la propriu impotriva islamizarii.

Asta daca nu cumva, se vor da de buna voie pe mana murdara de sange a lui Mahomed…


(Sursa foto: www.inliniedreapta.ro)

Share This:

Comments

comments

Nu-i bine d-le Iohannis…

Nu sunt convins ca presedintele Iohannis este “the chosen one”.

Ca multi altii, i-am analizat miscarile de la inceput de mandat. E drept, omul e sef de stat de trei saptamani doar, dar bag de seama cu o anume strangere de inima, ca are un comportament stangaci.

Multi ii vor sari in aparare si vor spune poate ca e prematur sa-i acordam nota la purtare. Stiu, poate ca ne-am saturat de un “presedinte jucator”, poate prea jucator, dar pare-se ca am girat unul caruia ii place mai mult banca de rezerve.

Infecta clasa politica romaneasca necesita mai mult ca oricand un presedinte jucator, o personalitate cu mult mai combatanta. Ori, ce vedem acuma? Un proaspat sef de stat idolatrizat de aproape trei sferturi dintre romani, dar care nu este deloc implicat. In afara de liturghii nu prea ne-a aratat drumul pe care e hotarat sa paseasca!

Si asta in vreme ce Guvernul i-a saltat cateva mingii la fileu, pe care, data fiindu-i inaltimea, putea slava Domnului sa le loveasca!.

Ultimul balon este legat de sinistra ordonanta de urgenta data de Victor Ponta pentru Victor Ponta, prin care “doctorii” pot sa renunte la titlul academic fara nicio pedeapsa (adica toti acei indivizi facuti doctori la apelul bocancilor si care sunt constienti ca singurul lucru original din lucrarea de doctorat este numele de pe coperta).

Poate ca domnul Iohannis vrea sa impace si capra din propria-i ograda si varza pesedista, numai ca, e demonstrat, cu PSD-ul nu poti colabora fara sa fi tras pe sfoara.

Klaus Iohannis pare din nefericire un sef incalecat deja, ce insa nu are nici macar anvergura lui Emil Constantinescu. Dand de o parte lipsa combaterii elegante cum i-ar sta bine unui neamt nu?, a pesedeilor vorace, am un mare semn de intrebare cu privire la echipa pe care si-a alcatuit-o.

Nu stiu de ce, dar am sentimentul sumbru ca majoritatea consilierilor prezidentiali au comanda adevarata in alta parte si nu la Cotroceni.

Mai mult, o seama dintre ei par a avea si mari lacune de caracter.

Incepand cu gretosul Dan Mihalache – uns consilier sef! – si terminand iata cu Lazar Comanescu, presedintele Romaniei pare a nu fi dibuit intr-o tara cu douazeci de milioane de oameni cativa profesionisti fara schelete in dulap.

Sa-l alegi pe moscovitul George Scutaru ori pe Lazar Comanescu printre cele mai apropiate persoane, cele cu care – se presupune – te vezi si te consulti zilnic, e un fapt nu tocmai in concordanta cu axa geopolitica pe care ti-ai trasat-o, adica Londra (eventual Berlin) – Bucuresti – Washington.

Prin natura profesiei, prin varsta destul de inaintata, Lazar Comanescu – ce presupun ca a fost “diplomat” si inainte de 1989, nu a avut cum sa nu dea o geana pe la temuta “Ochiul si Timpanul”.

Tot asa, acest Scutaru, cu studii la Moscova (?!), fost corespondent de presa in capitala defunctei URSS nu stiu prea bine ce hram poarta, dar printr-un exercitiu de imaginatie se sparie gandul…

Nu s-o fi gasit oare un ins cu studii la Washington, Londra ori chiar Bucuresti printre toti romanii destepti din tara asta?!

Prin recentele declaratii de pe Facebook jurnalista (adevarata) Tatiana Niculescu – de prietenia careia m-am bucurat odinioara – lasa (si ea!) de dorit. Domnia sa n-a gasit altceva mai bun de facut in primele zile de dupa preluarea postului decat sa se planga de conditiile (oarecum) ” insuportabile” din Palatul Cotroceni! Haida de Tatiana!

Sunt – asa cum scriam – stangacii mai mult sau mai putin grave ale inceputului de mandat Iohannis.

Cand la scurta vreme dupa alegerea sa Emil Constantinescu a raspuns reprosurilor publice intemeiate cu privire la angajarea lui Dan Petre (fiul lui Zoe, un soi de Dan Mihalache la vremea respectiva) pe un post la Cotroceni, ca procentul de incredere si de admiratie al romanilor pentru persoana sa ii permite o astfel de manevra, toata presa i-a sarit pe buna dreptate in cap.

Presupun ca in pofida criticilor unor personalitati marcante ale Romaniei ce s-au opus numirii lui Mihalache, domnul Iohannis s-a bizuit pe acelasi tip pervers de gandire: imi permit sa fac orice pentru ca sunt foarte popular, merg la biserica si-mi iubesc nevasta…

Sa nu uite insa presedintele Iohannis ca in politica popularitatea este ca-n “Steaua” lui Eminescu: “Era pe când nu s-a zarit/Azi o vedem, si nu e.”

Share This:

Comments

comments

Drumul oaselor

In fiecare an, in timpul sarbatorilor de iarna ori de Paste, o stire este repetata pana la obsesie: pe DN1 este un trafic de cosmar!

In 25 de ani de la caderea comunismului s-au facut averi incomensurabile, care in tari civilizate se alcatuiesc in generatii, exista imbogatiti din drumuri si din fabuloasele contracte de construit drumuri cu statul dar nimeni, niciun guvern n-a fost in stare sa elimine acesta stire, adica sa realizeze 120 de kilometri de autostrada de la Bucuresti pana la Sinaia!

Ce tara e asta?! Ce basina de tara e asta in care an de an, fie sezon de vacanta de iarna ori de vara, DN1 este vesnic superaglomerat?!

N-ar trebui stransi putin de coaie toti acesti nemernici care ne-au guvernat vreme de un sfert de secol dar care n-au fost in stare sa faca o sosea pe patru benzi, in fapt o nimica toata pentru o tara care cica e in Uniunea Europeana?! Vai si amar de zilele noastre! Pana la urma, ne meritam soarta!

Share This:

Comments

comments