Site-ul de față contine peste o mie de articole despre muzica, film dar mai ales politica. Va invit sa-l "rasfoiti" cu incredere.

Un viitor sumbru

Vinerea trecuta tot Internetul parca luase foc de fericire. Vestea ca – la limita – Curtea Suprema de Justitie a SUA a hotarat ca pe tot teritoriul tarii homosexualii sa se poata casatorii intre ei fara nicio opreliste a colorat reteaua mondiala de computere in culorile curcubeului.

Se bucurau americanii in strada de ziceai ca au ajuns pe Marte. Pana si Casa Alba s-a imbracat in culori de sarbatoare de ziceai ca presedintele Obama abia asteapta sa-si uneasca destinul cu Emanuel Rahm, amicul lui si fost sef al personalului!
gay
Nu trecusera prea multe ceasuri de la hotararea “istorica” a Curtii Supreme si dintr-o data au aparut fanaticii care cereau rescrierea trecutului mai rau ca-n “1984”.

Popularul agregator de stiri Yahoo! a pus la loc de cinste o insailare de imagini in care-i acuza de homofobie pe cativa fosti inalti functionari de stat din trecutul mai indepartat (Edgar Hoover) sau mai apropiat (George Bush).

Mai mult, un comentator imbecil isi punea intrebarea daca nu cumva, in “lumina” celor dezvaluite despre Hoover numele cladirii FBI-ului – ce poarta numele legendarului politist federal – n-ar trebui schimbat!

Dintr-o data, anormalul a capatat proportii monstruoase, a coplesit normalul, astfel incat nu am cum sa nu ma intreb cum privesc cetatenii americani heterosexuali aceasta stare de fapt.

Prin intermediul acestei dezgustor-periculoase entitati numite corectitudine politica, toleranta a fost transformata intr-un concept cu putere devastatoare, asa incat homosexualii, persoanele cu handicap, americanii de culoare, musulmanii – care constituie oricat de multi ar fi totusi o minoritate, au devenit dictatori intr-o lume ce majoritar nu si-o trage in cur.

Dictatura majoritatii s-a transformat incet dar sigur in dictatura minoritatii. Lumea nu este in stare sa pastreze un echilibru pentru ca se pare, nu suntem construiti genetic pentru a fi astfel.

Daca pana acuma patru – cinci decenii homosexualitatea era tratata cu parnaie, s-a cazut in extrema cealalalta: in numele unui echilibru prost inteles minoritatea dicteaza legile, se bucura de privilegii uneori enorme care trimit majoritatea in derizoriu.

Colac peste pupaza, pentru ca masa sa fie completa, apar tot felul de cretini popularizati din greu pe site-uri foarte vizualizate ce pun la indoiala insesi preceptele pe care parintii fondatori ai SUA si-au cladit foarte prospera natiune: credinta in Dumnezeu.

Citeam nu demult un articol revoltator in care o profesoara din California, cu IQ presupun subdezvoltat, s-a revoltat impotriva lui….William Shakespeare si a predarii lui in scolile americane! E ca si cum l-ai scoate pe Eminescu din manualele romanilor! Ce tot atata Shakespeare, un scriitor vechi, depasit, greu de citit si mai ales greu de digerat de catre mintile lejere ale tinerilor mericani?! Niciun Shakespeare! De ce n-am studia noi astazi niscai scriitori afro-americani mari? (Care ar putea fi oare aia ce pot fi asezati macar la picioarele lui Shakespeare?!)

Bebelusii nu mai trebuiesc imbracati dupa sex, adica in albastru baieteii si in roz fetitele ca e discriminare! Domnisoarelor nu le mai spui astfel ci “doamne” ca e discriminare! Cuplurile de homosexuali isi pun verighete si mai mult, adopta copii, astfel incat la maturitate pe semne ca saracii de ei, au dificultati in a-si da deama de propria sexualitate.

Toate aceste nebunii “democratice” cu repetitie, demne de cauze mai bune, sunt lovituri de baros pe care civilizatia occidentala si le aplica singura la proparia-i temelie.

Adaugati la asta si indepartarea din ce in ce mai accentuata de religie si aveti melanjul ideal pentru ca in cateva decenii sandramaua democratiei sa crape.

Iar pericolul nu vine numai din interior ci si pe cale externa.

Suntem siderati de expansiunea ISIS, armata fundamentalist islamica ce face prapad pe unde pune piciorul si care, ca veni vorba, stiti cum procedeaza cu cei doar banuiti de relatii homosexuale? Ii arunca de pe blocuri…

La ea adera tot felul de indivizi din toata lumea, unii desperados satui de democratia vestica, altii imbecilizati in scolile islamice, unii doctori in stiinte… Mi se poate raspunde ca Occidentul nu s-a speriat inca indeajuns ca sa ia masuri pentru distrugerea organizatiei criminale si oricum, forta lui militara este coplesitoare. Eu nu spun ca nu poseda tehnologie devastatoare, dar puneti-o in balanta cu fanatismul ce se conduce dupa precepte clare, lipsite total de ambiguitati. Care credeti ca poate avea sorti de izbanda intr-un final?

Si-n tot acest timp cand Orientul Apropiat si nordul Africii (se pregateste Europa) ard, America, marele scut totusi al democratiei planetare iese in strada de bucurie ca homarii pot de acuma incolo sa spuna “Da” in fata ofiterului starii civile? Nu-i cam mult?

Haimanale

Prin anii 1990 – 2000 ne tot tanguiam, ne rugam la Cel de sus sa vina odata „generatia tanara”, adica ai batrani sa faca loc in politica tinerei generatii.

Voiam sa ne vedem odata scapati de Nastase, Hrebenciuc, Videanu, Berceanu, Paunescu, Iliescu desigur si tot asa. Noi, astia naivii ne spuneam ca oricum ar fi, mai devreme ori mai tarziu vine valul de tineri politiceni educati si gentlemani care priveste doar spre viitor si pune trancariciul cacarisit al Romaniei pe drumul cel bun: spre Occident cu toata forta si fara coruptie!

De vreo cativa ani tanara generatie s-a itit in politica de-adevaratelea. I-au scos din scena – mai cu binisorul, mai prin dos, mai maculandu-i pe la o televiziune, mai un denunt ici, colo – pe seniori si incet dar sigur si-au pus labele pe tara.

Dupa doar cativa ani de guvernare in care simbolurile politicii au fost tineri ticalosi ce gravitau in jurul varstei de 40 de ani, indivizi precum Dan Sova, Sebastian Ghita, Mihai Voicu, Cristian David, Cristian Busoi, Elena Udrea, Olguta Vasilescu si cu voia dumneavoastra Victor Ponta, ne-am lamurit dintr-o data ca mult asteptatii lupi tineri ai politicii romanesti sunt ditamai crocodilii cu colti lungi si feroce.

Ceva mai scoliti, dar plini de un tupeu fara limite, de o voracitate iesita din comun, obsedati de putere si control, venali si total lipsiti de scrupule, reprezentantii noii generatii intrec cu mult forta si dorinta de jumulire/distrugere a statului decat vechea garda de derbedei care astazi bate spre 70 de ani.

Te crucesti pur si simplu cand citesti ca un ins precum acest Sebastian Ghita administreaza peste 50 de firme, are si a avut mereu si mereu contracte fabuloase cu statul, a devenit multimilionar in dolari la varsta la care altii doar ce iesisera de pe bancile facultatii.

Dar cel mai mult te fascineaza tupeul acestui gangster atunci cand e luat la intrebari de catre procurori. „Big Ghita” asta de Prahova a considerat ca cea mai buna aparare e atacul asa ca pac la rasboiu’ impotriva DNA.

Angrenat obscur inca din tinerete in retelele subterane ale serviciilor secrete, membru al Comisiei parlamentare de control al SRI (!), prieten la toarta cu seful de generatie al tinerilor politruci, Ghita a ajuns sa taie si sa spanzure in Romania. Daca acuma dovedeste un tupeu fenomenal, va puteti imagina cum ar fi procedat acest derbedeu daca Ponta castiga alegerile?! Se sperie imaginatia…

In vreme ce unii dintre cei mai buni tineri ai nostri, exceptional pregatiti in mari universitati europene ori de aiurea muncesc, uneori pe salarii bune, dar cel mai adesea pe mult mai putin decat ar merita, departe de tara, aici, in fascinanta si eterna Romanie noi, cu buna stiinta am dat puterea de decizie altor tineri care insa au incrustate in ADN nu seriozitatea, meritocratia, bunul simt, onestitatea ci furaciunea, aroganta si minciuna.

Tot vad titlurile basinoase ale lui Cristoiu. Nu ma mai obosesc sa citesc textele, individul a devenit un soi de tonomat obsedat de „binomul DNA – SRI”. Totusi, pana una, alta nea Cristoiule, sa-i multumim acestui binom mult hulit ca incet dar sigur pare ca ne aduce la liman, scapanadu-ne taras-grapis deopotriva de tinerii si batranii mafioti…

Cum mi-a devenit simpatic un prostanac (influent)

Gasca dementa de mafioti care ne hotaraste destinul e chitita sa rupa definitiv dintii Justitiei care se vadeste treaba, le musca din greu averile, influenta dar mai ales libertatea.

Va puteti imagina ca recentele condamnari ale unor Tender si Iancu – mafioti grei, adevarataciuni din elita banilor furati – la pedepse ce depasesc cate 10 – 12 „coti” de fiecare, la care adaugam si transformarea premierului in suspect de coruptie, i-a bagat rau de tot in sperieti.

Vacanta parlamentara se apropie cu pasi repezi, iar din toamna vor debuta pregatirile pentru anul greu electoral care se anunta a fi 2016. Niciunul dintre acesti banditi nu cred ca va mai indrazni sa impinga in Parlament modificari mizerabile la Codul penal, pentru ca oricat ar fi el romanul de imbecil, simte cand lucrurile o iau cu adevarat razna.

Asa ca PSD- ul – cancerul Romaniei contemporane, partidul de sorginte totalitara ce ne-a otravit existenta vreme de un sfert de secol, s-a gandit sa-i bage la inaintare pe doi dintre cei mai toxici reprezentanti ai Mafiei politico-financiare romanesti: Serban Nicolae – sâsâitul acela antipatic, remarcabil prin nimic si imperturbabilul in jigodismul lui funciar Eugen Nicolicea.

Cei doi „operanzi” de top ai banditismului politic, au bagat in regim de urgenta nu mai putin de 20 de modificari ale Noului Cod penal, toate cu scopul aproape declarat de a distruge puterea Justitiei.

Raman antologice momentele de acuma cateva zile in care reprezentantii ICJ si CSM au fost pur si simplu umiliti in Parlament de catre cozile de topor ale asa numite Comisii Juridice. Oamenii justitiei de buna credinta au cerut minim doua saptamani pentru cercetarea, evaluarea si eventual amendarea modificarilor; gangsterii in schimb au acordat in graba lor desantata una singura!

Cand insa au observat ca oricat s-ar grabi, in Parlament lucrurile treneaza si nu mai apuca sa-si vada mizeriile devenite litera de lege, au tabarat pe Victor Ponta ca sa dea rapid o Ordonata de Urgenta.

Cum insa orice OUG trebuie contrasemnata de catre ministrul Justitiei, lucrurile s-au oprit putin aici.
Dintr-o data, inexistentul pana deunazi Cazanciuc, om de casa de altfel al premierului, s-a dovedit el insusi reticent la grozaviile pregatite. Baronii si clica lor de borfasi, toti cei care au sabia Justitiei deasupra capatanii au facut presiuni pentru ca ministrul sa zboare, urmand sa fie inlocuit – conform surselor – cu …inginerul Nicolicea!

Aici intervine insa personajul din povestea de fata, care dintr-o data, cu toata mecla lui usor cretinoida, cu ochii lui dati peste cap si cu exprimarea poticnita, mi-a devenit simpatic: Gabriel Oprea.

Nu stim ce intelegeri, ce discutii a purtat Oprea cu presedintele Iohannis alaltaieri, dar ministrul de Interne, sef UNPR n-a pus botul la mizeriile pregatite de borfasi asa ca pur si simplu i-a dat sah lui Ponta trecandu-l pe Cazanciuc direct in barca lui cu functia de ministru al Justitiei cu tot!! Henț!

Hmm, uneori afli cate un dram de inteligenta inclusiv la indivizi ce pozeaza mereu (involuntar) in „prostul clasei”.

Desigur ca daca ar fi barbat Ponta l-ar putea demite pe Cazanciuc si imediat sa numeasca o hahalera in Guvern cu ajutorul caruia sa dea la cap lui Kovesi, Stanciu, judecatorilor si procurorilor independenti.

Cum nu e barbat, nu indrazneste sa faca asta. Majoritatea lui parlamentara, in sine postul de care parca s-a sudat electrogen, sta in vointa lui Gabriel Oprea care tocmai i-a dat o zmetie peste ochi prin cardirea in UNPR a ministrului Justitiei. Nea Oprica, esti tare! Tine-o tot asa, ba chiar poti maine sa tragi la vasle pentru liberali si sa-l pici pe fanfaronul periculos la examenul rahiticei motiuni de cenzura. Mi-ai deveni astfel chiar nesperat de simpatic…

Am mai citit despre o alta nelegiuire pusa la cale de ticalosii aflati la putere si care este poate mai revoltatoare ca tot ceea ce au clocit pana acuma.

In demersul lor nebun si-au amintit ca la numirea nu stiu carui judecator de la Curtea Constitutionala din anul…2010 (!!!), s-au petrecut chipurile nu stiu ce nereguli, asa ca locul ar trebui sa fie de fapt al unei otrepe pesediste. PSD-ul vrea cu alte cuvinte sa modifice compozitia Curtii astfel incat aceasta sa nu-i mai tot dea peste mana atunci cand pofteste la amputarea legilor tarii dupa bunul plac.

Toate aceste miscari seamana uluitor ca tipar cu cele petrecute in iulie 2012.

E adevarat, o lovitura de stat trebuie sa includa – dupa majoritatea definitiilor de manual – si o componenta militara. Totusi, gangsterii nu joaca dupa manualele de politologie si recapituland evenimentele din ultima perioada, ajungem la concluzia ca statul ar urma sa fie pus la dispozitia trecutului odios prin cateva mutari feroce: modificarea in regim de urgenta a Codului penal, unificarea DIICOT cu DNA si eliminarea Codrutei Kovesi, echilibrarea puterii in Curtea Constitutionala, anihilarea Liviei Stanciu de la Inalta Curte de Justitie, schimbarea minstrului Justitiei, cumpararea en-gros a presei prin recenta OUG care face cadou de la bugetul de stat (!!) televiziunilor de stiri 15 milioane de euro pe an.

Seamana toate acestea cu o lovitura de stat? Izbitor…

Este surprinzatoare lipsa de reactie a celei mai mari parti a presei centrale. O exceptie o reprezinta (inca) Realitatea TV care de cateva zile a pus tunurile grele pe mizeriile PSD-ului si ale lui Ponta prin intermediul antipaticului devenit si el dintr-o data simpatic Rares Bogdan.

Cum insa inteleg ca Realitatea TV e mancata de datorii enorme catre bugetul de stat, s-ar putea ca Bogdan sa fie redus la tacere, ba chiar, asemenea exemplului trist al canalului B1, sa vedem Realitatea TV mutata cu arme si bagaje in bratele dusmanului de astazi.

Cat despre „aparatorul” dreptatii si al neamului romanesc, „neatarnatul” Radu Moraru si al sau Nas TV, acesta tace malc. Incredibil!!

Acuma doua, trei seri pe cand tara, noi oamenii de buna credinta ardeam de revolta, Moraru ne vorbea despre procesul de…impadurire! Iar aseara, in loc sa-l vad lovind cu barosul dreptatii mult clamate alaturi de Turcescu si Cartianu (asta am inteles ca face un dolar prin America, nu?) in PSD si in Victorel, ne-a bagat un film vechi, cu imagine si sunet execrabile, „Senatorul melcilor”, cred.

Nea Radule, ti-au tras-o si tie taica sau cum?!

Cad reprezentantii presei independente ca popicele pentru ca se pare ca banii cumpara absolut tot. Cu precadere constiinte…

Doggy style

Cand tatal lui Amelie Poulain o „lucra” din picioare in pozitia „doggye style” pe Amandine ca s-o procreeze pe protagonista capodoperei lui Jeunet, in momentul in care ajunge la orgasm in loc sa-si iasa din minti de placere, femeia emite un singur sunet: „O!”.

Cam asa mi s-a parut reactia lui Klaus Iohannis atunci cand deunazi Senatul l-a scos iarasi basma curata pe Dan Sova.

Presedintele nostru mult iubit a scos un singur „O” – si acela fara semnul mirarii – pe Facebook, nici macar in cadrul unei conferinte de presa.

Lucrurile cu Justitia in Romania sunt extrem de grave dar cel care ar trebui sa ne apere de clica revoltatoare din Parlament ce pune la cale tot felul de mizerii legislative, doarme in front. Ba mai mult, am inteles ca a dat o fuga pana la Neptun ca sa-si pregateasca concediul. Deh, de atata lupta inexistenta cu Parlamentul borfasilor, omul a dat in greu asa ca bag seama, are nevoie urgenta de odihna.

In aceeasi pozitie in care ai batrani au creat-o pe fermecatoarea Amelie considera ca trebuie sa ne pozitioneze si pe noi vulgul, parlamentarii puterii dar si ai opozitiei.

(Sursa: wikipedia.org)

(Sursa: wikipedia.org)


Cand vezi ca lupta e pe viata si pe moarte, tu Boagiu sau tu Antonescu dati bir cu fugitii si nu veniti la un examen foarte important: acela in care ar trebui sa se desparta apele, voi (pesedeii) cu hotii, noi cu justitia si poporul.

Din pacate nu s-a intamplat asa ceea ce demonstreaza ca pe undeva, in subterane, intre cele doua mari blocuri politice exista o intelegere cu privire la apararea gangsterilor. Iar Sova – aceasta infectie politica de dimensiuni monstruoase a fost scapat din nou de catre binomul PNL – PSD, mai ceva ca-n vremurile bune ale USL.

Prin documentele pe care le-au introdus pe ordinea de zi pentru saptamana viitoare, se pare ca satui de pozitia doggy style, parlamentarii se pregatesc sa ne impartaseasca si un blow job. N-au invatat nimic din 16 noiembrie pentru ca au vazut ca au de-a face cu un presedinte Diazepam, au cumparat presa la chil iar romanii au devenit iarasi apatici.

In loc sa emita pe Facebook cate un „O!” la rastimpuri, Klaus Iohannis ar trebui sa apara la televizor cu drapelul Romaniei vizibil in spate dar cu milioanele de romani onesti invizibili care insa se afla cu siguranta acolo, sa dea de pamant cu nelegiuitii dar mai ales, sa spuna raspicat ca trebuie renuntat definitiv la aceasta relicva numita imunitate parlamentara!

Ori el ce face? Scrie pe Facebook o fraza de tot rasul si apoi da fuga pana la Marea Neagra!

Domnule presedinte, nu asa se castiga razboiul cu gangsterii! Nu v-am dat votul ca sa notati pe Facebook, sa plecati in sapte vizite in sase luni de mandat sau sa va alegeti consilieri incompetenti dar plini de ifose ori sa deveniti Balzac-ul Romaniei!!

Aparati-ne!

Urmariti inregistrarile cu Traian Basescu luptand la baioneta cu borfasii, invatati, exersati si apoi pac, la rasboiu! Altfel tare mi-e teama ca nu duceti nici macar mandatul curent pana la capat… Cred ca nici acuma, dupa o jumatate de an si mai bine de la preluarea functiei nu realizati cu ce crocodili inspaimantatori aveti de-a face!

P.S. Ii citesc articolele lui Ion Cristoiu de mai bine de doua decenii. De-a lungul vremii am fost sau nu de acord cu el.

Celebrul ziarist a invatat o lectie de PR excelenta: ca sa atragi atentia fii impotriva opiniei curentului majoritar. Totusi, Cristoiu a asimilat atat de bine regula respectiva incat astazi a devenit din vajnicul luptator pentru libertate, cel mai reactionar jurnalist al momentului.

Articolele lui sunt o mostra teribila de rea credinta, un melanj ciudat- sordid din teorii ale conspiratiei, un atac furibund si la baioneta impotriva actului de justitie pe care, de bine, de rau il vedem infaptuit astazi in Romania.

Individul acela pe care-l asezasem pe un piedestal a reusit sa coboare singur de acolo prin mizeriile pe care le arunca in spatiul public cu o impetuozitate si harnicie demne de lucruri mai bune. Pacat…

Un “sarmant” mizerabil: Ludovic Orban

Individul acela caruia ii place sa pozeze intr-un tip sarmant, un liberal autentic, un politician care face un alt fel de politica si-a dat aseara intr-o emisiune televizata arama pe fata.

Ludovic Orban s-a situat dintr-o data in tabara cea mai retrograda a politicii romanesti, alaturi de Calin Tariceanu. A cerut si el demisia Lidiei Stanciu de la sefia ICJ.

Orban nu e oricine in PNL, ba chiar tragea la sefia partidului dupa indepartarea lui Antonescu si plecarea la Cotroceni a neamtului. Mai mult, el l-a atacat pe judecatorul Cristi Danilet, membru CSM care a explicat ca in scandalul Rarinca, Lidia Stanciu nu poarta nicio vina.

Pozitionarea lui Orban de partea gangsterilor politici taman in fieful lor numit Antena3, ne arata ca mafia politica romaneasca e transpartinica. Cine isi facea iluzii ca PNL e diferit de PSD/UNPR se inseala amarnic. Ludovic Orban e dovada vie a acestei similitudini. El infatiseaza de fapt un dinozaur politic ce trebuia sa dispara de mult din atentia publica.

Tot citesc sau vad declaratiile Alinei Gorghiu cum ca PNL va face si va drege daca ajunge la guvernare. Dupa spusele unuia dintre “simbolurile liberale” din ultimii 15 – 20 de ani, PNL-ului putin ii pasa de justitie, ba chiar cred c-ar ingropa-o mai abitir si mai repede ca pesedeii…

Cu astfel de pozitionari in spatiul public, liberalii s-ar putea sa astepte mult si bine pana le vine randul la guvernare.

Ce sunt liberalii romani astazi? Un curent politic din ce in ce mai retrograd-populist: duc lupte la baioneta impotriva hipermarketurilor, legifereaza masuri populiste total neintemeiate financiar (dublarea alocatiilor) si acuma incercarea prin vocea lui Orban, de punere pe butuci a Justitiei.

Cand a indicat-o pe Gorghiu sefa de partid in locul otrepelor Orban sau Atanasiu, se pare ca Iohannis a avut un fler pe care altfel, nu i l-ai dibui vazandu-l la televizor. Locul lui Orban nu mai e demult in PNL, pentru ca legatura dintre el si liberalism e ca intre mine si matematica neeuclidiana, adica nula.

Incet, incet, toti acesti dubiosi de care ne-am saturat de atata amar de ani isi arata pe deplin toxicitatea. Totusi, problema e in ograda noastra caci stau si ma intreb pe cine vom vota la anul?

Bestseller-ul

Deranj mare printre sustinatorii infocati ai lui Traian Basescu. Evenimentul Zilei in frunte cu Ion Cristoiu si Mircea Marian, ReporterVirtual, chiar si nasul.tv se dau de ceasul mortii s-o faca de cacao pe Adriana Saftoiu. Nu sunt sigur ca macar au avut curiozitatea sau timpul sa-i citeasca volumul, dar la un ordin parca, in primele ceasuri dupa aparitie, s-au asmutit toti impotriva fostei consiliere a presedintelui de parca i-ar fi injurat de mama!

Dintr-o data acesti indivizi, astazi palide umbre ale jurnalistilor buni de odinioara, arata un comportament de lupi cand vine vorba de Traian Basescu, de parca ar discuta de vreo fata mare, de vreo usa de biserica, nu de un ins despre care de mult ne-am facut cu totii parerea ca poseda un caracter mizerabil.

Nu ma intereseaza povestile de alcov ale binomului Basescu/Udrea pentru care bag seama, lumea s-a repezit sa cumpere cartea mai rau ca pe vremea lui Ceasca atunci cand a aparut pe piata „Magicianul” lui John Fowles.

Din cate corect a explicat Adriana Saftoiu duminica seara in emisiunea lui Luca Niculescu de la Digi24 si aseara in cea a lui Bogdan de la Realitatea, e vorba de surpinderea unor fapte cu mult mai interesante decat eventuala colaborare la nivel de cearceaf dintre cei doi protagonisti ai vietii politice romanesti vreme de zece ani.

Sunt sigur ca volumul Adrianei Saftoiu ma va surpinde prin scriitura – daca scrie asa dupa cum vorbeste, atunci va fi o carte demna de toata stima din punct de vedere literar, dar mai ales, am credinta ca ea va reprezenta pentru posteritate o cronica binevenita a unei perioade de mare tumult politico-social.

E fascinant totusi – daca e sa comparam presedintii Romaniei, cum Traian Basescu reuseste si dupa ce nu mai e presedinte de cateva luni bune sa ramana in centrul atentiei – cu sau fara vrerea lui – societatii romanesti. Nea Milica saracu’ devenise inexistent in ochii opiniei publice cu mult inainte de terminarea mandatului, ce sa mai vorbim dupa…

Va fi interesant sa aflam – poate doar citind printre randuri, care au fost motivele pentru care oameni precum Andrei Plesu ori Renate Weber l-au parasit rapid pe Traian Basescu de parca ar fi calcat intr-un cacat si care, conform spuselor Adrianei Saftoiu, deja nu mai suporta sa i se spuna pe nume de catre prieteni.

Din cate a dezvaluit in serile precedente, Adriana Saftoiu descrie involutia unui politician – ce-i drept, exceptional in anumite privinte, de la stadiul de om (o fi fost vreodata?!) pe cand era primar al Capitalei si chiar ministru la Transporturi, pana la velociraptorul ce s-a ivit ca dintr-o papusa ruseasca dupa sosirea la Cotroceni si aparitia toxicei Elena Udrea.

La un moment dat inclusiv Andrei Plesu – despre care se spune ca Traian Basescu a aruncat cu paharul cu whisky dupa el, a declarat ca are pregatite memorii despre acea perioada dar pe care le va publica peste multa vreme.

Adriana Saftoiu descrie cu maxima acuratete n-am dubii, un personaj care a marcat profund destinul Romaniei timp de un deceniu, periculos pana la letal – paradoxal pentru cei mai apropiati, vanitos, ce nu uita si nu iarta si care, mai presus de toate, ne-a facut sa ne certam cu prieteni si rude, cu colegi si vecini atunci cand, inevitabil, „dadeam” in politichie… Si inca o mai face!

Voi cumpara cartea Adrianei Saftoiu din simplul motiv ca am incredere mai mare in ea decat in detractorii ei, ca sa nu mai vorbesc despre personajul principal din poveste, fostul presedinte al Romaniei.

Tunurile lui Truica

Acuma vreo 14 – 15 ani in urma am vrut sa-mi deschid o afacere. Cum nu aveam bani s-o finantez si nici cui cere imprumut, manat si de reclamele la credite de pe la televiziuni ori din ziare, m-am hotarat sa calc pragul unei banci ca sa cer vreo patru-cinci milioane de lei vechi. Banca se numea daca bine imi amintesc BRD.

Angajatii se uitau la mine ca curca-n creci. Mi-au cerut acte prin care sa le demonstrez ca sunt solvabil. Printre ele si situatia contabila la zi. Care situatie contabila, intreb, ca eu n-am deschis nici firma, ca pentru asta mi-ar trebui doloresii! Dupa cateva momente mi-au aratat usa. Nicio sansa ca un pulifrici ca mine sa ia vreun credit de finantare.

Reclamele de la televizor erau niste minciuni ordinare (na, ca scriu si-n stihuri)…

Un personaj cu o moaca imbecila care cere permanent pumni si pe care il stiti cu totii tot de pe la teveu este „milionarul” Remus Truica. Toate canale de televiziune romanesti se inghesuiau la poarta domeniului astuia de ziceai ca-i cel putin Robert de Niro in perioada lui de glorie.

Ni-l prezentau doar ca fiind un „businessman” de mare succes, mare futac – cica a varat-o n asternut inclusiv pe foarte talentata sansonetista Patricia Kaas (poate o avea ceva insemnat care nu se vede, ca muianul e ca vai de mama lui…) si undeva in subsidiar, fostul sef de cabinet al lui banditului national Adrian Nastase.

M-am tot intrebat cum a reusit acest pulica franaru’ sa faca purcoiul de bani, sa aiba un domeniu ca acela de la castelul Windsor, sa cariceasca toate putorile cu staif (conform media) de vreme ce n-am auzit niciodata ca fiind implicat in cine stie ce afaceri.

Nici de auzit cum vorbeste nu mi s-a intamplat pentru ca tipul a stat mai mult la ascunseanu si nu s-a dat in spectacol.

Casoaie pe Coasta de Azur, viloaice prin Spania, milioane ori zeci de milioane de euro prin conturi… Cum a reusit acest individ cu sfecla de oligofren sa ajunga un nabab al Romaniei moderne? Apoi m-am gandit ca daca tatane-sau politic si administrativ are o avere de miliarde – si nu stiu de ce, nu am dubii ca nu ar fi astfel, seful lui de cabinet de ce n-ar avea milioane?

Iata ca zilele astea vedem care a fost sursa de bani a milionarului pulii pe nume Remus Truica: tunuri uriase date bancii BRD cu acordul sefilor bancii(!!).

Tunurile n-au fost insa de cateva mii ori zeci de mii de euro – pe astea pe semne ca le putea da orice tigan care se ocupa cu fierul vechi, ci de milioane si milioane de euro. Pretul corect din cate spun anchetatorii se invarte in jurul sumei de 40 de milioane de euro!! Pfuai!! Iata ca dintr-o data, a iesit la lumina si sursa extravagantelor acestui netot ordinar.

Nicio afacere, nicio investitie ci doar tunuri ordinare in care pitifelnicul a atras oameni cel putin la fel de lacomi ca el pe care i-a manipulat, i-a dirijat, i-a buzunarit si acuma se pregateste sa-i vare putin la puscarie.

Ciudat in toata povestea asta nu e faptul ca Truica a cardit zeci de milioane de euro direct sau prin interpusi de la ditamai si celebra banca franceza BRD ci reactia directorului general francez al Bancii: gagiul e surprins (neplacut bag seama) de faptul ca procurorii ancheteaza, vezi Doamne, doi directori de sucursale romanesti „in care am totala incredere”! Mai mult, cica gaurile trase de Truica si echipa lui de banditi au fost acoperite de/din „provizioane”…

Cu alte cuvinte, bai baietii astia cu legea, lasati-o mai usor cu anchetele ca tipii sunt mai egali ca altii, au putere de decizie, ramificatii si influenta in sanul partidului aflat la guvernare asa ca…ne asumam noi pierderile.

Din micile mele experiente personale in domeniul bancar romanesc am ajuns la concluzia ca cele mai de rahat banci sunt Bancpost si – nicio surpriza – BRD.

Daca un cetatean oarecare ia un credit de cateva mii de lei de la banci si intarzie plata ratei doua, trei zile, incepe sa-i sune telefonul. Baietii de la banca sau mai nou, „recuperatorii” lor incep futaiul cu pula-ndoita: „Ce faceti? Cand platiti rata? Mai intarziati? etc”. Banuiesc ca buna parte dintre dumneavoastra stie ce inseamna intarzierea platii ratelor, nervii si telefoanele care se succed in avalansa din partea unor indivizi pe jumatate roboti, pe jumatate lighioane salbatice.

Stiu, cand se prabuseste cate o banca nu-i deloc bine. Nu cunosc si nu ma prea intereseaza itele incurcate ale serviciilor financiare, limbajul usor abscons al personalului care le deservesc. Dar asta nu inseamna ca nu-mi frec palmele de bucurie. Si bucuria e direct proportionala cu dimensiunea bancii „aflata in dificultate” (asta inseamna ca e pe cale sa beleasca cariciu’).

Dupa ce multe banci “de talie mondiala” – ca romaneasca nu mai exista niciuna – au facut miliarde pe seama naivitatii noastre, o palma data cu piciorul pe obrazul uneia dintre cele mari care activeaza in Romania precum BRD provoaca placere. Nedisimulata…

Dragii mei americani, dati cu ei de pamant! Cu astia altfel nu se poate!

L-am vazut in urma cu mai putin de un ceas pe Tariceanu iesind de la intalnirea pe care a avut-o alaturi de Valeriu Zgonea cu ambasadorii celor patru mari ai democratiei: SUA, Germania, Marea Britanie, Olanda.

Acest cretin mi s-a parut c-a iesit cam sifonat si nervos, neuitand insa sa ne spuna ca de fapt a fost invitat sa discute la Ambasada SUA dar cu “demnitate” a refuzat pentru ca, vezi Doamne, “politica romaneasca nu se face intr-o ambasada straina”.

Dintr-o data, cand e vorba de modificarea Codului Penal in favoarea infractorilor “politica romaneasca nu se face in ambasade straine”…

Acest jalnic scapatat al politicii cele mai retrograde romanesti a dat asta seara masura intregii sale mediocritati. El n-a facut altceva in fata padurii de microfoane decat sa spuna ca totul e bine si ca ambasadorii au vrut “doar sa discute” pe marginea politicii romanesti, lovind insa prin declaratiile lui halucinante din nou in justitie.

Din nefericire nu s-a gasit niciun jurnalist care sa intrebe aceasta sluga pesedista fosta odinioara premier “liberal” al Romaniei, de ce daca “totul e in regula” asa cum el declara, dintr-o data ditamai ambasadorii acreditati la Bucuresti ai celor mai puternice si democratice state din lume vor sa – i vada?

Ca sa-i bata pe umar si eventual sa le spuna: “E bine baieti, tineti-o tot asa cu distrugerea noului Cod penal in favoarea banditilor din politica” sau cum?

Maine o sa apara iarasi personajul cel mai toxic din Parlamentul Romaniei pe nume Cristiana Anghel, acest jeg uman de dimensiuni monstruoase si o sa declare ca “americanii si ceilalti sa-si vada de treaba lor ca aici noi facem regulile”…

Dintr-o data, cand e vorba ca regulile sa fie flagrant incalcate de catre gangsteri in favoarea gangsterilor, da un nationalism puturos in alde Tariceanu, Anghel si toata banda lor aroganta de politruci dubiosi de ajunge damful pana la Washington DC!

In vreme ce pentru noi si in favoarea noastra se agita, se zbat reprezentantii cei mai importanti ai ambasadelor straine de la Bucuresti, “dragul” nostru presedinte se ocupa de problema Institutului Cantacuzino.

Eu nu zic ca distrugerea unei entitati stiintifico-medicale foarte importanta nu ar trebui sa fie pe agenda prezidentiala, dar parca mai actuala si de seama e tema ingenunchierii cu orice pret a justitiei asa cum observam stupefiati toti cei de buna credinta ca se incearca din rasputeri de catre Parlamentul Rusinii Nationale de ceva vreme incoace!

Klaus Iohannis pare desprins de realitate caci din doua una: omul ori e prost, batut cu leuca, ori pur si simplu nu vrea sa se implice in problemele cu adevarat majore ale natiei. Iar printre ele, pentru ca totul sa functioneze corect, Justitia si protejarea ei cu orice pret este cea mai importanta si stringenta problema a romanilor!

Presa este cumparata la chil, politicienii sunt impotriva noastra – ne demonstreaza asta in fiecare zi, astazi de exemplu a fost momentul in care Agentiei Nationale de Integritate i s-au taiat aripile la propunerea aceleiasi infame C. Anghel – presedintele e absent sau se plimba prin tari straine, iar poporul a reintrat in adormire.

Singurii care ne mai apara de derbedeii politici sunt Ambasadorii Stimei Nationale (SUA, Marea Britanie, Germania, Olanda) si o mana de judecatori si procurori de la ICJ respectiv DNA.

Cam putin , nu credeti, in fata atacului unei hoarde de politruci dezlantuita?

Jeguri liberale

Noi fără PD nu câștigam președintele. Ne-am ținut de nas și am făcut un compromis. Altfel nu se putea. Vă mai spun un lucru. Am făcut un lucru, eu zic deștept(…) De ce? Noi am făcut o fuziune paritară în care noi am dat numele partidului, sigla partidului, candidatul la președinție al partidului și ei ne-au dat sediul (râsete), în care să funcționăm. (…) Gândiți-vă că avem 28 de județe în care noi conducem în fuziunea asta paritară. Mai mult de atât nu puteam obține. Eu vă spun că leam dat și iluzia că o să aibă primul ministru. N-o să-l mai aibă. Vă dau în scris că nu o să-l aibă! (…) Nu e corect deloc, dar n-am nicio reținere. Nu-i corect, dar dacă mâine ai prim-ministrul poți face ce vrei și ai tot”.

In naivitatea noastra absoluta, am crezut o clipa ca dupa alegerile din noiembrie clasa politica va fi inteles cate ceva si chiar va incerca macar sa practice un alt stil politic. Cand colo, inregistrarea sedintei liberalilor bistriteni ne arata ca n-a existat si nu exista un punct zero. Ceea ce politrucii stiu, doar asta fac.

Vorbele de mai sus ii partin lui Teodor Atanasiu, individul acela gangav si cu muian scarbavnic, care era cat pe aci sa devina seful PNL.

Ca sa realizati cat de nenorocit este acest Atanasiu trebuie sa amintim doar ca atunci cand a devenit ministru (asta e ala care s-a ocupat de privatizarea „cu succes” a companiei Electroputere Craiova) si-a lasat nevasta si s-a cuplat cu… secretara!

Poilitica e o mare curva si printre parasutele care ne conduc unele sunt mai curve ca altele.

Asa e treaba cu liberalii. Astia cu cine s-au cuplat, cu cine s-au iubit pe toti i-au tradat.

Auzi, „s-au tinut de nas”…Pai de ce trebuie sa te tii atunci cand colaborezi tu cu ei? De carici?

De la bun inceput n-am crezut si nu cred nici astazi in fuziunea liberalo-liberal-democrata. Cunosc inca destul de bine din interior cum sunt unii, cum sunt si ceilalti, cel putin la nivel local.

Padurea liberala, ramura veche are mai multe uscaturi ca bransa lui Vasile Blaga.

Suntem condamnati. Jegurile fac in continuare jocurile la nivel inalt.

Isi pregatesc – dupa cum cu o sinceritate de apreciat intr-un astfel de mediu cat se poate de toxic a recunoscut unul dintre ei – amantele si nepotii pentru functii de conducere „in teritoriu”.

Sunt pusi doar pe rapt si furaciune iar din lectiile pe care votantii de aici sau din afara le tot dau la urne nu invata sau nu vor sa deprinda nimic.

O clasa politica total compromisa care are nevoie de o resetare completa. Cu AKM-ul…

Plasata in „arest” la domiciliu

Iata c-au eliberat-o! Pe semne ca Ion Cristoiu crapa de drag. Toate articolele lui in care calca in picioare justita au avut pana la urma succes. Elena Udrea e libera.

Am vorbit in urma cu cateva ceasuri cu un individ important de la nivelului Doljului. Omul se informa direct de „pesurse.ro”. El mi-a zis ca Elena a fost pusa in libertate. „Pana la urma, le dau drumul la toti…” a declarat tipul usor neutru.

Nu prea inteleg cum vine treaba asta. Ii aresteaza cu spectacol, ne bucuram ca-i baga la zdup, le arata pisica si apoi ii pun in libertate conditionata. Cica „plasat(a) in arest la domiciliu”. Apoi poate vine sau nu condamnarea insa averea furata le ramane intacta.

Dintr-o data madam Udrea si gasca ei de derbedei din celebrul „dosar Bute” au fost eliberati. Pana ieri erau vinovati, de astazi sunt semivinovati sau cum?!

Nu stiu daca Basescu isi freaca mainile de placere pentru ca pupila-i respira acuma aerul libertatii conditionate. Cu siguranta la el au vrut sa ajunga procurorii intr-un fel sau altul. Poate ca eliberarea Udrei s-o bizui pe niscai informatii compromitatoare despre fostul ei tovaras de …secrete.

Un personaj atat de detestabil trebuia tinut acolo cat mai mult timp. Genti cu bani, trafic de influenta, aranjamente murdare toate astea se traduc in Romania cu doua luni de privare a libertatii. In America, pentru „doar” 90.000 de dolari mita (nici macar 900.000 ca-n cazul Udrei) s-au incasat 13 ani de parnaie. In Romania nu se poate. Si asa e prea mult, nu?

Dezamagirea ca traiesti intr-o tara aflata la cheremul unui sistem pe cat de corupt, pe atat de impenetrabil devine acuta.

Cu legislatia aflata in pregatire prin care se va da peste mana procurorilor, cu hoti care se intorc la hotii, cu romanii ce revin la starea lor caracteristica de letargie, a trai intr-o tara aflata in putrefactie devine o povara.

Mirosul fetid al unei guvernari strambe, lipsa minima de respect a liderilor in relatia cu natia, o justite pe cale sa fie resubordonata intereselor politice, toate acestea sunt doar cuie batute in cosciugul unei natii care niciodata n-a stralucit intre natiunile lumii.

Elena Udrea e libera. Cristoiu cu teoria lui binomiala SRI/DNA deschide sampania. Basescu e poate si el multumit. Dar cu noi, cu pulimea cum ramane?

Plasarea justitiei insasi in arest la domiciliu se produce incet dar sigur.