Exact ca Razvan Corneteanu la aflarea vestii ca Vadim Tudor a mierlit-o m-am dus cu mintea la Ion Iliescu. Mi-am zis ca pe al batran, pe cel care ne-a nenorocit pentru multi ani Dumnezeu inca il mai lasa.
Corneliu Vadim Tudor, pe care am avut (dez)onoarea sa-l cunosc si alaturi de care am realizat o emisiune la Radio Horion in urma cu aproape douazeci de ani, el aflandu-se in plina glorie, a fost un ticalos fara pereche, cum greu am mai putut dibui in spatiul public romanesc.
N-a existat personalitate, fie din cultura, fie din politica, fotbal sau mai stiu eu ce alt domeniu important al vietii noastre publice care sa nu fie tarnosit de Corneliu Vadim Tudor in paginile sinistrei sale publicatii „Romania Mare”.
Paradoxal, am cunoscut oameni de un anumit calibru intelectual care isi rupeau la inceputul anilor ’90 revista cu pricina din maini ori mai grav, aveau abonament! Mereu mi-am spus ca majoritatea lor sperau intr-un soi de restauratie a vechiului regim pe care Vadim Tudor il reprezenta cu varf si indesat. De ce oare? O fi fost vorba de oarescare scheleti prin dulap banuiesc…
Folosit din plin de politrucii din PDSR si apoi din PSD, indivizi unsi cu toate alifiile, Vadim era extraordinar de lacom in captarea cu orice pret a atentiei publice. Grobian, plin de el – cu siguranta se credea un tip bantuit de geniu – Vadim Tudor juca un rol. Recunosc ca uneori o facea extraordinar.
Imediat dupa ce am iesit din emisie a reintrat intr-o anume normalitate, dar aratandu-si totusi un dispret fata de noi muritorii de rand pe care nu niciun chip nu putea sa-l ascunda.
Mi-a iscalit cateva caramizi din versurile lui mediocre pe care, imediat dupa ce a plecat, le-am aruncat in redactie.
Histrionic, venal, total lipsit de scrupule, imposibil de prins intr-un anume tipar uman, Vadim Tudor nu era prieten cu nimeni. Pe toti cei care mai devreme ori mai tarziu i-au fost intimi, i-a calcat apoi in picioare aruncand asupra lor tone de cacat. Un individ debordant, caruia nu ai cum sa nu-i recunosti un anume simt al umorului, naturaletea cu care gasea porecle adversarilor denota un cert talent al imbinarii cuvintelor.
Nefrecventabil dar idolatrizat la un moment dat de milioane de romani mai putin educati, nostalgici dupa vremurile dictaturii comuniste dar pe spezele carora a dus o viata tihnita de parlamentar si apoi europarlamentar , Vadim Tudor a fost mereu si mereu circarul de serviciu al scenei publice romanesti.
Pentru ca in ultimii ani isi pierduse suflul data fiind deschiderea tot mai mare a romanilor spre valorile democratiei occidentale, Vadim Tudor ajunsese invitat de baza al unor productii imunde difuzate noaptea pe la televiziuni puturose gen Antena 1 ori Kanal D. Se batea de la egal cu Oana Zavoranu, Adrian Minune ori Daniela Crudu.
Niciodata judecat dupa toate faradelegile verbale ori scrise pentru care oricare dintre noi n-ar fi scapat fara cateva luni de parnaie, astazi „tribunul” a plecat sa dea socoteala pe celalalt taram. Sper ca Al de sus sa-l judece si sa-l trimita nu la loc cu verdeata ci in focurile Ghenei.
