Fizicianul

De obicei, dupa cum sunt sigur ca ati observat, scriu pe acest site in special despre leprele din politica si uneori despre filme sau tehnologie.

Scriu aceasta prezentare inainte de a prelua integral interviul pe care Ovidiu Tesileanu l-a acordat unuia dintre cele mai importante cotidiene romanesti, ziarul Adevarul. Felicitari Ovidiu!

Tânărul cercetător Ovidiu Teşileanu, coordonatorul domeniului Astrofizică în proiectul laserului gigantic care va fi asamblat pe platform Măgurele, speră să revoluţioneze cercetarea ştiinţifică prin răspunsul la o întrebare filosofică.

E posibil să existe ceva în vid? Adică vidul să nu fie lipsa totală a ceva, să se contrazică pe sine însuşi? Aceasta e una din întrebările la care ar putea răspunde cercetătorii români implicaţi în proiectul celui mai mare laser din lume, denumit ELI-NP.

La 31 de ani, Ovidiu Teşileanu e chiar omul care va coordona experimentele de astrofizică realizate cu ajutorul viitorului laser-gigant. Într-un fel, de el depinde dacă întrebarea de mai sus îşi va găsi un răspuns care să revoluţioneze fizica şi omenirea, în general.

Ovidiu Teşileanu este cercetător ştiinţific III la Institutul de Fizică Nucleară de pe platforma Măgurele, aflată lângă Bucureşti. De altfel, tot aici a şi studiat astrofizica, la facultatea aflată în aceeaşi localitate cu Institutul de Fizică Nucleară. După un doctorat la Torino, el s-a întors în ţară în 2009 şi a participat, în ulimii doi ani, la conceperea proiectului ELI-NP, cu ajutorul căruia savanţii români speră că vor descoperi originea Universului şi “conţinutul” vidului.

Prea puţine “vârfuri” în Fizică

România este unul dintre centrele de cercetare în fizica nucleară recunoscute la nivel mondial, urmând ţări puternice ca Marea Britanie, Franţa, Germania şi Italia. Asta cu toate că numărul absolvenţilor de fizică a ajuns de aproape 10 ori mai mic faţă de perioada comunistă. În plus, dintre aceştia foarte puţini pot să facă şi performanţă, susţine Nicolae Zamfir, directorul Institutului de Fizică Nucleară “Horia Hulubei” (IFIN) de pe platforma Măgurele.

“În sistemul comunist, alegerea profesiei nu era atât de liberală. Dacă erai medic, economist sau fizician, acelaşi lucru era. Nu era atracţia banilor. Acum tânăra generaţie e mai pragmatică şi se duce unde există perspectiva câştigurilor mai bune. În fizică se câştigă totuşi bine, ai posibilitatea deplasărilor internaţionale, inclusiv la Geneva, la CERN”, explică Zamfir şi continuă:
“Dintre cei buni, în anii ’90 au plecat generaţii întregi, care fac cariere strălucite peste tot pe unde sunt. Nu cred că există universitate din lume sau institut de cercetare unde să nu dai de români apreciaţi”.

Despre rezultatele actuale ale învăţământului românesc, directorul Institutului care coordonează proiectul ELI-NP spune că abia mai produce câteva vârfuri, vorbind despre olimpici, însă ei ar trebui să fie circa 100, şi nu 10 pe generaţie, aşa cum e în prezent.

Acum, în jur de 90 de absolvenţi de fizică vin la IFIN pentru a-şi da doctoratul, puţini faţă de câţi ar fi necesari. În anii ’90, “veneau ca să aibă o adresă de e-mail”, să poată prinde burse în străinătate şi “plecau foarte mulţi”. În 2004 s-a oprit fenomenul, iar din 2007 s-a inversat fluxul. După criza din 2009 s-au oprit ambele fluxuri, explică Zamfir fenomenul migraţiei “creierelor” din domeniu.

Epopeea cercetătorului întors acasă
Ovidiu Teşileanu este unul dintre tinerii cercetători români care au ales să se întoarcă în ţară. Era pasionat de misterul stelelor încă de mic, când pierdea ore în şir căutându-le pe cer, cu o lunetă construită de tatăl său. Este născut în Bucureşti, dar spune că cel mai frumos cer l-a văzut la ţară.
La 25 de ani a ales să aprofundeze astrofizica, iar după un masterat în ţară a urmat un doctorat la Torino, unde există unul dintre grupurile de cercetare recunoscute în domeniu, la nivel mondial. A mers acolo alături de familie, cu soţia, profesoară de fizică, şi copiii – acum are trei fete, pe care spune că le-a iniţiat în tainele astrelor şi ale telescopului.

De ce s-a întors?

“Pentru că satisfacţia e mai mare dacă reuşeşti aici, totuşi. În plus, aveam familie, copii, şi am preferat să înceapă şcoala în limba română, deja ştiau italiana foarte bine”, explică el.

Teşileanu e unul dintre puţinii “fericiţi” cărora România a reuşit să le ofere “infrastructura” necesară, în 2009, printr-un “program special de întoarcere în ţară a cercetătorilor români plecaţi la studii afară”, coordonat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS)”.

“Am propus un proiect de cercetare, l-au aprobat şi doi ani am fost aici, la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, cu un laborator de astrofizică computaţional, adică simulări numerice ale fenomenelor care se petrec în spaţiul cosmic. Apoi am trecut la Institut”, îşi povesteşte Teşileanu traseul după revenirea de la Torino.

Acum, la 31 de ani, este cercetător ştiinţific III, adică mai are două etape până la cel mai înalt grad de specialitate din România. Despre el, directorul Zamfir spune că este primul cercetător cooptat în proiectul celui mai mare laser din lume, la a cărui concepere a contribuit direct.

“La ELI avem şi o parte de astrofizică. Cu ajutorul laserelor de mare putere şi al fasciculului Gamma vom studia cum s-au format elementele chimice, vom avea condiţii care se pot obţine doar în supernove (o explozie stelară mai puternică decât o novă, extrem de luminoasă – n.r.), condiţii care au fost prezente la puţin timp după Big Bang”, explică Teşileanu rolul său în cadrul proiectului ELI-NP.

Salarii europene la Măgurele
Alături de Ovidiu Teşileanu, alţi 30-40 de cercetători români de la cele două institute aflate la Măgurele (IFIN şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Fizica Laserilor, Plasmei și Acceleratoarelor) ar putea fi angajaţi în megaproiectul european, estimează directorul IFIN. El susţine că şi salariile vor fi pe măsura exigenţelor. Grila va fi similară celor din centrele europene de cercetare, iar Zamfir speră să o poată extinde şi doctoranzilor români care vor fi cooptaţi ca stagiari în proiect.

În proiectul ELI-NP, un asistent de cercetare, un doctorand adică, va avea un salariu lunar de 1.500 de euro. Apoi, un cercetător ştiinţific va câştiga între 2-3.000 de euro, iar un cercetător senior, gradul I, va putea ajunge la 6.000 de euro. „Nu vorbim de averi, dar diferă puţin de lefurile din România. Dacă vrem să-i atragem pe cei din străinătate, cu sute de euro nu poţi aduce pe nimeni”, explică Zamfir.

În România, asistenţii de cercetare câştigă între 1.400 de lei, cât e salariul de debutant, şi 2.500 de lei. Doar un cercetător senior poate să ajungă până la 2.000 de euro, care tot este de trei ori mai puţin decât într-un proiect european.

Fierberea vidului. Există, totuşi, ceva înăuntrul nimicului?
În cadrul cercetărilor de astrofizică pe care echipa de la Măgurele le va realiza cu ajutorul viitorului laser uriaş, Ovidiu Teşileanu speră să poată desluşi o parte dintre misterele omenirii, printre care şi ceea ce el denumeşte “materializarea vidului”.

“Nu vom putea să teleportăm oameni sau lucruri, ca în Star Trek, dar vom încerca, de exemplu, să creăm particule din vid, ceea ce ar fi o revoluţie în fizica fundamentală”, precizează cercetătorul. Mai exact, el ne vorbeşte despre “fierberea vidului”, iar la vederea uimirii de pe feţele noastre, pentru care vid = nimic, se încumetă să ne traducă experimentul pe care îl vor pregăti la ELI-NP:“Nu putem vedea decât ceea ce interacționează cu noi”

“Prin fierbere, iese ceva la suprafaţă, ies nişte vapori. Teoria este că vidul, de fapt, nu este o lipsă totală de ceva, de materie, ci că există ceva, care nu este sub forma obişnuită de particule. Dar noi nu putem să vedem decât ceea ce interacţionează cu noi, iar dacă este un sistem perfect ermetic care nu interacţionează în niciun fel cu noi, nu-l putem observa. Iar în acest fel, vidul poate să fie, e posibil să existe ceva acolo, nu ştim dacă-l putem numi particulă, pentru că nu poate fi pusă în evidenţă”.

Cum e posibil aşa ceva? “În momentul în care noi venim cu o energie foarte mare, aşa cum e cea creată de laserul de mare putere, vidul ajunge la un anumit nivel la care reuşim să scoatem de acolo ceva, din acea stare de echilibru a vidului, e ca şi cum l-am fierbe şi am vedea nişte vapori care sunt particulele create din el”.

Un pas către deslușirea Universului
O astfel de descoperire nu va însemna imediat ceva şi pentru omul de rând, admite Teşileanu. Însă când a fost vreodată?

“La CERN, dar şi prin programul spaţial american, s-au făcut foarte multe inovaţii care ulterior au ajuns către mas. De pildă, tigăile de teflon sau multe inovaţii în domeniul calculatoarelor au fost împinse de programul spaţial NASA. Nu putem să ştim de acuma ce-o să se întâmple şi ce beneficii colaterale va avea societatea, dar de obicei ele apar, s-a dovedit în timp”, explică Ovidiu Teşileanu. El nu visează la o descoperire supremă şi nici la un premiu Nobel, ci la “încă o cărămidă pusă la explicarea modului în care s-au format elementele şi Universul”.

Alte experimente preconizate la Măgurele:
1. Studiul materialelor pentru piese din centralele nucleare, unde sunt câmpuri foarte intense de radiaţii. “Ca să simulez într-un timp rezonabil ce se va întâmpla cu o piesă peste 45 de ani, cu ce avem la ELI rezultatul se va putea vedea mult mai repede decât se face acum”, explică Teşileanu.
2. Pentru domeniul medical, se vor testa noi metode de producere a radioizotopilor, cu ajutorul acceleratorului de particule sau al laserelor de mare putere
3. Hadronoterapia, care are multiple avantaje faţă de radioterapia pentru cancer, care se face cu nuclee. Acum, particulele sunt accelerate în acceleratoare uriaşe care costă sute de milioane de euro. Există doar câteva în toată lumea şi, ca atare, doar câteva sute de pacienţi pot beneficia anual de acest tratament. În plus, apar şi dezavantaje, cum ar fi tumorile secundare.