mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

"duke2007" scrie si comenteaza (in general politica) de peste doua decenii.

Congratulation Chelsea! Sieg Heil Bayern!

April 26, 2012 By duke2007 Leave a Comment

Scriu rar despre sport dar asta seara mi s-a ivit un prilej deosebit.

Sunt bucuros ca finala Ligii Campionilor se va disputa de catre echipe din afara Spaniei!

Bayern Munchen – cea mai mare echipa de fotbal in opinia mea din toate timpurile si totodata singura echipa pe care am simpatizat-o din copilarie, a iesit invingatoare din duelul fotbalistic disputat in doua runde cu Real Madrid!

Marti seara si Chelsea “Clinton” i-a eliminat pe si mai antipaticii “catalanii” curului de la “Barca”!

Asa da! Merita sa-si mai dispute un asemenea trofeu nu doar spaniolii infecti ci si alte natii. Bine c-au plecat (ramas) acasa!

Sper ca mitul acestor echipe iberice sa se spulbere pentru ani buni de acuma incolo! Mereu mi-a pasat de “outsider”. Si de aceasta data, cu toata cartea lor de vizita aurita, Chelsea si Bayern au fost outsideri.

Comentatorii nostri de televiziune – aia care pisa ochii atunci cand ia Steaua bataie – au fost la finalul celor doua meciuri din zilele astea in “doliu”! Mi-am dat seama dupa tonul vocii. Parca le murise ma-sa! Ma bucur pentru ei!

Intr-o lume in care doar banul aruncat cu nemiluita intr-o activitate banala pana la urma conteaza, iata ca doua cluburi putred de bogata dar care provin dintr-o tara sufocata de o grava criza economica (de asa maniera ca pare-se, a cam luat locul Greciei), sunt trimise sa vada finala la televizor.

Congratulation Chelsea! Sieg Heil Bayern! Trimiteti-i in uitare pe antipaticii fotbalisti iberici!

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: fotbal, nayern, real, sport

In PNL ca la curve

April 24, 2012 By duke2007 Leave a Comment

De ceva vreme se observa o frenezie uluitoare in parasirea Partidului Democrat Liberal de catre oportunisti si nu numai.

Toate jigodiile care dadeau navala in partid acuma patru ani, astazi isi iau calabalacul si pleaca spre zari mai primitoare.

Sunt tare curios care o fi atmosfera pe la PDL Dolj. Cati dintre nenorocitii care “au intrat in politica” dupa ce-am plecat eu or mai fi astazi pe acolo…Sunt curios ce-o zice “nea Radu” despre fuga asta din Egipt a sobolanilor care vad ca fregata pulii numita PDL se scufunda vazand cu ochii…

Tot acest zbucium nu e unul nou pentru clasa politica din Romania..

Printre ultimii plecati se numara Petru Filip, cel care la un moment dat, a asigurat interimatul la Senat in locul lui Geoana dat afara de pesedei.

Cand un asemenea ins detine fie si pentru scurt timp o astfel de functie, inseamna ca partidul lui, adica ala pe care guzganul taman l-a parasit, i-a acordat mare incredere. Incredere ce acuma e rasplatita de Filip asta “cel frumox” cu adeziunea la PSD.

Asa va trebuie baieti, futu-va raspa-n cur de nenorociti! Simt o frustrare fara de margini (dublata ciudat de extaz) cand vad ca indivizi fara scrupule dar pe semne cu teschereaua plina, se plimba in voie de la un partid la altul iar oameni de buna credinta – si cu lipsa de modestie afirm ca m-am numarat printre ei – au fost aruncati ca o masea stricata.

Ceea ce insa te pune pe ganduri este bucuria cu care traseistii sunt preluati de opozitie, mai cu seama de PNL.

Crin Antonescu se dovedeste pe zi ce trece ca parc-ar vrea cu tot dinadinsul sa topeasca increderea (ce inca i-o mai fi ramas dupa varful din campania 2009) din partea alegatorilor.

Omul are un comportament ciudat. Involuntar te gandesti ca parca face cu tot dinadinsul jocul adversarilor.

Acuma ceva timp i-a tras un bocanc in gura lui Andrei Chiliman, om de baza al partidului in Bucuresti.

Apoi a intrat intr-un conflict aproape deschis cu Victor Ponta pentru candidatul de la Sectorul sase, un cvasinecunoscut pe nume Rares Manescu. Mai tanarul Ponta s-a dovedit (mai) intelept si a renuntat la candidatul cel mai bine plasat care venea din partea lui.

De ceva vreme, de cand cu Sorinache Frunzaverde, se grabeste sa ii ia in brate pe toti fugarii pedelisti care, intrebati de ce pleaca spun o porcarie de genul “nu ne mai regasim (sic!) in PDL! ” Pai s-or fi regasit vreodata?! Si daca e asa, de ce nu pleaca la partidul lui Gigi “doi la suta” Becali ci tocmai la unul care aparent se indreapta spre preluarea puterii?!

Crin Antonescu declara ieri intr-un interviu ca vrea sa vada distrus complet PDL-ul. Sunt intru-totul de acord! Dar modalitatea prin care doreste sa-si puna planul in aplicare lasa mult de dorit. In loc sa le futa muma-n cur acestor lepre, liberalul sef ii primeste cu flori in gara!

Tominuta, nepoata mea care urmareste destul de atenta scena politica, era ieri bulversata de aceste primiri de zanateci oportunisti la sanul dulce de pe-acuma al opozitiei.

Si ca ea multi altii care se intreaba daca se va schimba ceva in urma alegerilor. Sunt milioane nea Antonica!

Deja Crin Antonescu si-a facut camioane intregi de adversari, daca nu chiar dusmani in propriul partid.

Un cat de mic esec la alegerile din iunie ca sa nu mai vorbim de cele din toamna si el va fi pe data mancat de confrati.

C-asa-i in politica! :))

Am crezut ca USL-ul merge triumfator spre victorie pana deunazi. Acuma, dupa toate aceste plecari si primiri facute ca-ntr-o casa de curve, incep sa am dubii.

Oamenii sunt satui de o astfel de politica. Drept dovada stau procentele infricosatoare pe care in orice sondaj le are Dan Diaconescu Direct!

Ca sa nu mai punem la socoteala ca aceia care fug din PDL in PNL sau PSD iau de drept locul unora care au muncit pentru acele partide si cine stie, poate chiar au crezut in ele. Ce vorba ceea, nu-i pentru cin’ se pregateste, e pentru cin’ se nimereste.

Nu stiu de ce, dar presimt ca inainte de alegerile generale, apele se vor tulbura rau in filialele de partid useliste din tara.

Si date fiind conditiile de astazi in care Antonica se comporta cu partidul ca fiind propria-i mosie, ar fi cat se poate de normal…

Filed Under: Politica Tagged With: antonescu, liberali politica, pnl

Exemplul Cristinei Kirchner

April 23, 2012 By duke2007 Leave a Comment

In anii ’90, presedintele de atunci al Argentinei, Carlos Menem a purces la un amplu proces de privatizare a marilor intreprinderi de stat.

Printre companiile care au trecut in portofoliu particular s-a numarat si YPF, cea mai mare firma de petrol a Argentinei.

Procentul majoritar (57%) a fost vandut companiei spaniole Repsol, in buna traditie a colaborarii metropolei cu fosta colonie.

Incet dar sigur, compania spaniola a pus mana pe insemnatele zacaminte de titei ale tarii si a inceput sa fixeze preturile dupa bunul plac. In timp ce argentinienii plateau din ce in ce mai scump litrul de combustibil la pompa, Repsol realiza profituri uriase.

Asa cum s-a intamplat si cu Petrom vanduta de guvernul roman austriecilor de la OMV.

Mai mult, in ultimii ani, tara sud-americana a inceput sa importe titei, ea care altfel, avea sa dea si la altii.

Acuma cateva zile, presedinta tarii, Cristina Kirchner a anuntat nationalizarea YPF, companie argentiniana veche de 90 de ani, prin preluarea fortata de catre stat a 51 la suta din actiunile firmei.

Normal, spaniolii de la Repsol au sarit in sus si alaturi de ei guvernul spaniol si in solidar, Uniunea Europeana. Unii analisti o acuza pe doamna Kirchner de niscai simpatii marxiste, asemanatoare lui Chavez din Venezuela sau Evo Morales din Bolivia.

Tinand cont ca anuntul Cristinei Kirchner a fost facut in fata unui larg auditoriu si avand in spate portretul Evei Peron, s-ar putea sa fie asa. Se stie prespun, ca Juan Domingo si Evita Peron aveau mari simpatii marxiste.

Cert este ca argentinienii par a se fi saturat sa fie furati la ei acasa si inca, intr-un mod cu adevarat barbar. Caci, ca si noi, o tara indepartata geografic de Argentina, dar cu conducatori cu metehne aproape identice, resursele ne-au fost vandute pe degeaba aproape, unor firme straine care urmaresc numai si numai profitul.

Mai mult de atat, ele afiseaza cu o aroganta uimitoare rezultate financiare exceptionale (vezi profitul Petrom de anul trecut) desfidand un intreg popor.

Vanzatorii (si cumparatorii) de tara, in speta guvernele asa numit democratice sau marile companii afirma ca mutarile doamnei Kirchner sunt impotriva economie de piata si ca tara respectiva va fi sanctionata.

Regimul lui Menem de acuma 15 – 20 de ani ar trebui insa sa stea dupa gratii si daca nu ma insel, unii dintre fostii lui ministri chiar au fost condamnati. De fapt si guvernul lui Menem si cele al lui Traian Basescu, Emil Constantinescu si Ion Iliescu ar trebui sa fie in zeghe si nu sa conduca tara sau sa se pregateasca de preluarea puterii.

Acestia au vandut avutul tarii pe nimic unor firme straine.

Aceasta instrainare ordinara s-ar numi in acceptia lor “privatizare”. Ni s-a tot repetat vreme de douazeci de ani ca privatizarea este cel mai bun lucru care ni se poate intampla. Intreprinderile vor fi “modernizate”, “eficientizate” si noi vom plati un pret mai mic.

Nimic din toate acestea nu s-a intamplat!

Dupa cum bine vedem, lucrurile dupa ani de privatizare ale energiei electrice, ale gazelor si petrolului stau exact invers! CEZ, Romgaz, Petrom si alte companii straine nu investesc mai nimic in economie, in schimb cresc preturile de la o luna la alta, bagandu-ne mana in buzunar cu maxima nesimtire.

Din pacate “privatizarea” resurselor Romaniei facuta in lipsa unei concurente reale a generat monstri! Monstri care isi arata chipul had odata cu factura lunara la intretinere, la energie elctrica sau atunci cand alimentam autoturismul.

Ne-am bucurat bunaoara ca dupa ce am preluat prin proces international arealul de langa Insula Serpilor s-au gasit pe acolo zacaminte de petrol. Bucuria noastra a fost de scurta durata caci guvernul Tariceanu, la fel de pacatos ca cele anterioare, ne-a anuntat ca deja vanduse exploatarea zacamintelor unei companii canadiene.

Astazi guvernul Ungureanu, de fapt regimul Basescu da zor sa vanda si zacamintele metalifere sau pe cele de gaz de sist ori pe cele din energie.

FMI-ul preseaza ca Hidroelectrica sa fie vanduta cat mai rapid.

De ce sa vinzi totusi o companie care varsa anual la buget in jur de 300 de milioane de euro nu am sa inteleg niciodata. Natia romana e furata pe toate partile si din toate pozitiile de catre o clica de derbedei care merita nu devize ci un glont in ceafa.

A procedat corect Cristina Kirchner atunci cand a hotarat nationalizarea celei mai mari firme petroliere din tara? Atunci cand capitalismul e pentru o mana de oameni muma iar pentru marea masa ciuma, cu siguranta da!

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari

“Muie Mititelu”

April 20, 2012 By duke2007 Leave a Comment

A fost la un moment dat cea mai buna echipa de fotbal din Romania.

A fost deschizatoare de dumuri pentru fotbalul romaneasc in Europa.

A furnizat echipe nationale prin anii ’80 o duzina de jucatori. Ati ghicit poate ca e vorba de Universitatea Craiova.

Apoi a venit Revolutia.

Ultimele trofee adjudecate dateaza de prin 1991. Lumea fotbalului romanesc scapata de presiunile cluburilor departamentale Steaua si Dinamo a intrat pe mana unor gangsteri care fac legea si astazi.

Ura pe care Universitatea si-o atrasese din partea cluburilor bucurestene ale Armatei si Securitatii a putut fi astfel descatusata “la liber” capatand valente halucinante.

Pizma “dinamovistilor” a dus pana la urma la distrugerea unui mit.

La aceasta a concurat si incompetenta unor conducatori sau proprietari ai clubului, interesati doar de bani si foarte putin de palmares si mai ales de fanii echipei, numerosi, cu ramificatii nationale si ‘inraiti” in dragostea lor pentru culorile alb-albastre.

S-au perindat fratii Paunescu, Gigi Netoiu, Dinel Staicu si cel care a pus-o cu adevarat pe butuci, Adrian Mititelu.

Acesta din urma e o demonstratie perfecta a faptului ca doar cu dragoste pentru echipa dar lipsit de potenta financiara, nu poti reusi intr-un sport care a devenit o industrie nemiloasa, mai abitir poate ca aceea din telefonia mobila.

Astazi “U” Craiova a ramas doar un nume in memoria fanilor ei, care, spre cinstea lor, lupta pe toate caile ca numele marii echipe de odinioara sa revina pe prima scena fotbalistica a tarii si de ce nu, a Europei.

Asa se face ca de la o vreme observ in preumblarile mele prin oras o serie de graffiti acolo unde te astepti cel mai putin. Majoritatea sunt revendicative si mustesc de dorul revansei.

Unele il ataca direct, intr-un mod suburban dar as putea spune, meritat pe actualul proprietar al unui nume de legenda, Adrian Mititelu. Toate insa simbolizeaza dorinta fanaticilor iubitori ai echipei ca Universitatea sa fie iarasi ce a fost odinioara.

Poate ca ei, “ultrasii” sunt doar o mana de oameni, dar cu siguranta, intruchipeaza prin comportamentul situat uneori la limita civilizatiei, gandurile a mii de suporteri pentru renasterea din cenusa a ceea ce a fost odata un mare club de fotbal al Romaniei…

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: echipa, fotbal, mititelu, universitatea craiova

Treizeci de ani…

April 19, 2012 By duke2007 Leave a Comment

Era ca si acuma, dupa Paste.

Picasem in vara la facultate si ma pregateam sa plec in armata. Credeam ca voi fi “luat cu arcanul” in toamna dar din cine stie ce motive ce mereu tin de birocratie, am mai “scapat” in civilie pana in primavara.

Astazi, 19 aprilie se fac treizeci de ani de cand am plecat militar.

Mi-amintesc de parc-au fost ieri zilele acelea premergatoare. Am plecat la Bucuresti, locul unde urma sa-mi petrec urmatorii aproape doi ani din viata, cu o zi mai devreme.

Dimineata am mers sa imi aranjez parul crescut binisor dupa luni de absenta a foarfecii. Stiam ca “racanii” sunt sortiti din prima frizerului. Apoi, la ora doua dupa amiaza, asa cum scria in ordinul de incorporare, pe o vreme calduroasa m-am prezentat la poarta unitatii impreuna cu prietena mea tacuta, valiza de lemn ferecata cu lacat de magazie si imprumutata de la un prieten.

Am fost primiti in unitatea situata prin Pantelimon.

Langa mine, se strangeau usor, usor, randuri de flacai care de prin Oltenia, care de prin Bucuresti sau Ilfov. Numaram vreo cincizeci de suflete pierite, tulburate si smulse pentru mai bine de nouasprezece luni de la sanul familiei.

Ne masuram unii pe altii cu coada ochiului, incercand cat de cat sa ne dam seama fiecare ce hram poarta. Eram crispati de parca urma sa fim dusi la esafod. La esafod n-am mers ci la frizeria unitatii. Speranta noastra ca ne va mai ramane vreo urma din podoaba capilara bogata, caci altfel nu putea sa fie la adolescenta, s-a evaporat iremediabil atunci cand primul recrut din grupul nostru de cioflingari a iesit cu teasta lucind sub razele soarelui.

Apoi, cu o iscusinta demna de cauze mai bune, frizerul – un angajat civil al marelui regiment de geniu in curtea caruia isi facuse loc si unitatea noastra de elita antiaeriana, ne-a “pedepsit” rapid pe toti ca la scoala primara, sau daca vreti, ca la puscarie.

Ni s-au repartizat efectele militare, niste haine vechi spalate si prespalate ce miroseau usor a ranced. Un gradat din ciclul superior alaturi de un “ta major” cu fata puhava de alcoolul pe care prespun ca-l ingurgitase de-a lungul vietii lui cazon-plicticoase, ne-a indrumat intr-un mod elegant pe platou.

Dar “eleganta” avea sa dispara in urmatoarele 48 de ore si sa faca loc celor mai infecte instincte umane(?)…

Urma sa facem cunostinta cu sefii cei mari ai unitatii 1895”D” Bucuresti. Dupa circa zece minute in care am fost cat de cat indrumati cum sa ne aliniem si sfatuiti (inca!) sa pastram linistea (oricum, de spaima, cam toti erau cu nasul cazut si nimeni nu prea avea chef de taina…) a aparut un locotenent-colonel cu o varsta apropiata de pensie.

Abia acum realizez ca la cei 50 de ani ai mei din prezent sunt oarecum apropiat de varsta lui de atunci..

“Colonelul” Ruxandra (niciodata un locotentent-colonel n-a fost apelat cu expresia “tovarase lt-colonel” ci direct “colonel”, fapt ce-i facea pe unii dintre ei sa se simta minunat…) avea o memorie fenomenala.

Ne-a intrebat pe fiecare in parte cum ne cheama, de unde venim si cati ani avem. Intrebarea a fost, precizez, adresata o singura data in toata “cariera” noastra de “slujitori sub arme”. Colonelului i-a fost indeajuns pentru a memora perfect toate datele despre noi.

Era pur si simplu o baza de data facuta din carne, sange si oase.

Luni de zile nu mai comunicam poate cu el, dar atunci cand se intampla, te striga pe nume fara sa clipeasca. “Soldat cutare, pas alergator (la mine)!” il auzeai pe Ruxandra strigand cu accentul lui usor moldav vreun soldat ratacit prin preajma pavilionului central, caruia dupa ce-i spunea si locul de origine, il interoga cu privire la vreo problema.

De atunci, n-am mai intalnit un asemenea exemplar. Colonelul Ruxandra – acest Buendia valah ratacit intr-o mica unitate bucuresteana – era seful de stat major si un excelent ofiter de comanda.

Serviciul militar care la inceput mi se parea infinit s-a scurs pana la urma ca o clipire. Ceea ce incepuse in acel aprilie calduros din primavara lui ’82 s-a terminat brusc aproape, in buza lui decembrie, anul urmator.

Armata inutila in cea mai mare parte a ei a devenit o amintire sau cel mult, un prilej de a povesti cunoscutilor curiosi intamplari, evenimente sau chiar fleacuri din acele vremuri.

Si totusi, nu-mi vine sa cred c-au trecut treizeci de ani! Totul parc-a fost o parere…

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: armata, recrut, serviciul militar

  • « Previous Page
  • 1
  • …
  • 116
  • 117
  • 118
  • 119
  • 120
  • …
  • 247
  • Next Page »

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan