CNA-ul e precum elementul “Carbon 14” cu care se dateaza obiectele vechi: lucreaza cu timpi de injumatatire.

Acuma mai putin de trei saptamani a injumatatit existenta canalului lui Dan Diaconescu. OTV-ul trebuia sa mai emita pana spre sfarsitul lui septembrie.

Ieri si septembrie a devenit caduc. Diaconescu mai scoate sunete pepedediste pana de ziua Americii, din toiul verii. Odata cu celebrarea drepturilor si libertatilor – caci 4 iulie cam asta este, canalul de televiziune isi pierde dreptul de existenta.

Cam tarziu s-au trezit cei de la putere sa trosneasca cea mai drastica sanctiune din media.

E clar ca Dan Diaconescu nu mai poate fi stapanit.

Traian Basescu credea ca si soricelul caracalean e tot vreun soi de gonflabila pe care o invarte pe degete ca pe atatia altii. Mai cu un dosar, mai cu un santaj, mai cu zornait de catuse, ba chiar cu bratarile de otel prinse la incheieturi, Traian Basescu a condus tara in ultimii sapte ani.

A crezut ca si cu Diaconescu ii va marge la fel. Din pacate sau cine stie? – din fericire, nu e asa.

L-am urmarit aseara pe Diaconescu intr-un delir de circa o ora si jumatate.

Individul a “dat din casa” la greu.

Nu stiu cat adevar e in spusele lui, dar daca doar un procent minim e real, inseamna ca noi chiar suntem pulimea.

Diaconescu a fost de neoprit. A divulgat cum a stat treaba cu emisiunile lui electorale alaturi de Basescu ori Udrea, despre mita pe care conducerea CNA o pretinde si o primeste de la cei care au afaceri in audiovizual (a avansat printre altele si o suma: 50.000 (!!) de euro pentru o licenta radio!), a povestit despre “betivanca” Monica Macovei care i-ar fi cerut arestarea in cateva randuri, a relatat despre santajul si constrangerile la care ar fi supusi numerosi primari din tara ca sa intre in partidul fantoma al lui Gabriel Oprea etc.

Ascultandu-l si in acelasi timp distrandu-ma pentru ca – imi place sau nu sa recunosc – Diaconescu are talentul oltenesc de a povesti unele intamplari, m-am gandit asa intr-o doara: dar daca ce spune baietasul asta de Caracal e cat de cat adevarat?

Daca oare chiar s-a incercat mituirea lui cu o suma fabuloasa (el spunea de 120 de milioane de euro) doar ca sa renunte la partidul lui violet de gentiana?

Daca joi ( 12 aprilie) chiar ii expira ultimatumul dat de putere pentru “predarea” partidului sau a televiziunii asa dupa cum reclama in gura mare?

Cum scriam, nu am de unde sa stiu daca relatarile otravit-suculente sunt reale. S-ar putea ca omul chiar sa aiba o imaginatie foarte bogata. S-ar putea sa fie un mincinos patologic.

Cert este insa ca de-a lungul anilor, cu totii am observat ca oricare partid s-ar afla la putere, pentru noi lucrurile raman la fel.

Un partid se schimba cu unul din asa zisa opozitie fara ca noi, pulimea, sa simtim cu adevarat o schimbare.

Adica ei se imbogatesc din ce in ce mai mult, iar noi saracim in acelasi ritm.

Iar Diaconescu asta striga cel mai tare.

Dan Diaconescu este un individ antisistem.

Stie ca zilele in audiovizual ii sunt numarate (cel putin pana ajunge in Parlament cand cu siguranta isi va lua licenta indarat ca doar o sa-si puna si el vreo doi oameni in CNA!) asa ca acuma, pe ultima suta de metri, “da pe goarna” tot ceea stie.

De atatia ani in televiziune, el este un depozitar urias de informatie. Hard-ul lui e plin de date dar si de virusi, despre cazuri de coruptie, jocuri de putere, santaj, aroganta, masluiri, mizerii. Care acuma sunt dezvaluite interesat.

Buna parte din infectia puturoasa pe care o banuiam ca se ascunde sub covorul puterii sau al mass-media e in aceste zile aratata publicului.

Acuma ceva timp, o persoana neinstruita m-a rugat sa-i accesez mailul copilului pentru a putea sa-si extraga un CV. Umbla ca bezmetica dupa un serviciu de cativa ani.

Am facut asta, cu toate ca mi s-a parut ca ii (cam) violam corespondenta. Dar femeia are incredere in mine.

In momentul in care casuta postala s-a deschis am observat instantaneu ca acolo exista un noian de newsletter-uri de la PPDD.

Altadata, cand asteptam la rand sa fac o copie xerox intr-un magazin, in fata mea era o mana de studenti pusi pe sotii. Unul dintre ei le povestea celorlalti despre “emisiunea de seara trecuta de la OTV”. Altul l-a luat peste picior, dar tanarul a trecut in registru serios: “Degeaba razi, dar mie chiar imi place! Eu pe el il votez!”

Cati ori mai fi ca el?