Bricheta pesedista

In campania electorala din 2004 am lucrat pe partea de comunicare alaturi de PD si PNL care alcatuiau pe atunci Alianta „Dreptate si Adevar” (aceea chiar a fost o constructie politica buna dar si-a bagat dracusorul de la Cotroceni coada si s-a ales pulariciul…).

Am avut atunci ocazia sa cunosc bine mai multi oameni care deja purtau ori purtasera inalte demnitati locale ori nationale (Marian Jean Marinescu, Radu Berceanu) ori care aspirau la functii importante (ministri, deputati, senatori, prefect) pe care le-au si obtinut (Mihai Voicu, Horatiu Buzatu, Gelu Visan, Nicolae Giugea).

Printre cei din urma, dinspre liberali, se gasea si Cristina Calangiu. Persoana energica si care stia foarte bine ce dorea de la viata, Calangiu parea ca-l domina pe copresedintele Aliantei la nivel local, Horatiu Buzatu.

Oricum, discutiile asupra campaniei, a ceea ce urma sa se intample in zilele urmatoare, cine, ce face, cine, cum, unde apare la televiziune ori radio, dislocarea militantilor in diverse localitati din judet, coordonarea lor etc mi-au ramas in memorie ca fiind de o efervescenta extraordinara, ce degajau un spirit democratic minunat pe care apoi, nu l-am mai intalnit niciodata.

Intr-una din zile mi-am aprins o mahoarca in holul larg al cladirii de patromoniu unde aveam sediul de campanie (o cladire extraordinara, construita la inceputul secolului XX, situata in zona centrala a orasului dar care in prezent este in paragina, presupun cu scopul de a cadea de tot pentru a se construi pe locul ei vreun cub anost si nenorocit de beton).

Alaturi de mine m-am pomenit cu Calangiu care cu o tigare intre buze mi-a cerut un foc. Am scos bricheta din buzunar si am vrut sa o aprind. Mare greseala! Cu un ochi ager si capatand o figura fioroasa Cristina mi-a smuls-o din mana a privit-o o clipa si mi-a zis: „Ce e porcaria asta?! De la PSD?!!! Cum umbli cu asa ceva?!!” A prins-o pe data intre degetele ambelor maini si cu o forta alimentata de o ura viscerala – am bagat de seama – a facut-o praf aruncandu-i apoi resturile cat colo!

„Pai tu umbli cu bricheta de (campanie) de la astia? De la PSD?!!” – a continuat ea dupa care si-a aprins tigarea de la un alt fumator dintre numerosii indivizi ce pufaiau pe holurile partidului.

Bai frate – mi-am zis in gand si recunosc, admirativ – uite pe cineva care-i detesta mai puternic ca mine pe pesedeii nenorociti! Nu credeam sa intalnesc prea curand un astfel de personaj!

Am colaborat bine cu Calangiu in acea memorabila campanie electorala. Desi am pierdut alegerile generale in fata adversarilor de la PSD-PUR, am castigat alegerile prezidentiale iar Guvernul a fost alcatuit, dupa cum bine stiti, de Alianta DA + … PUR, adica de solutia imorala.

Odata cu trecerea anilor eu am abandonat politica dar nu si lectura presei politice. Ca am vrut ori ba, din cand in cand dadeam peste articole despre Calangiu, ce facea si dregea din functia de director al celui mai mare spital din Oltenia si unul dintre cele mai mari din tara.

Apoi, in urma cu ceva vreme a venit socul: liberala care altadata ar fi mancat pesedisti dimineata, la pranz si seara s-a mutat cu arme si bagaje la… PSD! Motivul banuiesc era acela ca dorea sa-si pastreze functia de viceprimar sau ca sa acceada in acesta functie, nu mai stiu bine.

Oamenii sunt niste infectii mi-am zis iar pentru pastrarea sau castigarea unor privilegii cat de marunte, isi vand inclusiv sufletul. Cristina Calangiu, distrugatoarea de brichete pesediste era un alt exemplu, al catelea? – de suflet trecut de parte diavolului politic romanesc pe nume PSD.

Retragerea ei din urma cu cateva luni mi-a dat iarasi de gandit. Cine dracului se retrage dintr-o functie inalta la nivelul unui oras cu peste 300.000 de locuitori, cine renunta la influenta pozitie de viceprimar ca sa se ocupe, chipurile, de profesia-i nobila altfel, de medic?! Ceva putred in toata povestea parea ca se-ntampla.

Iata ca deunazi Cristina Calangiu s-a intalnit destinul pamantesc, fiind arestata si trimisa la beci.

Lacomia, dorinta de bani si de functii, coborarea in cele mai josnice zone ale umanului au facut din Cristina Calangiu ca de altfel si din Rodica Tenea (o femeie de un rafinament aparte dar dedulcita la porcarii ) material uman de studiu intensiv pe masa procurorilor si judecatorilor si cine stie, pentru un eventual personaj literar.

Uneori, atunci cand veniturile care oricum, sunt cu siguranta cu mult peste medie nu-ti mai ajung, cand crezi ca nimic nu ti se poate intampla, cand lumea pare ca-ti sta la picioare, este nevoie de bratari otelite ca Dumnezu sa te coboare fortat printre muritorii de rand…

Oricum, traim vremuri memorabile. Cunoscuti ori fosti apropiati care au pus botul la cascaval sunt luati si bagati la duba. Arestarile nu mai includ doar nume sonore, pe care le stim numai de la televizor. Dintr-o data DNA-ul – ah, cat iubesc instituia asta! – da cu matura si-n ograda oraselor tarii, altele decat Bucuresti.

Sunt curios cine urmeaza, cine nu doarme linisti ori deloc noaptea in perioada asta. Cand motorul justitie functioneaza ne odihnim insa noi mai bine, nu credeti?