Cum treci granita in Austria dai cu adevarat de lumea civilizata. Chit ca si-n Ungaria vecina, aflata mai la Rasarit rulezi pe autostrazi impecabile, Austria deja e altceva.
Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut in urma cu aproape un deceniu cand am pasit pentru prima data in Occident. Te asteptai sa fie deosebit, dar ceea ce vezi la fata locului iti depaseste asteptarile.
Vizitezi muzeele si fabuloasele catedrale din Viena, apoi pe cele din Munchen, Nurnberg, Frankfurt, Hamburg, Lubeck, dai o fuga pana in Zurich si apoi in Strasbourg, treci apa pana in Danemarca sa gusti putin si din mirajul supercivilizatiilor nordice.
Totul functioneaza impecabil, de la transport pana la serviciile hoteliere sau serviciile din oricare restaurant occidental.
Totusi, exista ceva care-ti atrage destul de repede atentia si care, oricat de neinstruit, ti se pare ca face o profunda nota discordanta cu fundalul: numarul – pe alocuri infricosator de mare de oameni ce nu apartin acelor locuri dar care, de cele mai multe ori sunt cetateni cu drepturi depline ale tarilor respective. Vorbesc – si sunt sigur ca toti cei care ati calcat in Vest ati observat asta – despre musulmani.
Ne plimbam printr-o zona aglomerata a Vienei la aproape 40 de grade la umbra. Aveam sticlele cu apa la noi, ne mai opream la cate o gradina sa dam pe gat o bere, pentru ca ne uscam ca prigoriile. Deodata, in fata ne apare o pereche de oameni la 30 de ani, el putin mai in fata, iar ea in urma tragand dupa sine doi puradei.
Socanta a fost infatisarea femeii imbracata complet intr-o burkha neagra, inclusiv ochii fiindu-i ascunsi de o bucata de panza blurata. Ma-ntrebam cum raspundea trupul acelei individe ce parea venita din Evul Mediu timpuriu la arsita vieneza daca noi tindeam sa ne lepadam si putinele vestminte in care plecasem la plimbare.
La fiecare pas in marile ori mai micile orase occidentale dai de arabi, pakistanezi, indieni, yemeniti, turcaleti si toate natiile unor tari extraordinar de sarace dar incorsetate intr-o religie criminala. Sau tocmai de aceea sunt sarace, pentru ca viata lor, comportamentul si obiceiurile de zi cu zi se ghideaza dupa spusele de acuma o mie cinici sute de ani ale unui schizofrenic pe nume Mohamed devenit iata, cel mai mare pericol pentru Occident.
Daca in urma cu o mie de ani stramosii nostri crestini cucereau prin foc si sabie Orientul mijlociu, astazi procesul se desfasoara invers, insa cu mult mai pasnic (pana la un punct!) doar prin generozitatea prosperelor popoare crestine de dincoace de Bosfor.
Vreme de mai bine de patruzeci de ani, milioane de musulmani saraci au fost acceptati in randul unor popoare civilizate, libere si bogate dar care nu mai puneau – ca odinioara – mare pret pe religie.
S-a produs astfel o ciocnire – iar atacul de la saptamanalul umoristic Charlie Hebdo o arata cu varf si indesat – intre doua civilizatii complet diferite: una care a evoluat admirabil si care priveste(increzatoare?) spre viitor, alta care a ramas incremenita la nivelul mentalitatii Evului Mediu. Mai devreme sau mai tarziu nu avea cum sa nu se produca astfel de crime odioase despre care personal cred ca reprezinta doar inceputul.
Lumea crestina se gaseste pe marginea prapastiei impinsa acolo nu de catre musulmani ci de insasi generozitatea si toleranta ei in numele unei blestemate corectitudini politice prost inteleasa dar si mai prost aplicata.
Tot citesc articole care spun ca asistam la demersuri sangeroase impotriva libertatii de exprimare.
Gresit!
Asistam la inceputul luptei de anihilare a crestinatatii de catre o religie criminala caci asta este Islamul. Lideri politici importanti ai lumii civilizate spuneau – in dorinta de a fi pe placul musulmanilor – ca Islamul este o religie a pacii. Au uitat insa sa puna ghilimelele.
Nu, Islamul nu este o religie a pacii si a tolerantei, este o religie patata de sange, absolut intoleranta, in care cine nu se roaga cu curul in sus de cinci ori pe zi cu capul indreptat spre Mecca e dusman de moarte si trebui ucis!
Cand primesti la sanul tau milioane de serpi veninosi carora nici prin cap nu le trece sa caute macar sa adopte o parte dintre obiceiurile locului, cand liderii politici proeminenti interzic simboluri religioase traditionale crestine in locuri publice dar celebreaza si pun la loc de cinste obiceiurile si datele calendaristice sfinte ale Islamului, cand toleranta capata dimensiuni monstruoase chiar, ce pun in inferioritate populatiile autohtone, nu faci altceva decat sa dai apa la moara unor decerebrati care nu ezita sa puna mana de iatagan ca sa reteze capatani de ghiauri!
Sunt tare curios daca dupa acest eveniment sangeros din buricul Orasului Luminilor, politica fata de imigranti a tarilor democratice se va schimba sau evenimentul va fi tratat (ca pana acuma) drept unul izolat pentru ca – vezi Doamne, “Islamul nu ar face asa ceva”.
Daca Islamul si musulmanii din Occident ar fi asa cum ii catalogheaza liderii occidentali, ar fi trebuit ca in seara odioaselor crime cateva mii de muslimani francezi sa se stranga in Piata Republicii din Paris si sa protesteze impotriva macelului. Dar asta nu s-a intamplat si nici nu se va intampla vreodata. Sunt sigur ca multi dintre musulmanii francezi, englezi ori germani vor fi simtit o placere interioara infricosatoare pentru noi la aflarea vestilor despre teribila executie a jurnalistilor francezi.
Radicalizarea Islamului pe de o parte si pierderea increderii in Dumnezul crestin pe de alta sunt cauzele care, mai devreme ori mai tarziu vor duce la caderea Occidentului.
Am fost anul trecut in doua randuri in Marea Britanie, o tara minunata, cea mai “tare” in care am pasit pana acuma.
Dand de o parte locurile celebre pe care doream de multa vreme sa le vad in realitate si nu (doar) in fotografii, un lucru mi-a atras atentia si pe care nu-l mai vazusem in nicio alta tara occidentala: in curtea multor biserici anglicane (deci a religiei nationale a englezilor) functionau crasme!
Din pacate, civilizatia occidentala piere pe limba ei sub asaltul cutumelor proprii (corectitudinea politica, desconsiderarea grava a propriei religii) si a berbecului exterior care este Islamul, o religie a urii, a violentei, a inapoierii, a crimei.
Cred de pe acuma ca razboiul – caci ori cat n-ar vrea sa se recunoasca, ne gasim in plin razboi al civilizatiilor – este pierdut si ca generatia copiilor nostri sau mai degraba a nepotilor nostri vor duce batalii la propriu impotriva islamizarii.
Asta daca nu cumva, se vor da de buna voie pe mana murdara de sange a lui Mahomed…
(Sursa foto: www.inliniedreapta.ro)
Leave a Reply