Sa va spun o poveste pe care multi poate ca o cunoasteti. Ea arata cum lipsa viziunii poate sa duca la ratare, uneori completa.
Asa a fost cazul inceputului erei computerelor personale, in anii 1970.
Gary Kildall era un individ foc de destept, programator exceptional si consultat al firmei Intel. Cand renumita companie producatoare de microprocesoare pentru calculatoare a scos pe piata procesorul 8080 in 1974, avea nevoie sa-l testeze asa ca l-a rugat pe Gary Killdal sa scrie un sistem de operare prin care sa poata face asta.
Killdal s-a conformat si a realizat sistemul de operare numit CP/M (Control Program for Microcomputers). Intel si-a facut testul si credea ca a terminat. Cand Killdal a intrebat cum ramane cu drepturile de autor pentru CP/M, Intel nu a avut nicio problema in a renunta la el in favoarea creatorului lui. In aceste conditii Killdal si-a deschis o companie numita „Digital Research” prin care urma sa dezvolte si sa comercializeze sistemul de operare.
In 1977 Digital Research si-a ajustat CP/M astfel incat el putea sa ruleze pe o serie intreaga de computere ale vremii (8080, Zilog Z80 etc). Aceasta a facut ca Digital Research sa domine piata de software din acea perioada pentru cativa ani.
La inceputul anilor 1980 IBM proiecteaza computerul personal (mai cunoscut sub numele de PC) si era in cautarea unui sistem de operare pentru el.
Reprezentantii marii companii l-au contactat pe Bill Gates ca sa-l intrebe daca nu vrea sa isi licentieze interpretorul lui (cam primitiv) BASIC. De asemenea, l-au mai intrebat daca stie vreun sistem de operare care sa ruleze pe noile lor computere destinate publicului larg.
Initial fara sa-si dea seama de potentialul urias al afacerii, Gates i-a trimis la Digital Research, care era cum scriam, cea mai tare firma producatoare de sisteme de operare.
Cu o asemenea pleasca venita din senin, ce credeti ca face Killdal? Ia cea mai proasta decizie posibila – unii spun ca din intreaga istorie a afacerilor: in loc sa negocieze, sa perfecteze si eventual sa zica bogdaproste, Killdal refuza sa intalneasca oamenii de la cel mai mare producator de computere din lume si isi trimite un reprezentant (se povesteste ca si-a trimis chiar sotia).
Ca si cum nu era indeajuns, Killdal si-a instruit avocatii sa nu semneze nicio clauza de confidentialitate cu IBM prin care se stipula ca pana la anuntarea oficiala a PC-ului, totul trebuia sa ramana secret.
Pe cale de consecinta, IBM a revenit la Bill Gates intrebandu-l – din nou – daca poate sa le ofere un sistem de operare. Realizand de aceasta data potentialul afacerii enorme – care avea sa-l faca cel mai bogat om din lume pentru multe decenii – dar neavand un sistem de operare adevarat, Gates si-a amintit de un producator local din Seattle care detinea un sistem, credea el, adecvat.
Sistemul se chema DOS (Disk Operating System). A mers la patronul companiei si i-a spus ca auzit ca il are de vanzare contra sumei de 75.000 de dolari (dupa unii mult mai putin).
Lipsit si el de inspiratie si nedandu-si seama de potentialul propriei afaceri, respectivul ii vinde lui Gates sistemul in loc sa-i arate DOS-ul! Fondatorul Microsoft angajeaza un programator pe nume Tim Paterson care slefuieste sistemul si il ofera IBM sub numele MS-DOS (Microsoft Operating System). Restul e istorie…
O alta decizie extrem de desteapta a lui Gates a fost aceea ca spre deosebire de Killdal care voia el insusi sa vanda sistemul clientilor care isi cumparau calculatorul „troaca”, a ales ca IBM sa livreze din start computerele cu sistemul MS-DOS instalat.
Epilog
Killdal a inceput sa aiba mari probleme cu alcoolul astfel incat a murit – nu neaparat sarac – la doar 54 de ani in conditii ramase obscure pana astazi, in urma unei lovituri la cap primite se pare intr-un bar.
Bill Gates a devenit o legenda si cu voia IBM, cel mai bogat om din lume…
Leave a Reply