Greg Smith a lucrat timp de 12 ani la renumita banca americana de investitii Goldman Sachs.
S-a angajat aici imediat dupa ce a absolvit Universitatea Stanford. A pornit de la functia minima de analist junior si a ajuns director executiv al bancii pe Europa, Orientul Mijlociu si Africa.
Se poate spune ca Smith a facut cariera la Goldman Sachs. Dupa atatia ani insa el a hotarat sa plece si sa dea publicitatii motivele pentru care o face.
Dar nu oricum ci pe prima pagina a celui mai mare cotidian american, New York Times.
De fapt, motivul este unul singur, mare si tare: lacomia.
Dupa unele surse, Goldman Sachs se afla la originea crizei financiare din 2008 si nu Lehman Brothers.
Lacomia, lipsa empatiei pentru clienti, nepasarea in fata crizei sunt elementele care au viciat Wall Street-ul de-a lungul timpului dar cu precadere in ultimii ani cand bancherii si-au pierdut orice limita.
Si Goldman Sachs e fruntasa in masluirea cifrelor, in vanzarea unor “produse” financiare toxice in urma carora toata lumea pierde cu o singura exceptie: banca insasi.
Greg Henry dezvaluie putin si oarecum naiv, un colt al acestei uriase caracatite financiare reprezentata de Goldman Sachs (dar oricare banca de investitii poate fi un exemplu asemanator) si care a adus omenirea in pragul dezastrului economic.
Fara sa clipeasca, bancherii au naruit averi peste noapte, au distrus destine fara sa le pese. Pentru ca un singur lucru a contat cu adevarat: dividendele pentru proprietarii si actionarii bancii.
Lipsa de scrupule a board-ului G.S. dar si a celor care indeplinesc functii mai marunte se reflecta – spune Greg Smith, in comportamentul tinerei generatii de finantisti.
Pe de alta parte si el a luat parte atatia ani la spolierea investitorilor creduli sau naivi. Nu stiu de ce acest strigat de disperare vine tocmai acuma. Sunt convins ca Greg Smith a actionat acuma cu buna intentie dar de ce asa tarziu? Oricum, putea da amanunte cu mult mai terifiante “din interior” in scrisoarea sa deschisa publicata de prestigiosul NYT.
Dar iata cateva exemple:
– o spun cu sinceritate, mediul a devenit atat de toxic si distructiv asa cum n-am mai vazut niciodata
– interesele clientilor sunt total marginalizate
– Goldman Sachs este una dintre cele mai mari si mai importante banci de investitii din lume dar este mult prea integrata finantei globale ca sa continue in acest fel
– Nu mai exista cultura organizationala de odinioara, cea care ma facea sa iubesc faptul ca lucrez aici. Aceasta a disparut cu totul.
– Am facut parte din colectivul de zece oameni care recrutau angajatii direct de pe bancile facultatii. Astazi imi e greu sa ii privesc in ochi si sa le spun ce loc maret este acesta in care vor lucra
– Clientii mei aveau active mai mari de un trillion de dolari. Intotdeauna i-am sfatuit sa faca ceea ce e mai bine pentru ei, chiar daca banca iesea in minus. Acest punct de vedere este astazi extrem de impopular la Goldman Sachs
– Cum s-a ajuns aici? Banca si-a schimbat punctul de vedere despre leadership. Leadership-ul inseamna idei, exemple si lucrul corect si bine facut. Astazi, daca faci indeajuns bani pentru firma (si nu esti neaparat un ucigas cu toporul) vei fi promovat intr-o pozitie influenta
– Exista trei lucruri pe care trebuie sa le faci ca sa devii sef: persuadarea (convingerea) clientilor sa investeasca la bursa in produse pe care incerci sa le vinzi, lipsite de potential financiar; sa vinzi “elefanti” adica sa iei clientii carora sa le vinzi produsele care aduc cele mai mari profituri; sa stai la telefon si sa vinzi produse opace si nelichide
– Chiar daca esti venit de pe Marte si asisti la o sedinta Goldman Sachs vei vedea rapid ca interesul clientilor nu face parte absolut deloc din procesul financiar
– Ma imbolnavesc indivizii care cu nesimtire vorbesc despre clienti. In ultimul an am vazut cinci directori referindu-se la clientii lor ca sunt “marionete” (muppets), uneori pe emailuri interne
– Nu stiu de nicio actiune ilegala, dar oare pot oamenii sa puna intr-un plic produse complicate pentru clienti chiar daca nu sunt simpli investitori? Desigur! In fiecare zi se intampla asta de fapt…
– Ma minunez cat de putini sunt cei care spun adevarul: daca un client nu are incredere in tine, nu veti mai face afaceri impreuna. Si nu conteaza cat de inteligent esti.
– Zilele acestea intrebarea comuna pe care am tot auzit-o de la analistii juniori despre derivate este: “Cati bani putem face de pe spinarea astuia? Ma enervam ori de cate ori o auzeam pentru ca reflecta perfect modul de gandire al sefilor lor”
– Sa ne imaginam acuma urmatorii zece ani: nu trebuie sa fii savant ca sa realizezi cum vor gandii analistii juniori de astazi tot auzind expresiile: “marionete”, “fa-l sa scoata banii!”, “scoate-i ochii”
– In primul meu an la Goldman Sachs nu stiam unde e baia sau cum sa-mi leg sireturile de la pantofi. Eram interesat sa invat, sa aflu ce este un produs derivativ, sa inteleg finantele, sa cunosc clientii si ce-i motiveaza, sa invat cum definesc succesul si ce pot face sa-i ajut
– Goldman Sachs este astazi o umba a ceea ce a fost. Nu mi se mai potriveste
– Sper ca aceasta scrisoare sa fie un semnal de alarma pentru administratorii bancii. De fapt pot spune ca tu nu existi.
– Renuntati la oamenii imorali chiar daca fac bani pentru firma si aduceti inapoi cultura organizationala de odinioara pentru ca oamenii sa isi doreasca sa lucreze aici. Altfel, cei care vor doar sa faca bani nu le pasa de firma si n-o vor sustine.
Leave a Reply