Nu sunt convins ca presedintele Iohannis este “the chosen one”.
Ca multi altii, i-am analizat miscarile de la inceput de mandat. E drept, omul e sef de stat de trei saptamani doar, dar bag de seama cu o anume strangere de inima, ca are un comportament stangaci.
Multi ii vor sari in aparare si vor spune poate ca e prematur sa-i acordam nota la purtare. Stiu, poate ca ne-am saturat de un “presedinte jucator”, poate prea jucator, dar pare-se ca am girat unul caruia ii place mai mult banca de rezerve.
Infecta clasa politica romaneasca necesita mai mult ca oricand un presedinte jucator, o personalitate cu mult mai combatanta. Ori, ce vedem acuma? Un proaspat sef de stat idolatrizat de aproape trei sferturi dintre romani, dar care nu este deloc implicat. In afara de liturghii nu prea ne-a aratat drumul pe care e hotarat sa paseasca!
Si asta in vreme ce Guvernul i-a saltat cateva mingii la fileu, pe care, data fiindu-i inaltimea, putea slava Domnului sa le loveasca!.
Ultimul balon este legat de sinistra ordonanta de urgenta data de Victor Ponta pentru Victor Ponta, prin care “doctorii” pot sa renunte la titlul academic fara nicio pedeapsa (adica toti acei indivizi facuti doctori la apelul bocancilor si care sunt constienti ca singurul lucru original din lucrarea de doctorat este numele de pe coperta).
Poate ca domnul Iohannis vrea sa impace si capra din propria-i ograda si varza pesedista, numai ca, e demonstrat, cu PSD-ul nu poti colabora fara sa fi tras pe sfoara.
Klaus Iohannis pare din nefericire un sef incalecat deja, ce insa nu are nici macar anvergura lui Emil Constantinescu. Dand de o parte lipsa combaterii elegante cum i-ar sta bine unui neamt nu?, a pesedeilor vorace, am un mare semn de intrebare cu privire la echipa pe care si-a alcatuit-o.
Nu stiu de ce, dar am sentimentul sumbru ca majoritatea consilierilor prezidentiali au comanda adevarata in alta parte si nu la Cotroceni.
Mai mult, o seama dintre ei par a avea si mari lacune de caracter.
Incepand cu gretosul Dan Mihalache – uns consilier sef! – si terminand iata cu Lazar Comanescu, presedintele Romaniei pare a nu fi dibuit intr-o tara cu douazeci de milioane de oameni cativa profesionisti fara schelete in dulap.
Sa-l alegi pe moscovitul George Scutaru ori pe Lazar Comanescu printre cele mai apropiate persoane, cele cu care – se presupune – te vezi si te consulti zilnic, e un fapt nu tocmai in concordanta cu axa geopolitica pe care ti-ai trasat-o, adica Londra (eventual Berlin) – Bucuresti – Washington.
Prin natura profesiei, prin varsta destul de inaintata, Lazar Comanescu – ce presupun ca a fost “diplomat” si inainte de 1989, nu a avut cum sa nu dea o geana pe la temuta “Ochiul si Timpanul”.
Tot asa, acest Scutaru, cu studii la Moscova (?!), fost corespondent de presa in capitala defunctei URSS nu stiu prea bine ce hram poarta, dar printr-un exercitiu de imaginatie se sparie gandul…
Nu s-o fi gasit oare un ins cu studii la Washington, Londra ori chiar Bucuresti printre toti romanii destepti din tara asta?!
Prin recentele declaratii de pe Facebook jurnalista (adevarata) Tatiana Niculescu – de prietenia careia m-am bucurat odinioara – lasa (si ea!) de dorit. Domnia sa n-a gasit altceva mai bun de facut in primele zile de dupa preluarea postului decat sa se planga de conditiile (oarecum) ” insuportabile” din Palatul Cotroceni! Haida de Tatiana!
Sunt – asa cum scriam – stangacii mai mult sau mai putin grave ale inceputului de mandat Iohannis.
Cand la scurta vreme dupa alegerea sa Emil Constantinescu a raspuns reprosurilor publice intemeiate cu privire la angajarea lui Dan Petre (fiul lui Zoe, un soi de Dan Mihalache la vremea respectiva) pe un post la Cotroceni, ca procentul de incredere si de admiratie al romanilor pentru persoana sa ii permite o astfel de manevra, toata presa i-a sarit pe buna dreptate in cap.
Presupun ca in pofida criticilor unor personalitati marcante ale Romaniei ce s-au opus numirii lui Mihalache, domnul Iohannis s-a bizuit pe acelasi tip pervers de gandire: imi permit sa fac orice pentru ca sunt foarte popular, merg la biserica si-mi iubesc nevasta…
Sa nu uite insa presedintele Iohannis ca in politica popularitatea este ca-n “Steaua” lui Eminescu: “Era pe când nu s-a zarit/Azi o vedem, si nu e.”
Leave a Reply