Daca Dacia sau Fiat ar fi facut ceea ce a pus la cale Volkswagen, mai treaca, mearga. Oamenii si-ar fi zis in barba ca oricum sunt doua popoare de nenorociti, care dau tepe constant si frecvent, asa ca una in plus sau in minus ce mai conteaza.
Cand insa problema sta in ograda pana deunazi „fara fir de praf” a nemtilor, lucrurile se schimba grav.
Lucrul german era pana acuma doua, trei zile o credinta, adica o entitate psihica, un gand, un fapt care este (aproape) imposibil de schimbat mental. Daca insa dai teapa la milioane de oameni ce au incredere oarba in produsul tau risti sa produci un astfel de eveniment foarte rar care in termeni de specialitate se cheama disonanta cognitiva.
„Bai nene, daca si nemtii fac asa, ce dracu sa mai crezi despre oameni in general?!” si-or fi zicand milioanele de posesori de Audi ori VW din intreaga lume si pe langa ei, ceilalti care asista la spectacolul prabusirii unui mit tehnologic.
Deloc ieftine pentru omul mediu, masinile germane sunt renumite in toata lumea pentru fiabilitate si mai ales pentru ca tin la tavaleala, consuma putin, sunt puternice si nu te lasa in drum.
Concernul VW se confrunta astazi cu o situatie similara companiei Johnson & Johnson in scandalul Tylenol din America anului 1982. Atunci sapte oameni au pierit pentru ca un dezaxat (niciodata descoperit) a introdus in cutiile cu acest medicament pastile cu cianura.
A fost cea mai grava criza din istoria renumitei firme americane care, din acest motiv era cat pe aci sa intre in faliment. Criza de imagine aparuta in urma cazului Tylenol se studiaza in facultatile de profil din toata lumea si rezolvarea ei a facut dintr-un „demon” corporatist un erou american.
Datoram acestui imens scandal capacele sigilate de la peturi, cutii de medicamente sau caserole cu inghetata. Cazul Tylenol a costat gigantul american peste 50 de milioane de dolari (vorbim de valoarea dolarului de acuma mai bine de treizeci de ani). Ei insa au avut inteligenta sa angajeze una dintre cele mai faimoase firme de relatii publice din lume, compania Hill & Knowlton.
Nu stiu cum procedeaza grupul VW pentru gestionarea crizei foarte grave de imagine in care a intrat dar cu siguranta are nevoie pe langa o armata de avocati, de specialisti in PR de talie mondiala.
Nu am dubii, scandalul VW va fi studiat si el peste cativa ani in manualele de comunicare publica.
Ceea ce am vazut pana acuma mi se pare ca se desfasoara in conformitate cu regulile de PR devenite clasice dupa crize precum Tylenol sau Exxon Valdez. Cel care a aparut in fata opiniei publice a fost Martin Winkerton, seful suprem al grupului, care intre timp a demisionat (o nota buna). In astfel de situatii e lege: nu apar trepadusi din speta purtatorilor de vorbe sau adjuncti ci al’ mai tare din parcare. Cand incasezi 16 milioane de euro pe an (!!) trebuie sa fii gata oricand sa-ti iei talpasita, fie si pe usa din dos.
Greul insa abia de acuma incepe. Cum faci sa-ti redresezi imaginea grav compromisa? In cazul Tylenol, compania mama a despagubit din greu familiile victimelor, a facut acte de caritate intens mediatizate, s-a implicat in campanii publice, a sponsorizat diferite evenimente sau cercetari medicale, a investit enorm in procesul de cercetare pentru gasirea solutiei inchiderii ermetice a cutiilor de medicamente (lucru pe care, asa cum scriam, l-a reusit).
Ce-i drept, altfel ca la Tylenol, in cazul VW n-a murit direct nimeni. Moartea este cel mai puternic element de sensibilizare a opiniei publice. Se vor gasi insa zeci de ONG-uri „eco” care vor sari ca arse. Tocmai citeam ca nu stiu ce fost demnitar englez sau cam asa a declarat ca anual, in Marea Britanie mor 50.000 de oameni datorita poluarii provenite de la masinile Diesel, de parca celelalte functioneaza pe baza de ozon.
Va plati VW despagubiri milioanelor de posesori ai automobilelor produse de ei? Oauu!! Isi vor lua masinile inapoi si vor oferi altele in schimb care sa functioneze cu… apa? Va imaginati despre ce sume e vorba daca mai adaugam si amenzile de 18 miliarde de dolari pe care se pregatesc sa le plateasca americanilor?
Am citit articole – nelipsite in astfel de situatii – din care reiese un soi de teoria conspiratiei. Pasamite, pentru ca VW era pe cale sa devina cel mai mare producator auto din lume, americanii le-au copt-o, asa cum cica s-a intamplat si in cazul Toyota. Cand insa il vezi tremurand pe presedintele companiei VW facand declaratii grave gatuit de emotie si asumandu-si intreg scandalul, parca n-ai prea crede in astfel de povesti nemuritoare.
Realitatea e mult mai grotesca si banala: lacomia. In goana lor dupa profit marile firme producatoare, din oricare domeniu, calca pe cadavre. Apple ii fute-n cur pe saracii muncitori chinezi, Amazon ii calareste de le sar ochii pe angajatii de la banda de impachetat comenzile, VW spune ca masinile lor sunt atat de nepoluante de parca ar merge cu aer iar cine stie ce banca declara un profit urias in vreme ce pe semne, abia se tine pe picioare.
Si daca la marile case se petrec astfel de minuni ne putem imagina cu usurinta ce se intampla pe la noi prin ograda, prin zona asta de lume unde legea e facultativa si mai cu seama respectul pentru ceilalti e cvasiinexistent…
Leave a Reply