mirceaprodan.com

Iata c-au eliberat-o! Pe semne ca Ion Cristoiu crapa de drag. Toate articolele lui in care calca in picioare justita au avut pana la urma succes. Elena Udrea e libera.

Am vorbit in urma cu cateva ceasuri cu un individ important de la nivelului Doljului. Omul se informa direct de „pesurse.ro”. El mi-a zis ca Elena a fost pusa in libertate. „Pana la urma, le dau drumul la toti…” a declarat tipul usor neutru.

Nu prea inteleg cum vine treaba asta. Ii aresteaza cu spectacol, ne bucuram ca-i baga la zdup, le arata pisica si apoi ii pun in libertate conditionata. Cica „plasat(a) in arest la domiciliu”. Apoi poate vine sau nu condamnarea insa averea furata le ramane intacta.

Dintr-o data madam Udrea si gasca ei de derbedei din celebrul „dosar Bute” au fost eliberati. Pana ieri erau vinovati, de astazi sunt semivinovati sau cum?!

Nu stiu daca Basescu isi freaca mainile de placere pentru ca pupila-i respira acuma aerul libertatii conditionate. Cu siguranta la el au vrut sa ajunga procurorii intr-un fel sau altul. Poate ca eliberarea Udrei s-o bizui pe niscai informatii compromitatoare despre fostul ei tovaras de …secrete.

Un personaj atat de detestabil trebuia tinut acolo cat mai mult timp. Genti cu bani, trafic de influenta, aranjamente murdare toate astea se traduc in Romania cu doua luni de privare a libertatii. In America, pentru „doar” 90.000 de dolari mita (nici macar 900.000 ca-n cazul Udrei) s-au incasat 13 ani de parnaie. In Romania nu se poate. Si asa e prea mult, nu?

Dezamagirea ca traiesti intr-o tara aflata la cheremul unui sistem pe cat de corupt, pe atat de impenetrabil devine acuta.

Cu legislatia aflata in pregatire prin care se va da peste mana procurorilor, cu hoti care se intorc la hotii, cu romanii ce revin la starea lor caracteristica de letargie, a trai intr-o tara aflata in putrefactie devine o povara.

Mirosul fetid al unei guvernari strambe, lipsa minima de respect a liderilor in relatia cu natia, o justite pe cale sa fie resubordonata intereselor politice, toate acestea sunt doar cuie batute in cosciugul unei natii care niciodata n-a stralucit intre natiunile lumii.

Elena Udrea e libera. Cristoiu cu teoria lui binomiala SRI/DNA deschide sampania. Basescu e poate si el multumit. Dar cu noi, cu pulimea cum ramane?

Plasarea justitiei insasi in arest la domiciliu se produce incet dar sigur.

Dupa votul din 16 noiembrie trecut, Victor Ponta s-a facut mic. Atat de mic incat vreo cateva zile a disparut complet din atentia publica.

Dezgustul, ura, revolta pe care romanii au simtit-o si au tradus-o in realitate prin tunul votului fata de acest personaj sinistru al istoriei contemporane a fost – am presupus atunci – o lectie pentru politrucul pesedist ca si pentru PSD in intregul lui.

Pentru o perioada scurta de timp Ponta si gasca lui partinica de derbedei asa numita „de stanga” s-au speriat.

Va amintiti cu totii presupun cum au votat cu ambele maini ridicarea imunitatii parlamentare a unor borfasi atunci cand un Iohannis aflat la inceputul mandatului le-a cerut-o.

Dar cum in Romania orice revolutie dureaza trei zile – inclusiv cea a bunului simt, pesedeii in frunte cu Ponta si-au revenit repede. Cand au vazut ca au de-a face cu o marioneta la Cotroceni, cu un individ care nu intelege prea bine ce-i cu el pe acolo, Victor Ponta si hidra PSD au inceput incet dar sigur „sa recupereze”.

Vedem de o perioada de timp presiunea care a inceput sa fie asezata in forta pe umerii justitiei. In ciuda faptului ca DNA-ul e pe unul din locurile fruntase ale increderii populare, daca nu chiar pe primul, gangsterii pesedisti au pornit la atac.

Deunazi, o gasca de pesedei certati cu legea, unii pe cale de a fi condamnati, altii cercetati de DNA, unii certati de-a binele cu bunul simt (angajarea copiilor ori a sotiilor consilieri la cabinetul demnitarului) au introdus un proiect de lege prin care incearca sa schimbe in mod dramatic segmente ale Codului de Procedura Penala ce vizeaza direct coruptia.

Daca acest proiect banditesc va capata putere de lege, anchetele se vor face mult mai greu, sansele arestarii si cercetarii hotilor politici vor fi diminuate considerabil iar – culmea! – procurorii si oamenii legii vor putea fi trasi la raspundere in anumite situatii!!

Sa adaugam la acest atac fara precedent impotriva justitie facuta de gasca de huligani politici pesedista, campania impotriva hipermarketurilor ce imi aminteste de timpul in care in pietele comuniste functiona mercuriarul (fixarea preturilor la produse nu pe baza cererii si ofertei ci prin comanda politica).

Apoi futaiul din greu pe care si-l iau toti micii oameni de afaceri asupra careia tabara unitatile Waffen SS ale Garzii Finaciare mai nou denumita Departament Antifrauda!

Tot ceea ce viseaza noapte Ponta si analfabetii lui ministri „pe partea” financiara, a doua zi o armata de cretini grasi si bine platiti din banul public – adica banul produs in principal de micul comerciant – se grabeste sa puna in practica!

Cea mai noua basina mentala care i-a scapat premierului si Ministerului Finantelor este obligarea micului intreprinzator ce lucreaza cu casa de marcat sa detina un registru in care angajatii sa-si treaca banii pe care ii poseda la venire si la plecare!!!!

Ceea ce este ciudat dar deloc surprinzator la o natie obisnuita cu statul in genunchi si luatul de muie de la guvernele de oricare culoare politica or fi fost ele, e ca intreprinzatorii s-au conformat instantaneu acestei nelegiuiri revoltatoare, chiar inainte ca legea sa intre in vigoare!!!!

Nimeni nu zice pas, nimeni nu se opune, toti se conformeaza, tac si se lasa sodomizati de un guvern pe cat de inept pe atat de incapabil!

Asa a fost si cu rahatul acela de foaie care trebuia sa fie neaparat color si musai asezata langa casa de marcat prin care trebuie sa-i arati clientului ca e obligat sa ceara bon fiscal! Cum scriam, tot ce viseaza noapte impotriva intreprinzatorului privat, acesti derbedei pun in aplicare ziua.

FLACAI, NU INTREPRINZATORUL PRIVAT DE LA COLTUL STRAZII E DUSMANUL ECONOMIEI NATIONALE !!! EL O TINE IN VIATA, N-ATI AFLAT ASTA INCA?!!!

Toata lumea – chiar si cei mai neinstruiti – observa ca s-a pornit prin ordin de sus o ofensiva extraordinara impotriva capitalismului romanesc!

Atacuri in haita ale SchutszStafell-ului financiar, legile de restauratie necesare resubordonarii justitiei, votarea primarilor (majoritatea pesedisti) dintr-un singur tur – ceea ce-i va perpetua la conducerea destinelor noastre, mercurialul bagat pe gat supermarketurilor, sunt semne foarte clare ale unei guvernari care nu are de a face nimic cu democratia ci doar cu hotia, bunul plac, abuzul si fara de legea dublate de un populism gretos pe care le credeam uitate dupa 2004 – 2005.

Sa adaugam si restauratia in cultura unde liberalii n-au gasit altceva mai bun de proptit pe post de sluga sefa la Institutul Cultural Roman decat pe tomnaticul si fara niciun fel de opera Radu Boroianu (?!).

Boroianu care l-a adus sef onorific din strafundurile comunismului negru pe basinosul Nicolae Breban ce n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa atace in stanga si-n dreapta, vechea conducere a ICR dar si pe cei mai prestigiosi oameni de cultura romani in viata. Se distinge din diatribele acestui bosorog uitat o invidie profesionala uluitoare, greu de lecturat fie si pentru un habarnist intr-ale culturii…

Cand in noiembrie 2016 am votat Iohannis am crezut ca indiviul va fi scutul nostru de otel teuton impotriva uneor astfel de vicisitudini istorice, impotriva cresterii cancerului national numit PSD. Ne-am inselat aspru, otelul dovedindu-se pana acuma ca fiind (doar) carton presat de Trabant, chit ca decat cu Ponta mai bine cu mutulica.

Cu un presedinte chiar simbolic, cu o presa subjugata securitatii mai noi ori mai vechi, ori intereslor obscure ale unor patroni ce n-au de-a face nimic cu spiritul unei prese libere, cu jurnalisti obedienti sau interesati de subiecte dintre cele mai tampite si nu de cele care ne distrug viitorul, justitiei romane i-a ramas un singur sprijin si acela se cheama POPORUL ROMAN.

Daca nu vom lua pozitie impotriva faradelegilor pe cale sa se instapaneasca (iarasi) peste noi, vom trai momente in care epoca Adrian Nastase ni se va parea raiul democratiei si al bun simtului politic.

Revirimentul neasteptat al nationalismului comunist de esenta pesedista a scos nu un cap ci sapte aidoma balaurului din poveste. Vom mai avea curajul sa luam palosul si sa i le retezam ca in noiembrie 2014?

In anii ’60 psihologul canadian Laurence Peter enunta principiul care l-a facut celebru: „orice om isi atinge, mai devreme sau mai tarziu, propriul nivel de incompetenta”. Pe scurt, asta ar insemna ca de exemplu un inginer exceptional la locul lui munca poate sa-si demonstreze incompetenta atunci cand este promovat sa zicem sef de sectie, de departament sau manager. Orice om – afirma Peter, isi are nivelul lui maxim de competenta.

Klaus Iohannis este un exemplu de manual al principiului lui Peter.

Am inteles ca a fost un foarte bun profesor de fizica, apoi inspector general capabil si ce sa mai vorbim, unul dintre cei mai destoinici daca nu cel mai bun, primar din Romania.

Apoi, dupa 16 noiembrie trecut, principiul lui Peter s-a itit deopotriva in viata lui Johannis dar – si aici e mult mai grav – (si) in vietile noastre.

Devenind presedinte, Klaus Iohannis si-a atins din plin nivelul de incompetenta. El nu face altceva decat sa ne demonstreze daca nu in fiecare zi, macar saptamanal ca palaria prezidentiala este cu mult prea larga pentru o minte atat de lejera. Pur si simplu am sentimentul ca presedintele tarii nu intelege nici acuma prea bine ce e cu el acolo.

De la tacerile prelungi care nu denota deloc intelepciune, pana la alegerea unor consilieri cel mult mediocri, de la nesanctionarea publica a derapajelor guvernamentale si pana la lipsa acuta a luarii de pozitie in privinta unor abuzuri grave, revoltatoare pentru romani (protejarea coruptilor din Parlament, asmutirea dulailor Fisc-ului pe amaratii de buticari etc) presedintele Romaniei intruchipeaza mereu si mereu principiul lui Peter.

Daca mai adaugam si fudulia (stiti proverbul, cu prostul fudul…) cel putin deplasata din anumite momente (scena pardesiului, inchirierea unui avion de lux, implicarea din cate se spune din ce in ce mai mare in „treburile palatului” a consoartei presedintelui) ni se dezvaluie atunci tabloul complet a ceea ce s-ar putea numi omul nepotrivit la locul potrivit.

Presedintele Iohannis e pe cale sa devina un dezastru cu mult inainte de termen.

Nu stiu cum mai arata astazi sondajele de opinie dar sunt destul de sigur ca increderea in noul nostru sef suprem se topeste mai repede ca un bulgare de zapada sub razele sorelui de primavara.

Klaus Johannis se pare ca a fost (este) doar un balon de sapun pe care noi, pulimea, de frica unui PSD atotputernic l-am inghitit pe nerasuflate. Daca o tine tot asa, fara implicare, fara sa comunice, fara sa faca de fapt ceva concret, Klaus Iohannis nu-si termina nici macar primul mandat.

Cu siguranta multi isi spun ca oricum e mai bine cu un tolomac incompetent decat cu Victor Ponta. Nu neg ca nu-i asa, dar domnule Iohannis, romanii asteapta totusi altceva de la presedintele lor, nu doar deplasari in strainatate in superavioane inchiriate cu mii de dolari pe ora!

Am sentimentul ca buna parte dintre romani vor ajunge sa-l regrete pe Traian Basescu (daca nu chiar pe Ion Iliescu!) mult mai repede decat am crede…

In campania electorala din 2004 am lucrat pe partea de comunicare alaturi de PD si PNL care alcatuiau pe atunci Alianta „Dreptate si Adevar” (aceea chiar a fost o constructie politica buna dar si-a bagat dracusorul de la Cotroceni coada si s-a ales pulariciul…).

Am avut atunci ocazia sa cunosc bine mai multi oameni care deja purtau ori purtasera inalte demnitati locale ori nationale (Marian Jean Marinescu, Radu Berceanu) ori care aspirau la functii importante (ministri, deputati, senatori, prefect) pe care le-au si obtinut (Mihai Voicu, Horatiu Buzatu, Gelu Visan, Nicolae Giugea).

Printre cei din urma, dinspre liberali, se gasea si Cristina Calangiu. Persoana energica si care stia foarte bine ce dorea de la viata, Calangiu parea ca-l domina pe copresedintele Aliantei la nivel local, Horatiu Buzatu.

Oricum, discutiile asupra campaniei, a ceea ce urma sa se intample in zilele urmatoare, cine, ce face, cine, cum, unde apare la televiziune ori radio, dislocarea militantilor in diverse localitati din judet, coordonarea lor etc mi-au ramas in memorie ca fiind de o efervescenta extraordinara, ce degajau un spirit democratic minunat pe care apoi, nu l-am mai intalnit niciodata.

Intr-una din zile mi-am aprins o mahoarca in holul larg al cladirii de patromoniu unde aveam sediul de campanie (o cladire extraordinara, construita la inceputul secolului XX, situata in zona centrala a orasului dar care in prezent este in paragina, presupun cu scopul de a cadea de tot pentru a se construi pe locul ei vreun cub anost si nenorocit de beton).

Alaturi de mine m-am pomenit cu Calangiu care cu o tigare intre buze mi-a cerut un foc. Am scos bricheta din buzunar si am vrut sa o aprind. Mare greseala! Cu un ochi ager si capatand o figura fioroasa Cristina mi-a smuls-o din mana a privit-o o clipa si mi-a zis: „Ce e porcaria asta?! De la PSD?!!! Cum umbli cu asa ceva?!!” A prins-o pe data intre degetele ambelor maini si cu o forta alimentata de o ura viscerala – am bagat de seama – a facut-o praf aruncandu-i apoi resturile cat colo!

„Pai tu umbli cu bricheta de (campanie) de la astia? De la PSD?!!” – a continuat ea dupa care si-a aprins tigarea de la un alt fumator dintre numerosii indivizi ce pufaiau pe holurile partidului.

Bai frate – mi-am zis in gand si recunosc, admirativ – uite pe cineva care-i detesta mai puternic ca mine pe pesedeii nenorociti! Nu credeam sa intalnesc prea curand un astfel de personaj!

Am colaborat bine cu Calangiu in acea memorabila campanie electorala. Desi am pierdut alegerile generale in fata adversarilor de la PSD-PUR, am castigat alegerile prezidentiale iar Guvernul a fost alcatuit, dupa cum bine stiti, de Alianta DA + … PUR, adica de solutia imorala.

Odata cu trecerea anilor eu am abandonat politica dar nu si lectura presei politice. Ca am vrut ori ba, din cand in cand dadeam peste articole despre Calangiu, ce facea si dregea din functia de director al celui mai mare spital din Oltenia si unul dintre cele mai mari din tara.

Apoi, in urma cu ceva vreme a venit socul: liberala care altadata ar fi mancat pesedisti dimineata, la pranz si seara s-a mutat cu arme si bagaje la… PSD! Motivul banuiesc era acela ca dorea sa-si pastreze functia de viceprimar sau ca sa acceada in acesta functie, nu mai stiu bine.

Oamenii sunt niste infectii mi-am zis iar pentru pastrarea sau castigarea unor privilegii cat de marunte, isi vand inclusiv sufletul. Cristina Calangiu, distrugatoarea de brichete pesediste era un alt exemplu, al catelea? – de suflet trecut de parte diavolului politic romanesc pe nume PSD.

Retragerea ei din urma cu cateva luni mi-a dat iarasi de gandit. Cine dracului se retrage dintr-o functie inalta la nivelul unui oras cu peste 300.000 de locuitori, cine renunta la influenta pozitie de viceprimar ca sa se ocupe, chipurile, de profesia-i nobila altfel, de medic?! Ceva putred in toata povestea parea ca se-ntampla.

Iata ca deunazi Cristina Calangiu s-a intalnit destinul pamantesc, fiind arestata si trimisa la beci.

Lacomia, dorinta de bani si de functii, coborarea in cele mai josnice zone ale umanului au facut din Cristina Calangiu ca de altfel si din Rodica Tenea (o femeie de un rafinament aparte dar dedulcita la porcarii ) material uman de studiu intensiv pe masa procurorilor si judecatorilor si cine stie, pentru un eventual personaj literar.

Uneori, atunci cand veniturile care oricum, sunt cu siguranta cu mult peste medie nu-ti mai ajung, cand crezi ca nimic nu ti se poate intampla, cand lumea pare ca-ti sta la picioare, este nevoie de bratari otelite ca Dumnezu sa te coboare fortat printre muritorii de rand…

Oricum, traim vremuri memorabile. Cunoscuti ori fosti apropiati care au pus botul la cascaval sunt luati si bagati la duba. Arestarile nu mai includ doar nume sonore, pe care le stim numai de la televizor. Dintr-o data DNA-ul – ah, cat iubesc instituia asta! – da cu matura si-n ograda oraselor tarii, altele decat Bucuresti.

Sunt curios cine urmeaza, cine nu doarme linisti ori deloc noaptea in perioada asta. Cand motorul justitie functioneaza ne odihnim insa noi mai bine, nu credeti?