mirceaprodan.com

La alegerea noului presedinte PNL vechi si copresedinte PNL nou, Klaus Iohannis ne-a dovedit ca nu e (chiar) politicianul naiv de provincie pe care-l credeam cu totii, ci unul care invata repede lectiile si naravurile politrucismului dambovitean.

Prin sprijinirea fatisa a Alinei Gorghiu in dauna lui Ludovic Orban, nimeni altul decat omul care l-a ajutat cel mai mult in lupta interna impotriva lui Crin Antonescu, Klaus Iohannis da semne ca nu stie sau nu poate sa faca un altfel de politica, asa cum ne-a amagit in campania electorala, ca lipsa de scrupule si nu onestitatea e trasatura esentiala pentru ascensiunea sociala.

Presedintele ales al Romaniei nu e nici pe departe asa cum cu rautate deunazi l-a caracterizat domnul Antonescu, adica vorbeste putin si gandeste tot asa. Imi pare rau, dar profesorul de fizica arata ca e format pe un trunchi de stiinte exacte, cu mutari matematice bine gandite si nu vreun umanist naiv, fost profesoras de istorie…

Marturisesc ca am oarecum un gust amar, pentru ca am fost convins ca domnul Iohannis nu se va amesteca in micile lupte si orgolii de partid.

Chiar am crezut o clipa ca “Mercedesul” se ridica deasupra “Daciei”.

In privinta sprijinului pe care l-a acordat direct si fara zabava domnisoarei Gorghiu, cred ca mult mai corect era sa chibiteze ca la jocul de table, adica sa taca si sa nu-i puta picioarele…. Dar bag seama ca-n politica romaneasca acest lucru e bun in teorie dar in practica, imposibil.

Si prin pastrarea mult prea antipaticului Dan Mihalache ca sef al garniturii de consilieri prezidentiali in pofida micii revolte feisbuciene, Klaus Iohannis demonstreaza cumva ca nu se poate debarasa de otravitele practici ale politicii miticilor de la Bucuresti.

Mai mult, dovedeste ca e mult mai indatorat partidului decat am crezut initial.

N-o fi gasit din toata tara asta un alt individ pe care sa-l faca “chief of staff”? Nu stiu in cadrul presedintiei romane cum sta treaba cu ierarhia, dar in Statele Unite, seful personalului este al doilea cel mai puternic om (fie si oarecum fara glorie) din tara!

Ori tu gasesti de cuvinta sa-l asezi in aceasta importanta functie, care presupun ca filtreaza toata informatia ce ajunge la tine, pe un ins mizerabil, traseist notoriu, arogant, usor “sovietic” si habar nu am cat de competent?!

E o greseala impardonabila.

Cat o priveste pe Alina Gorghiu ma intreb daca palaria nu-i prea mare pentru aceasta distinsa, atragatoare si inteligenta totusi domnita, parlamentar de Bucuresti.

Am urmarit-o de-a lungul vremii pe domnisoara Gorghiu si pot spune ca detine un discurs decent, la obiect, nu prea bate campii dar cam atat. Are vorbele la ea ce-i drept, dar e indeajuns oare sa “guvernezi” peste o masa de oameni, unii dintre ei mult mai harsiti in privinta jocurilor politice, cu frustrarile si interesele lor individuale ori de grup?! Nu sunt foarte sigur.

Prin numirea (aproape) in fruntea PNL a domnisoarei Gorghiu, Klaus Iohannis si-a asigurat influenta in continuare “pe linie de partid”.

Ultimul presedinte care a facut asta pleaca duminica din functie. Parca prea devreme totusi, un alt fel de politica s-a stins, inainte chiar sa apara, nu credeti?!

Nu stiu daca domnul Iohannis realizeaza puterea cu care l-a inzestrat poporul.

Ea trece dincolo de articolele fad-saracacioase din Constitutie ce sunt dedicate presedintelui Romaniei.

Klaus Iohannis e sprijinit de milioane de cetateni romani de aici ori din strainatate, ceea ce ii confera o putere cu mult mai mare decat cea stipulata in Legea fundamentala.

Din acest punct de vedere el are posibilitatea sa miste muntii, adica sa distruga o clasa politica (inca) speriata de rezultatul votului din 16 noiembrie dar care, asa cum se vede, se lasa greu “dusa”.

Caci ce alta sfidare mai mare poate sa existe cand “alesii” nostri – in fapt o clica de derbedei ce alcatuieste materia prima a DNA, in pofida rezultatului votului popular ce a intruchipat un vot de blam dat politrucilor tarii, isi trag pensii de cateva ori mai mari?!

Cand tara arde, cand oamenii erau cat pe aci sa dea foc la spitalul de nebuni, tu vii cu maxim dispret si introduci o lege pentru pensii speciale!

Nea Iohannise, ai mult de lucru nene! Nu uita insa ca oamenii – cel mai important factor al vietii sociale – te sprijina. Dar rabdarea lor nu e infinita…

Domnul presedinte ales are doua optiuni: sa calce pe urmele lui nea Milica sau sa spulbere clasa politica actuala.

Pe aceasta din urma posibilitate a incercat-o si Traian Basescu dar el a devenit tributar adesea unor interese personale pe care, din pacate, le-a pus mai presus de interesul nostru. Om politic de anvergura, cel mai mare de altfel din ultimii saizeci – saptezeci de ani, Traian Basescu a trecut asimptotic pe langa titulatura de om de stat.

Asteptarile oamenilor sunt uriase si nu neaparat ca de pe 22 decembrie va incepe sa curga cu lapte si miere in Romania.

Oamenii vor in primul rand respect si lucru cu adevarat bine facut de catre autoritati.

Vor un stat iesit dintr-o anchilozare istorica, vor diminuarea profunda a birocratiei generatoare de spaga, vor meritocratie in locul pilelor si al mediocritatii care a pus gheara – prin intermediul partidelor – pe tara.

Iar toate acestea se pot intampla cu multa vointa pentru ca pentru noi pulimea exista un “cap de pod” pe nume Klaus Iohannis. Domnule Iohannis, nu ne tradati!

Acuma mai bine de o saptamana, legea amnistiei picata de frica imediat dupa alegeri a fost reintrodusa sub o alta forma in Parlament.

Deunazi, cum scriam, un proiect de lege pentru acordarea de pensii speciale alesilor a fost si el introdus in Parlamentul nostru toxic. Pai daca acuma, speriati cat de cat de scorul din alegeri, acesti nenorociti isi permit sa ne sfideze astfel, va imaginati ce s-ar fi intamplat daca iesea Ponta presedinte?! Se sparie gandul!

Cum se poate schimba clasa politica? Prin cateva masuri ferme, luate neintarziat si daca e cazul, fortat:

• schimbarea legii electorale
• schimbarea legii partielor politice
• anularea totala a privilegiului nemaiauzit in lumea civilizata a imunitatii parlamentare grosiere
• urmarirea cu sfintenie a cheltuirii banilor alocati parlamentarilor si alesilor locali
• austeritate totala pentru acestia si pentru alti inalti functionari publici precum prefecti, sefi de consilii judetene etc
• revenirea la alegerea presedintilor de consilii judetene in interiorul C.J. intrunit dupa alegerile locale si nu prin vot direct, iar fiecare presedinte sa poata dobandi maxim doua mandate
• alegerea primarilor in doua tururi de scrutin pentru maxim doua mandate
• referendumuri locale pentru chestiunile mai importante
• referendumuri nationale pentru chestiuni importante ori (aparent) mai putin importante dar care pot avea in timp repercusiuni negative nebanuite
• demiterea sefilor/adjunctilor SRI si SIE – si inlocuirea lor cu oameni noi, pregatiti in Occident si situati mai presus de orice banuiala in privinta corectitudinii, seriozitatii si neimplicarii in jocurile politice.

Sunt doar cateva puncte de bun simt cu care oricare dintre noi poate sa fie de acord.

Dar ca macar o parte importanta dintre acestea chiar sa transceada in realitate e nevoie de un presedinte puternic, care sa se implice. Marota aceea cu presedintele e deasupra tuturor jocurilor politice o fi buna in Germania dar nu in Romania.

Ca treburile in sfarsit sa functioneze si la noi cat de cat, noul presedinte al Romaniei trebuie sa se implice profund si mai ales sa lupte impotriva sistemului. Oricum, el nu ii este tributar.

Altfel, dezamagirea va fi crunta iar o noua “revolutie” fie ea si pe Facebook, va mai aparea peste vreo douazeci si cinci de ani…