mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

Calatorie la capatul iubirii

December 4, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Daca n-as fi mers sa vad in cinematograf Interstellar pe semne ca m-ar fi incercat regretul cate zile mi-au mai ramas.

Este o experienta unica.

As fi pierdut unul dintre rarele spectacole cinematografice cu adevarat uluitoare din toate timpurile, un film deopotriva magnetic, memorabil dar mai ales meditativ.

Interstellar este un film coplesitor. E precum filosofia clasica germana – considerata cea mai grea dintre toate: o tesatura perfecta de imagini covarsitoare, idei situate la limita ori dincolo de intelegerea omului comun, un scenariu – in care, ca mai in toate filmele mari, iubirea aproapelui devine punctul central.

Cati dintre noi in copilarie nu eram fascinati de stele? Cati dintre noi nu ne-am intrebat cum o fi “acolo”, printre arterele Universului aflate la ani ori mii de ani lumina distanta de “coaja” noastra insingurata, pierduta intr-o galaxie marginala a spatiului?!

Christopher Nolan reuseste sa ne arate in aproape trei ore magice ce se gaseste dincolo de imaginatia noastra.

Este motivul pentru care Interstellar intra – indubitabil, in categoria operelor de arta.

Scenariul scris impreuna cu fratele Jonathan, reuseste un melanj admirabil intre pardaxourile fizico-matematice, teoria relativitatii, mecanica cuantica, fortele cunoscute ori doar banuite ale Universului, notiuni despre Universul multidimensional ori gravitatie.

Nu trebuie sa fi un erudit ca sa gusti pe indelete Interstellar, ba mai degraba e bine sa fi ignorant. Toate aceste concepte dificile sunt amestecate minunat in creuzetul imaginatiei marelui regizor britanic.

Sa-ti intalnesti fiica dupa o calatorie dincolo de galaxii facuta cu ajutorul unei “gauri de vierme” ce pentru tine a durat cativa ani dar pentru cei care i-ai lasat acasa zeci de ani, tu neschimbat dar copila ta aflata dincolo de senectute, e una dintre cele mai complexe secvente din cinematografie.

Extraordinarul actor Matthew McConaughuey ne face cadou unul dintre marile lui roluri. El reuseste – indrumat de Nolan, sa rosteasca una dintre cele mai fascinante povesti ale cinema-ului.

In final spectatorii pleaca in liniste.

Nimeni nu zice nimic, oamenii se indreapta tacuti spre iesire. Greutatea filmului este atat de mare banuiesc, incat comentariile ulterioare devin inutile.

Am mai trait acest sentiment in urma cu mai bine de treizeci de ani cand am intors ultima fila a capodoperei marqueziene “Un veac de singuratate”. Mi se parea ca restul scriitorilor pe care-i lecturasem pana atunci erau niste pigmei nevinovati.

Asa si acuma, dupa ce stelele, galaxiile ori gravitatia m-au lasat din brate. Spielberg, Scott ori Scorsese deveneau dintr-o data minori.

Dupa ce ai vizionat Interstellar pur si simplu – cel putin pentru o vreme – nu-ti mai vine sa deschizi televizorul. Asta e pentru mine efectul unei opera de arta vizuale.

Incercati sa vedeti Interstellar – atat cat mai e pe piata – in sala de cinematograf si nu acasa, descarcat de pe torente, oricat de buna calitativ ar fi copia. Spectacolul e colosal doar in conditiile oferite de adancimea – ce pare uneori infinita – a unei banale sali de cinema…

Filed Under: Film

Un fute-vant impecabil

November 24, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Am fost convins ca dupa esecul istoric suferit in alegerile prezidentiale, Victor Ponta se linisteste intr-o clinica de profil.

Cand l-am vazut cu muianul ala cazut imediat dupa alegeri, mai ca am avut – fie si pentru o clipa – o strangere de inima. Pe un om aflat la pamant nu prea-ti vine sa-l injuri.

Iata insa ca m-am inselat, caci prin concediul exotic pe care-l intreprinde cand tara dar mai ales partidul tau arde, Victor Ponta arata ca de idioti ingamfati nu ai voie sa-ti fie mila.

Concediul acesta care va deveni celebru (prevad ca va fi folosit in manualele de politologie ca exemplu de cum nu trebuie sa procedezi atunci cand pierzi alegerile) luat in cel mai inoportun moment cu putinta, ne demonstreaza cu varf si indesat ce fel de ins era sa trimitem la conducerea tarii.

Am speranta ca macar o parte dintre sustinatorii acestui fute-vant arogant se va fi convins cat de gaunos si lipsit de substanta e personajul politic ajuns paradoxal – printr-un concurs de imprejurari mai mult ori mai putin bizare, la conducerea afacerilor Romaniei.

Nu stiu daca nota de plata dintr-o carciuma de fite din Dubai (inclusiv destinatia concediului arata cumva cu ce fel de individ avem de-a face…) prezentata de Rares Bogdan – un ziarist altfel lipsit de talent, este adevarata ori doar reprezinta un fake de presa.

Daca insa este asa, atunci Victor Ponta are o mare problema nu doar in sanul partidului rosu ci cu romanii “adusi la sapa de lemn de regimul Basescu” pe care-i “plangea” ori de cate ori i se ivea prilejul.

Sa platesti 11.000 de lei pentru cateva ceasuri petrecute intr-un club – adica venitul unor amarati pe cativa ani poate, nu se pupa deloc cu vorbele tale mieroase dinaintea si de pe timpul campaniei electorale.

Victor Ponta ne dezvaluie acuma adevarata lui masura: un ins gaunos, lipsit de o minima anvergura, un rasfatat al soartei, un barbat imatur cu gandul nu la problemele tarii ci (inca) la jucarii si distractii.

Pe mana acestei dude au dorit 45% dintre romani sa dea tara?! Vai de capul nostru! Titlul penultimului meu articol este mai actual ca oricand.

Pe de alta parte, cred ca sefia lui Victor Ponta in PSD are zilele numerate. “Scapa cine poate” – premonitia lui se potriveste perfect si in mod special pentru el.

Conducerea celui mai mare partid romanesc a incaput pe mainile unui mic derbedeu, a unui necopt perpetuu si asta arata de cata primenire (adevarata!) are nevoie PSD-ul! Dupa mine, duca-se pe pustii cu totul, numai ca in el mai crede inca aproape jumatate dintre romani si acest fapt nu poate fi ignorant.

Oricum ar fi, (ni)micul Titulescu si-a dat adevarata masura.

Nu atat in vremea lui de glorie ci mai ales acuma, cu alegerea tampa pe care a facut-o imediat dupa alegeri. Unii lideri (mai de la Rasarit) s-au trezit debarcati in timpul concediului. Daca mai intarzie mult prin tarile calde, s-ar putea ca el sa primeasca o telegrama de adio direct acolo, in Emiratele Arabe…

Filed Under: Politica

Ne-a trecut glontul pe la ureche!

November 17, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Va multumesc Liana, Bobic, Mihai, Emir, Marius…

Va multumesc pentru ca voi si altii ca voi ati indepartat de Romania un cosmar care era cat pe aci sa se-ntrupeze in realitate! Va multumesc pentru ca ne-ati scos din rahat!
foto facebook coada alegeri diaspora
Sunt numele unor tineri, unii dintre ei foarte tineri romani care traiesc in Londra si care au indurat ore in sir la cozile uriase din fata sectiilor de votare doar pentru a da peste botul hulpav al PSD-ului.

Ei si alte milioane ca ei sunt eroii acestor alegeri.

Sa nu ne imbatam cu apa rece, votul n-a fost castigat de Iohannis ci pierdut la scor iata!, de Victor Ponta, devenit – ce contraperformanta fenomenala! – unul dintre cei mai detestati politruci romani!

De ce s-a intamplat asta? Din cauza arogantei, din cauza lacomiei, a faptului ca PSD-ul – cancerul politic al Romaniei se si vedea cu labele lui infecte asezate TOTAL peste tara.

Din “cauza de” Olguta Vasilescu, Liviu Dragnea, Dan Sova, Radu Mazare, Sebastian Ghita, Viorel Hrebenciuc, acesti nemernici deveniti adevarati stapani ai destinele noastre.

Mai presus de toate insa a fost votul generatiei tinere si al inventiei lor extraordinare – caci creatia retelelor de socializare apartine unor oameni de o varsta cu ei, care a maturat un sistem politic corupt, invechit in rele.

Paradoxal, dar un candidat apropiat ei ca varsta n-a reusit – si nici n-a dorit – sa se integreze in acest amalgam informational care functioneaza cu viteza extraordinara.

Victor Ponta – despre care cei de la Nasul TV (felicitari pentru lupta extraordinara cu mijloace rudimentare totusi dusa pe intreaga perioada a alegerilor!!) afirmau ca dupa aflarea rezultatelor plangea in hohote – a preferat sa devina portstindardul unui bastion de haimanele politice, de declasati hulpavi care erau cat pe aci sa puna mana total pe tara.

Oameni buni, realizati ca ne-a trecut glontul pe la ureche?!!

Iata ca oamenii nu au vrut. Pur si simplu s-au ferit la timp! Memoria unui partid totalitar, nationalist-comunist e mult prea proaspata pentru ca poporul sa se dea de buna voie pe mana mostenitorului lui direct si nereformat cu buna stiinta. Nenorocitilor, sa va intre bine in capatanile alea seci ca nu mor caii cand vor cainii de la PSD!

O greseala uriasa a fost insa limitarea premeditata a dreptului de vot al celor din Diaspora care a dat apa la moara televiziunilor decente sa arate neintrerupt (cinste tie Digi24!) dezastrul din strainatate, umilirea cu buna stiinta, venal, lipsit de scrupule a copiilor, fratilor, parintilor celor aflati in tara.

In speranta ca vor gatui votul covarsitor impotriva sistemului si a candidatului lui, Guvernul a facut poate cea mai grava greseala a acestei campanii. Drept consecinta, Romanii s-au revoltat si i-au spulberat.

E o lectie de politica ce am convingerea ca va dainui multa vreme de acuma incolo in cursurile de sociologie si politologie.

Si mai e ceva. Mai mereu afirmam ca romanul e “imbecil” ca e lesne de cumparat cu un kil de ulei si unul de zahar, cu un procent la salariu, cu o prima pentru profesori, cu amagirea unei sute in plus pentru medici, ca procedeaza ca o turma etc etc… N-a fost asa si asta naste un motiv de bucurie imens. Poporul simte cand ceva nu e in regula, cand pericolul devine aproape mortal, cand faptele tind sa capate forme monstruoase.

Ce ar trebui sa urmeze? Cred ca o resetare a sistemului politic este esentiala pentru ca cel vechi se dovedeste falimentar.

Ma bucur enorm pentru ca a iesit presedinte Klaus Iohannis din simplul fapt ca omul nu apartine sistemului. Dupa cum s-a vazut, el este un stingher in propriul partid.

Am sentimentul ca domnul Iohannis poate sa fie asemenea unui monarh – deasupra clasei politice, pentru ca nu pare sa aiba partipriuri cu nicio formatiune politica. El nu este captiv unui partid ceea ce reprezinta cel mai important lucru cu putinta. Klaus Iohannis are sansa sa “domneasca” si nu sa “joace”.

De un presedinte jucator, dupa zece ani, Romania e satula.

Sunt multe de spus despre aceasta incredibila si uriasa victorie in care personal nu am crezut mai deloc.

Cert este ca politicienii – fie ei de o parte sau de alta, ar trebui sa invete ceva din ea. Sa arunce peste bord marlania, aroganta, sovinismul, lacomia, implicarea ortodoxismului, nationalismul desantat, jocurile marsave de culise, contractele dubioase cu statul ,anagajarile rudelor, amicilor ori amantelor si tot soiul de mizerii care vreme de 25 de ani ne-au facut viata amara.

Sa tina cont de cetateni!

Dar vor invata ei ceva? Din pacate, istoria ne arata cel mai adesea ca nu…

Asa am patit si in 1996 si in 2004 cand pleseneam de bucurie. Mai tarziu insa, gustul amar al unei alegeri entuziaste nu s-a lasat prea mult asteptat. Era insa vorba de Daciile noastre politice nenorocite.

Am speranta totusi ca atunci cand convoiul e condus de o limuzina germana lucrurile pot sta cu totul altfel…

Felicitari Klaus Iohannis!

Felicitari tinerei generatii care iata, ne hotaraste viitorul inclusiv noua, cei trecuti binisor de prima tinerete!

Filed Under: Politica

Nu dati TOATA puterea sovietelor!

November 14, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Am vorbit aseara cu o cunostinta din Dambovita. Era siderata dupa o discutie avuta cu un satean dintr-o localitate de munte (nu ca la campie ar fi altfel, ba din contra…).

Taranul era ferm convins ca daca ajunge Iohannis presedinte, “ne vinde Ardealul”. De unde ai ajuns mata la concluzia asta? – l-a intrebat cunoscutul meu. Pai asa a zis la Antena3! a venit raspunsul individului, lesne de ghicit de altfel.

Eu care nu privesc din principiu canalele Antena3 si Romania TV am foat oarecum surprins. Banuiam ca forta de spalare a neuronilor exercitata de aceste adevarate devoratoare de creier pane romanesc e mare dar nu chiar atat de infricosatoare.

Pare imposibil sa lupti impotriva armelor de distrugere in masa la care PSD-ul a apelat in aceasta campanie, in fapt, cea mai mizerabila din toate cele pe care le-am trait pana acuma.

Am crezut ca de-a lungul celor douazeci si cinci de ani de libertate le-am vazut pe toate. Crunt m-am mai inselat!

PSD-ul – cancerul Romaniei, a apelat de aceasta data la mijloace cekiste de campanie incepand cu spalarea creierilor prostimii, trecand prin spagi date profesorilor, pomeni electorale extrem de costisitoare, presa cumparata la bucata, liste suplimentare, turism electoral, atitudini politice cu adevarat obscene (vezi cazul primarului din Leu, Dolj), blocarea votantilor din Diaspora, sovinism desantat, intoleranta religioasa si gest infinit mai murdar ca o latrina, cumpararea Bisericii Ortodoxe Romane, devenita iata, Biserica PSD!

Alegerile de duminica sunt cruciale si din acest motiv pentru a contracara toate aceste mizerii infioratoare mai sus enumerate devine capitala o prezenta la vot cat mai ridicata pentru ca aici intervine principiul clasic “nu puteti fura voi cat putem vota noi!”.

Alegerile de duminica reprezinta un moment de raspantie in istoria noastra contemporana.

Avem de ales nu intre doi oameni ci intre doua LUMI.

Una reprezinta trecutul cel mai nenorocit al Romaniei moderne, furtul, banditismul politic, minciuna, mizeria morala si materiala, cealalalta reprezinta normalitatea.

Stiu, daca Dumnezu trezeste in ultima clipa poporul roman (ultimul sondaj de opinie da sanse egale celor doi candidati, nu minciuna celui de acuma doua zile in care diferenta dintre Ponta si Iohannis era de circa 9% in favoarea candidatului PSD) si Klaus iohannis devine presedinte, in Romania nu va incepe sa curga cu lapte si miere.

Vom trai insa intr-o tara normala, ancorata ferm valorilor Vestului – cu bunele si relele lui, dar cea mai buna alegere a prezentului pentru ca alta mai optima nu exista.

Imaginati-va insa ce o sa urmeze daca toata puterea revine “sovietelor”!! Vai de mama noastra! Desigur, schimbarea in rau se va face treptat. Nu ma astept ca imediat dupa ce devine sef al statului, candidatul PSD sa semneze decretul de desfiintare al ANI si DNA ori sa-si elibereze prietenii din puscarie.

Nuuu, insa rand pe rand, metodic, institutiile care functioneaza – cu precadere cele care corecteaza si sanctioneaza comportamentul politrucilor, vor fi demolate, baronii vor reveni in matca lor, furaciunile vor continua cu si mai mult aplomb, in vreme ce Romania se va dezintegra incet dar sigur sub hegemonia unora ca Olguta Vasilescu, Valeriu Zgonea, “Sebi” Ghita, Liviu Dragnea, George Maior, Ilie Sarbu si cu voia dumneavoastra, Victor Viorel Ponta… Brrr…Ce cosmar! Un film de groaza mai tare ca The Exorcist si The Ring la un loc!

Balansarea puterii devine iata esentiala.

Pe de o parte un presedinte de la partidul din Opozitie, pe de alta, guvernarea si Parlamentul aflate in mainile PSD. Daca si presedintia intra pe mainile acestui partid mizerabil jocul democratic in Romania se incheie inainte de a ne dezmetici. Rezultatele unei astfel de alegeri – catastrofale in opinia mea, vor aparea mult mai repede decat ne putem imagina.

L-am vazut intr-o seara pe Radu Banciu perorand despre cum nu ne va afecta in niciun chip (?!!) venirea la putere a lui Victor Ponta, data fiind apartenenta noastra la NATO si UE. Omul ori e ori naiv (n-as prea crede), ori ticalos (mai degraba). Puțin or sa le pese pesedeilor in frunte cu Ponta de institutiile cu pricina! Si mai puțin o sa le pese de libertatea de exprimare in lipsa careia apar toate relele lumii.

Duminica mergeti la vot si acordati incredere – dupa un secol si jumatate – din nou unui neamt!

Altfel, cum spune o vorba de gang, “suntem mancati”…

(Sper) s-auzim de bine!

Filed Under: Politica

Da Klaus Iohannis! Esti presedintele meu!

November 13, 2014 By duke2007 Leave a Comment

N-am vazut confruntarea dintre cei doi candidati la presedintie de la Realitatea TV. Am inteles de pe unde am citit, ca a fost organizata cam pe genunchi, cu o politruca precum Sandru aflata in delir nationalist dar care se chinuie in zadar sa devina jurnalist.

Am luat pulsul oamenilor de rand putin interesati de politica, fie ca am vrut, fie ca nu.

Cei cu care am discutat erau dornici sa-mi spuna ca presedintele PNL a cam dat-o in bara, ca nu s-a ridicat la “inaltimea” reprezentantului armatei de gangsteri politici pesedisti. Am vazut apoi ceva secvente reluate la Realitatea TV (postul – al carui patron taman ce-a fost bagat la besaura, va trai o perioada bunicica de pe urma dezbaterii) ori pe Digi 24. De remarcat echilibrul acestui din urma canal tv, intr-o vreme in care presa a fost cumparata la bucata.

Am fost convins pana aseara, inaintea debutului dezbaterii de la B1TV, ca prezenta intr-un astfel de duel verbal ii face numai rau neamtului.

Oamenii cu care vorbisem – de buna credinta de altfel, aveau o reactie ambigua care tragea spre neprezentarea la vot in ziua celui de-al doilea tur de scrutin. Aici era cel mai mare pericol pentru candidatul opozitiei, ca oamenii sa se demobilizeze si in loc sa vedem o afluenta mai mare duminica 16 noiembrie la sectiile de votare, ea sa fie mai redusa.

A venit insa dezbaterea de la B1TV in care moderatoare a fost Madalina Puscalau. Fatuca imi parea ca de ceva vreme trecuse cu arme si bagaje in tabara hotilor. De aceasta data s-a comportat admirabil, a strunit bine discutia, a ridicat teme pertinente, legate cu adevarat de atributiile constitutionale ale presedintelui Romaniei.

Am vazut un Klaus Iohannis combativ dar elegant in discurs, care a marsat enorm pe tema cea mai actuala (actuala de fapt de 25 de ani): anticoruptia. Am vazut de asemenea un Victor Ponta bagat in corzi de echilibrul si discursul molcom si asezat al contracanditatului sau, dar care la fel ca intotdeauna, nu se poate abtine de la intepaturi idioate, de la glumite imbecile facute exact atunci cand nu trebuie.
Klaus-Iohannis-1
Acuma 150 de ani Romania a fost scoasa din cacat (este se pare, starea noastra natuala ca popor) de catre o familie princiara germana. Duminica avem posibilitatea iarasi “sa dam tara” pe mana unui neamt care – data fiindu-i natia, mai presus de toate are inscris in gena marca lucrului durabil, bine facut. Cati dintre noi nu admira precizia si seriozitatea germana? Cati dintre noi n-au spus macar o data cu admiratie intrinseca “asta e lucru german!”?

Oricat de defetist ai fi nu poti sa nu vezi ca neamtul nostru e plamadit din alt aluat decat toti ceilalti reprezenanti venali si corupti ai clasei politice romanesti.

Klaus Iohannis joaca in alt film, un soi de mega productie holywoodiana, in vreme ce restul parca vin de pe platourile Gruzia ori Mosifilm.

M-am revoltat atunci cand am vazut ca domnul Iohannis a refuzat sa-i adreseze o intrebare de final contracanditatului lui. Dar pana la urma ce era de inteles s-a inteles, pentru ca de aici se putea intrevedea si adevarul: ce intrebare sa-ti mai spun bai pulica, de vreme ce tot o minciuna imi vei raspunde?!

Finalul insa a fost minunat in opinia mea.

La afirmatia plina de un tupeu nesimtit a lui Victor Ponta care tot timpul a incercat sa-l asocieze pe Iohannis cu presedintele Basescu (de parca acesta din urma ar fi ciumat, nu unul dintre cei mai buni politicieni pe care i-a dat aceasta natie in ultimii 60 – 70 de ani!) “Sunteti la fel ca Traian Basescu”, fostul profesor de fizica si-a dovedit cu prisosinta inteligenta (pana la urma, facultatea de Fizica nu-i la indemana oricui…) raspunazandu-i magistral preopinentului: “Dacă eu sunt Traian Băsescu, dvs. ce sunteţi, că el v-a pus prim-ministru, nu eu?! Pe mine m-a refuzat!”

Simt cu adevarat ca primarul unui oras mediu din Romania ma poate reprezenta cu succes oriunde in lume si nu un carlan coborat neverosimil din paginile cartilor din istoria cea mai neagra a romanilor, ce n-a facut nimic in viata lui dar care iata, impins de la spate de gloata derbedeilor politici vrea sa fie presedintele tarii!

Ar fi totodata o mare greseala daca asta seara Klaus Iohannis ar merge la Antena3, caci romanii de aceasta data, au un proverb foarte nimerit pentru astfel de ocazii: cand te bagi in troaca te mananca porcii!

Ori mocirlei aceleia disperat-venala, cu niste lupi imbracati in hainele mult prea stramte de “jurnalisti” nu merita nici macar sa-i acorzi atentie, daramite sa patrunzi intre ei!

Klaus Iohannis a dovedit aseara ca are staif de presedinte. Un presedinte care ne poate uni cu adevarat si nu doar in lozincile de pe gretoasele bannere pesediste cu care orasele din sudul Romaniei sunt pline.

Da Klaus Iohannis! Esti presedintele meu!

Filed Under: Politica

  • « Previous Page
  • 1
  • …
  • 42
  • 43
  • 44
  • 45
  • 46
  • …
  • 247
  • Next Page »

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan