mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

Agatati de trecut

November 6, 2014 By duke2007 1 Comment

Sunt unul dintre cei patru sute de mii de imbecili naivi care au votat-o pe Monica Macovei. Am facut asta pentru ca pun semnul egal intre Monica Macovei si anticoruptie. Simt o placere enorma atunci cand vad incatusati sobolanii care ne-au distrus vietile si stiu ca, in mare masura, acest lucru se datoreaza Monicai Macovei.

Hotararea ei in a trage la raspundere oamenii politici care au furat de i-au gasit dracii n-a fost (paradoxal) deloc bine primita de catre romani. Cand vii cu un mesaj clar antisistem, cand iti propui sa liberalizezi viata politica prin infiintarea unui partid cu doar trei membri, cand iti propui sa protejezi factorii economici privati, adica taman pe aceia care asigura prin impozitele lor veniturile statului, sa primesti doar o sacosa de voturi mi se pare trist.

In schimb, spalati pe creier de posturile de televiziune cu adevarat anti romanesti gen Antena3 si Romania TV, marea masa a romanilor a preferat un mincinos patologic, un neica nimeni care n-a facut nimic in viata lui.

Romanii sunt prinsi in ghearele trecutului cel mai negru al istoriei (recente) a tarii.

De multa vreme n-am vazut ceva mai dizgratios la televiziune ca imaginile in care Ontanu, Vadim Tudor si Gabriel Oprea (asta din urma e unul dintre cele mai cretine personaje de pe scena politica din ultimele doua decenii…) isi dadeau mana ca sa-l sprijine pe Victor Ponta.

V-ati uitat la figurile acelea decrepite, incrustate de rautate, niste indivizi venali si-n acelasi timp, de o lasitate extrema? Brrr! Ti se ridica parul de pe ceafa…

In loc sa vedem figurile luminoase ale unor nepatati politic puse in slujba noastra, au aparut aceleasi muiane de derbedei pe care le tot vedem de ani de zile!

Romanii sunt intorsi profund spre trecut. Iata ca la douazeci si cinci de ani de la Revolutie, cercul se inchide prin refacerea patrulaterului rosu de pe vremuri. Vai de mama noastra ce va fi daca derbedeul suprem Victor Ponta dimpreuna cu sleahta lui de gangsteri aroganti va pune mana pe toata puterea din Romania. De data asta chiar ca emigram in Congo!

Am intalnit cazuri apropiate mie, de indivizi care au votat (ori cel putin asa mi-au declarat) cu acest prezervativ uzat (expresia ii apartine lui Ion Cristoiu) pe nume Calin Tariceanu! Cica ei au mers mereu pe mana “liberalilor”! Pai aceasta carpa de sters pe jos e liberal cum sunt eu comunist!

O increngatura de nenorociti, de indivizi lipsiti de caracter si scrupule precum Vadim Tudor, Tariceanu, Melescanu ori Dan Diaconescu sunt pe cale sa ne hotarasca (iarasi!) destinul. Iar noi, ne ducem in turma si le acordam increderea!

Buna parte dintre cunoscutii mei mi-au zis c-au votat-o pe Monica Macovei.

Eram sigur ca femeia va scoate de voie un opt – zece la suta. Cand colo, au furat-o nenorocitii de-au rupt-o! Milionul ala de voturi(!!) de pe listele speciale – al cu care se lauda Cruela de Ville Olguta Vasilescu (copyright Oreste Teodorescu) a fost impartit presupun frateste intre Ponta si Tariceanu astfel incat Macovei sa nu iasa al treilea personaj politic din alegeri. Un politician antisistem, care vine cu un puternic mesaj anticoruptie trebuie distrus din fasa pentru ca e foarte primejdios. Iar romanii au vrut asta!!!

M-am uitat la procentul celui mai sinistru dintre sinistrii pe numele lui Cornelui Vadim Tudor. Mi se pare urias pentru un ins expirat, individ care a facut numai si numai rau Romaniei, un pupincurist ceausist folosit cu succes de mai toate guvernele socialiste care s-au perindat la conducerea tarii ca sa (le) improaste cu cacat adversarii.

Cat de decerebrat sa fii ca sa-l votezi pe Vadim Tudor in secolul XXI? Intr-o lume aflata intr-un avansat proces de globalizare, aproape patru procente dintre romani s-au repezit sa-l voteze pe acest nemernic, nationalistul otravit de serviciu, o relicva bolnava si isterica a trecutului?! Romanii sunt agatati de trecutul negru care observ, ii tine in brate cu putere si nu vrea sa le elibereze mintile sub nicio forma…

L-am vazut pe acest jeg numit Nicolae Bacalbasa – din pacate medic de profesie, despre care aveam o parere bunicica pana am aflat ca e politruc pesedist, cum l-a umplut cu zoaiele nationalismului cel mai infect – cu citate din Eminescu (de unde se dovedeste ca nu intotdeauna marele poet a si nimerit-o!) pe Klaus Iohannis.

Pentru mine, a fi intelectual (cu atat mai abitir medic!!) si membru PSD e o contradictie in logica!

Gadilarea nationalismului primitiv de catre politrucii PSD-ului prin aruncarea de invective gen “Iohannis e un lucru” (Ponta) ori mai nou, Bacalbasa (cu citatele lui inept-nationaliste eminesciene) demonstreaza ca ciuma rosie contemporana e la fel de periculoasa ca ceausismul anilor ’80!

Daca pana deunazi Vadim Tudor ar fi “impuscat” toti coruptii pe stadioane, iata ca alaltaieri s-a facut trompeta lor luandu-le apararea!

Iarasi nedumerirea nu-mi da pace, pentru ca ma intreb si va intreb cum poti sa votezi un astfel de individ, o astfel de carpa umana dar si pe cel pe care el il sprijina?! Din tot acest joc periculos tembel nationalist mai lipsea Becali cu crucea lui cu care sa-i dea in cap lui Iohannis! Bine ca e la puscarie, altfel spectacolul grotesc ar fi fost total!

Ne-a ramas varianta Klaus Iohannis, singura noastra speranta pe care – ca ne place ori ba – trebuie sa-l votam toti cei de buna credinta si mai mult decat atat.

Sunati alarma printre prieteni, amici ori rude sa mearga la vot si sa-l voteze! Pericolul ca ciuma rosie sa puna total mana pe putere e urias. Altfel, cel putin zece ani de acuma incolo, Romania va intra in zodia cancerului, aceea care te distruge incet dar sigur pe interior!

Filed Under: Politica

Acest PSD mizerabil si campania lui infecta!

October 30, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Alaltaieri dupa amiaza incercam sa atipesc putin. Taman cand acest lucru se intamplase aud ca prin vis batai in usa.

M-am dat jos din pat si am mers sa vad cine ma deranjeaza.

Era o echipa alcatuita dintr-un puriu si o tinerica de la…PSD..

Le-am observat plasa cu muia lui Ponta pictata pe ea si am vazut instantaneu rosu in fata ochilor. Nu i-am lasat sa deschida gura, dar am deschis-o eu pe a mea: “Plecati cu nenorocitul asta de la usa mea!!”. Perechea nepotrivita de politruci mititei care dorea sa ma cumpere cu o plasa si eventual o bricheta, a taiat-o rapid pe scari fara sa scoata un sunet.

Seara i-am povestit nevesti-mii intamplarea. Ea, care e cu mult mai diplomata si din acest motiv, spre deosebire de mine, ar fi buna la randul ei de politruca, m-a certat. Nu pentru ca ar fi “rosie” ci pentru ca nu prea am facut dovada, zice ea, instructiei mele bogate.

N-am avut o clipa niciun regret ca m-am purtat astfel.

Cu PSD-ul pe care-l consider cel mai mare blestem cazut pe capul Romaniei de la Revolutie incoace, nu merita sa te comporti altfel. Este cel mai toxic partid din Sud-Estul Europei, o formatiune politica nenorocita care dupa un sfert de secol nu cunoaste si nu va cunoaste niciodata cuvantul reforma!

Faptul ca m-am comportat corect cu trimisii sleahtei de derbedei de la varful partidului de infractori aroganti mi-a fost confirmat a doua zi cand in cutia postala am gasit un fluturas costisitor despre Klaus Iohannis.

A fost primul material electoral din aceasta pseudocampanie electorala.

Altadata, pe vremea asta, goleam in fiecare zi cutia de diverse materiale. Acuma ioc! Mi-am zis initial ca staff-ul lui Iohannis s-a desteptat si iata, cu cateva zile inainte de primul tur “ataca” electoral cu materiale scrise.

As, m-am inselat cumplit pentru ca ajuns in casa si dupa ce-mi pun ochelarii dau de o mizerie absoluta marca PSD!!! Un rahat “politic” mai mare ca asta rar am vazut si credeti-ma, am participat activ la campanii electorale, am scris sloganuri ori am conceput fluturasi!

Atacul josnic, lipsit de un minim fair-play al pesedeilor inspaimantati ca pierd alegerile si-i asteapta bulaul nu cunoaste limite!
fluturas pesedist impotriva lui iohannis
Data viitoare, daca mai indraznesc sa-mi bata la usa ma pun cu biciul pe ei! Promit!

Filed Under: Politica

Acea reclama blestemata

October 8, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Cu toate ca am facut studii in relatii publice, nu privesc din principiu spoturile publicitare de la televizor. Mai cu seama cand ele sunt difuzate pana la ingretosare.

In general, un spot publicitar spune cam jumatate din realitate. Cu alte cuvinte, injumatateste dintr-un foc adevarul.

O reclama care ma umple de nervi atunci cand comut televizorul de pe un canal pe altul si aproape imposibil de evitat e aceea cu Victor Rebengiuc in rolul “titular” in “Din zori pana-n seara, dezvoltam o tara”!!

Un strain care ajunge prima data in Romania – fara insa a se deplasa prin tara – si ia contact direct cu “realitatea” reflectata de calupurile de publicitate va crede ca are de-a face cu paradisul pe pamant. E de ajuns insa sa iei la pas marea majoritate a oraselor tarii – ce sa mai vorbim de satele Romaniei, ca sa-ti dai seama ca aceasta campanie e o minciuna gogonata.

Cadenta cu care sunt difuzate spoturile taman acuma in campanie electorala ma face sa cred ca e vorba de mult mai mult decat o simpla lauda puternic coafata la “fondurile europene”. Mesajul de fapt, presupun, s-ar traduce cam asa: “Vedeti ce bine e sub guvernarea PSD?! Vedeti ce bine e cu Victor Ponta? Romania “straluceste” pentru ca are oameni destoinici guvernati de niste cetateni responsabili, dedicati trup si suflet natiei! Si daca e asa, votati-l pe Victor Ponta presedinte!”

Pot sa fac pariu ca aceasta mizerie televizuala va disparea la scurta vreme dupa alegerile prezidentiale. E doar o noua intoxicare adresata romanului imbecil care va zice minunandu-se cu voce tare privindu-l pe Rebengiuc, un octogenar care bate tara, cum ii prezinta maretele realizari ale patriei capitaliste: iata dom’le, ca se face si-n Romania ceva!

Realitatea insa , asa cum o stim toti, este cu totul alta. Accesarea fondurilor europene e un infern si doar cei care au sange in instalatie ori rabdare cat cuprinde le pot lua.

Si aceasta nu neaparat din cauza forurilor europene care ofera doloresii, ci tot din cauza romanilor angrenati in acest proces. Am scris odinioara cum managerul proiectului de canalizare intr-unul din cartierele defavorizate ale Craiovei mergea cu mana intinsa la o firma intermediara agreeata de UE ca sa cerseasca bani pentru capacele de canal ori mai stiu eu ce alte piese esentiale. Viata grea ne-o facem noi si nu strainii, pentru ca toti cei implicati in bani europeni asteapta sa le pice ceva.

Din nefericire, cel care prezinta campania publicitara desantata “Regio” e un mare actor roman.

E actorul acela care in primele zile ale Revolutiei a facut gestul simbolic de a aseza un pachet de hartie igienica pe masa, in direct la Televiziunea Romana “Libera”.

E actorul care ne-a incantat in Morometii ori in “De ce trag clopotele Mitica”.

E un actor care nu a facut niciodata niciun compromis – asa cum a facut Beligan spre exemplu – cu Partidul Comunist.

Atunci oare de ce s-a lasat angrenat intr-o astfel de mizerie? Chiar atat de marunta sa fie pensia acestui urias actor – pe care am avut placerea sa-l cunosc personal si care a avut amabilitatea sa-mi acorde un interviu de mari dimensiuni – incat sa marseze la o vrajeala de adormit poporul?!

Pacat totusi ca artisti adevarati aflati la crepusculul vietii isi vand imaginea pe oricat de multi bani ar fi in joc.

Tare mi-e teama ca Victor Rebengiuc va ramane lipit de materia cenusie – atata cata o fi – a tinerelor generatii nu prin rolurile magistral intruchipate in teatru si film ci prin imaginea soferului acela varstnic care bate tara in lung si-n lat de parca alta treaba nu are…

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari

Nea Beligane, mai bine-ti trageai un glont in teasta. Ca-n teatru!

September 25, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Cand cu vreo patru decenii in urma l-am intrebat pe tata care e cel mai mare actor roman, el mi-a raspuns fara sa clipeasca: “Beligan!”.

Nu stiam prea bine ce e cu mine pe lume, inca nu eram indragostit de arta cinematografica, asa ca am luat de bun ceea ce tata mi-a zis.

Mai tarziu, dupa ce el n-a mai fost si eu, ca sa zic asa, “facusem ochi”, l-am vazut pe Radu Beligan membru al Marii Adunari Nationale care era chipurile, forul conducator al Romaniei. M.A.N.-ul era doar praf in ochi, o spoiala de putere legislativa. Puterea se afla toata doar in mainile unui singur om pe nume Nicolae Ceausescu.

Sa fi membru al Marii Adunari Nationale (parlamentul comunist) nu era de colea. Aveai privilegii la care randasii nici nu visau!

Dand de o parte politrucii comunisti care o data la patru ani, in timpul “alegerilor” ieseau deputati cu 99,9% din voturile “oamenilor muncii”, Partidul Comunist mai vâra pe liste si personalitati cunoscute.

Nu stiu daca puteai sa spui “pas” la o astfel de propunere, dar cu siguranta nimeni nu-ti punea revolverul la tampla ca sa te oblige sa fii membru al MAN! Asa cred ca s-a intamplat si cu Radu Beligan.

Privind in urma si amintindu-mi de ziarele vremurilor pe care le rasfoiam inca de pe la 14 – 15 ani, imi amintesc ca numele actorului figura printre cele ale politrucilor comunisti mai de soi. Radu Beligan nu are cum sa nege ca a fost un apropiat al comunistilor, ba mai mult, am sentimentul ca postura chiar i-a facut placere.

Am crezut ca erau doar toanele unui artist deosebit, necesare in a-si mentine privilegiile si care juca teatru in relatia cu totalitarismul.

Din cate imi amintesc actorul a fost multa vreme seful de necontestat al primei scene romanesti: Teatrul National Bucuresti. M-am gandit ca a facut acest compromis mizerabil – pe care alti mari actori romani nu l-au facut niciodata – pentru a se avea bine cu puterea totalitara.

Am pus asa numitele lui miscari politice pe seama slabiciunii omenesti.

Citind insa deunazi mesajul pe care batranul trecut binisor de 90 de ani l-a trimis sau l-a transmis in direct, nu stiu prea bine, candidatului rosu Victor Ponta cand acesta, faraonic si-a lansat pentru a treia oara candidatura , m-a apucat o greata de sorginte sartriana. Iata, mi-am zis, ca atunci cand pe vremuri, s-a “dat” cu comunistii, Beligan nu juca teatru!

Ce i-o fi venit mosului ca in apropierea gongului de final sa plesneasca atat de urat cu mucii in fasole?!

Se vadeste treaba ca Radu Beligan a fost un iubitor de comunisti de vreme ce in loc sa-si vada linistit de batranetile lui, a preferat sa acorde “endorsement”-ul – cum ar zice prietenii mei americanii, taman continuatorului (in)direct al Partidului Comunist!

Cel care i-a aplicat o corectie acida pentru mizeria de final acestui mare actor cu gena de politruc rosu a fost Andrei Plesu.

Intr-un articol minunat, carturarul – despre care ar trebui sa fim mandri ca ii suntem contemporani, il supune unui mic supliciu moral pe actorul de care iarasi, ar trebui sa fim mandri. Desigur, ca Andrei Plesu se “repede” cu eleganta la carotida batranului actor, atitudine pe care cel din urma o merita din plin.

Mi-a facu – marturisesc, mare placere sa citesc materialul respectiv.

Numai ca ce sa vezi, unii artisti printre care si vedete prafuite din entertainment-ul de odinioara de genul Didei Dragan, s-au facut avocatii ad-hoc ai maestrului Beligan, infierandu-l pe Plesu si cerandu-i nici mai mult, nici mai putin, ca scriitorul sa-si ceara scuze.

In loc sa pretinda actorului sa faca asta pentru ca reusit sa bage-n rahat tagma artistilor romani de frunte, ei devin solidari cu o mizerie! Iata ca romanii mai demonstreaza o data ca sunt cu curul in sus!

Cu siguranta, peste cateva decenii se va vorbi despre marele actor Radu Beligan, asa cum se va vorbi sau se va studia opera lui Andrei Plesu.

Nu stiu daca istoria va retine ca actorului i-a facut placere sa-i pupe n-cur pe comunisti (cu o anume delicatete, ce-i drept, dat tot asa se cheama) ori pe urmasii lor, cu toate ca ar merita-o din plin.

Cert este ca fara sa-l indemne cineva banuiesc, Radu Beligan se arunca si de acesta data ca odinioara, in bratele eronate ale prezentului…

Filed Under: Politica

Cum era sa devin “colonel”

September 23, 2014 By duke2007 Leave a Comment

Atat de infectata a fost Romania cu virusul tradarii, al delatiunii, al mizeriei morale introdus in insasi fibra natiei de catre Securitatea statului comunist, incat daca privim in ansamblu, pare ca el are pe termen nu foarte lung consecinte mortale.

In saptamana in care tata si-a pus capat zilelor din acel octombrie funest al anului 1978, gest pe care l-a facut datorita prigonirii continue a Securitatii, isi punea retoric intrebarea daca cel mai bun prieten al lui – pe care-l avea din copilarie, chiar ii fusese prieten.

Pentru ca, vorba lui Forrest Gump, un prieten nu se gaseste la orice colt de strada…

Proasta gena avem noi romanii daca ajungem la astfel de interogari launtrice in relatia cu ceilalti. Nimic mai adevarat pentru noi decat vorbele lui Sartre: “Infernul sunt ceilalti”. Adesea, din pacate, sunt cei pe care ii crezi cel mai aproape de tine, in niciun caz “ceilalti”. Comunismul ne-a transformat intr-o tara de colonei. Iata insa ca dupa un sfert de secol de la disparitia lui, am ramas o tara de suflete cu epoleti.
foto epoleti
Nu stiu cum e la nivelul vulgului, al pulimii, dar cu siguranta, incepand cu sferele inalte – in fapt, nu foarte inalte, nimeni nu accede intr-o functie mai influenta fara acceptul baietilor cu ochi albastri.

Sistemul n-a murit, ba din contra a prosperat, el n-are mama, n-are tata, e ermetic si-si selecteaza cu grija ticalosii. Ticalosi care apoi fac legi, averi, sunt nu-i asa, “lideri de opinie” dar cel mai mult, ne influenteaza in mod dezastruos vietile.

Stiti, m-am intrebat mereu cum am ajuns sa detin pentru vreo doi ani calitatea de consilier al prefectului judetului. Patrunsesem in aerul usor rarefiat al puterii, fie ea si locala. Aveam momente in care ma intrebam ce caut pe acolo. Era cumva o lume straina mie, care n-avea din pacate, contrar “codului CAEN”, prea multe legaturi cu cetatenii.

Spre sfarsitul anilor ’80 si al comunismului, poate prin ’87 sau ’88 ma pomenesc cu unul dintre subofiterii de Militie de la postul arondat marelui magazin universal in care lucram si cu care dat fiind ca eram de-o seama, ma imprietenisem bine, ca intra la mine in birou.

Pune zavorul la usa, se aseaza si-si leapada sapca albastra cu oarecare naduf. Sa zicem ca-l chema Radu. Il vad ca isi cauta vorbele si-mi dau seama ca vrea sa-mi spuna ceva mai deosebit, dar nu stie cum sa ma abordeze.

Il intreb curios ce se intampla, care-i problema. Pana la urma Radu isi ia inima in dinti si ma “ataca” oarecum la sentiment.

“Mai Mircea, uite, am o problema cu astia ai mei. Ne-au amenintat ca nu mai primim salariile, sau oricum, taie din ele… ”.

L-am chestionat curios de ce vor sa le faca asta. “Pai stii Mircea, nu am persoane de sprijin…”. “Ce inseamna astfel de persoane?” l-am intrebat pe militianul caruia incepusera sa-i coboare broboane de sudoare pe fata.

“Oameni care sa fie oarecum in slujba noastra, intelegi?! “Si ce-ar trebui sa faca?” zic eu ca naivul, simtind unde vrea Radu sa ajunga.

“Nu mare lucru” imi raspunde. “O data, de doua ori pe luna sa dea informatii despre ceea ce se petrece pe aici, ce se vorbeste intre colegi. Nu-i mare lucru Mircea…” Apoi, dupa alte cateva momente a continuat. “Sa-ti spun, sincer, eu m-am gandit la tine… Daca ai vrea sa m-ajuti ar fi excelent!”

“Si cum (sa) fac(em) asta?” il intreb stiind dinainte ce ar fi urmat daca acceptam propunerea . “Pai scrii o declaratie – un angajament se numeste – il semnezi si datezi si asta e toata chestia”.

M-am facut ca ma gandesc o vreme. Radu m-a fixat cateva clipe. Si-a aprins un Carpati fara filtru mutandu-si privirea pe peretii ingalbeniti de tutun.

Intr-un final i-am raspuns: “Radule, nu vreau sa mi-o iei in nume de rau. Nu zic nici da, nici ba, dar mai intai de toate am rugamintea sa cercetezi acolo, in arhivele voastre de la serviciu, numele lui Alexandru Prodan si apoi, poate, mai stam de vorba”. “Bine Mircea” imi raspunde si apoi schimba subiectul. De fapt l-a schimbat pentru totdeauna pentru ca a fost pentru prima si ultima data cand reprezentantul “organelor” a deschis vorba despre aceasta mizerie.

Nici intr-un caz nu-l acuz pe prietenul meu, care s-a dovedit a fi un om cu mult mai valoros moralmente ca multi alti civili pe care i-am cunoscut. El activeaza si astazi la Interne pe un post care nu mai are legatura cu cercetarea penala, cu pulanul, cu supravegheatul sau cu alte masuri specifice din asa numita “munca operativa”.

Dupa cum v-ati dat seama, n-am semnat acel infam angajament si n-am inaintat niciodata un raport Internelor despre fostii mei colegi.

O intrebare totusi ma tulbura si astazi, la mai bine de douazeci si cinci de ani de la acea intamplare.

Nu stiu daca spusele lui Radu cum ca nu-si primeau salariul daca nu inrolau niscai delatori in oastea Militiei comuniste erau adevarate, poate a blufat, poate a fost sincer. Nu l-am intrebat niciodata.

Ma intreb insa uneori daca el a reusit sa racoleze intr-un final o “persoana de sprijin” si mai ales, care sa fi fost aceea. Vreunul dintre cei sapte – opt colegi de-ai mei din departament sau cineva din masa de doua, trei sute de persoane ce deserveau magazinul “Mercur”? Material se gasea din plin. Nu voi afla cred nicicand raspunsul, dar fara dubii exista unul, mai mult ca sigur pozitiv.

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari

  • « Previous Page
  • 1
  • …
  • 43
  • 44
  • 45
  • 46
  • 47
  • …
  • 247
  • Next Page »

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan