mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

Klaus Iohannis – o incredibila deziluzie

November 29, 2021 By duke2007 1 Comment

Se întâmplă de-a lungul vieții să iei plasă. Cu una, cu alta, cu un preț, un produs, un serviciu. Te superi de moment, dar îți trece. Timpul le rezolvă pe toate. Când iei însă țeapă în privința unui om, durerea sufletească, înverșunarea, revolta interioară sunt mult mai aprige. Produc răni. Vătămează sufletul până ajungi să-ți spui “altădată nu!” Dar în sinea ta știi că o să se mai întâmple. Sentimentul de revoltă dublat de neputință e cu atât mai puternic cu cât vorbim de cel căruia i-am acordat încrederea să ne conducă destinele.

În ceea ce mă privește deziluzia e cu atât mai mare cu cât de-a lungul anilor n-am fost un simplu votant pierdut printre alte milioane. Am fost un mic agitator în sprijinul – credeam eu – celor buni. Am făcut așa cu Emil Constantinescu, Traian Basescu și în două rânduri cu Klaus Iohannis. I-am sprijinit printre cunoștințele nehotărâte, am strâns semnături, am mers la mitinguri; am făcut ceea ce mi s-a părut a fi corect pentru îndepărtarea fie si pentru un singur ciclu electoral a PSD-ului de la butoane.
Ce a ieșit din toate astea? Emil Constantinescu s-a dovedit un mediocru solemn, Traian Băsescu – veritabil om politic a ratat din motive cunoscute calitatea de om de stat. Le-am fost credincios, ei nu.

Cea mai violentă trădare vine însă de la Klaus Iohannis. Când în urmă cu doi ani adunam semnături pentru el am deschis ușa unui cunoscut cu care uneori împărtășesc opinii politice. Am scos tabelul și i l-am vârât sub nas. M-a privit lung. Cumpănea. E un simplu meșteșugar, fără prea multă școală, dar spre deosebire de mine, cu fler. A privit tabelul, și-a ridicat ochii, a privit iarăși tabelul și într-un final a zis: “O fac pentru dumneavoastră, dar altfel nu. Nu-mi place tipul”. Și-a trecut datele personale și a semnat.

Mulți dintre români au făcut asemenea mie. S-au lăsat seduși de un nene cu nume nemțesc, fiind convinși că nu după multă vreme, vom trăi ca-n Germania. Mai presus de toate va descătușa Justiția aruncată de Liviu Dragnea în derizoriu și va pune PSD-ul cu botul pe labe.

Care e rezultatul la fix doi ani după alegeri și la șapte ani de cârmuire „germana”? Președintele a intrat într-o horă ireală cu adversarul nostru cel mare cu zâmbetul pe buze. Vânzându-și conștiința Klaus Iohannis ne-a scos la mezat fără să clipească. A dat pe nimic adversarilor ceea ce se obține cel mai greu: încrederea oamenilor. Cu ce consecințe? Ură, înverșunare și o scârbă fără margini. Mutarea ticăloasă de pe scena politică va determina o și mai mare îndepărtare a cetățenilor de politică si pe cale de consecință de democrație.

În 31 de ani de implicare nu doar emoțională în jocul politic n-am simțit o mai mare dezamăgire. Iluziile mi-au fost aruncate la coșul de gunoi.
Klaus Iohannis a îmbrăcat la un moment dat geaca rosie și a ieșit în stradă alături de protestatarii împotriva regimului Dragnea. Se pare că roșul e culoarea lui naturala, cea care i se potrivește perfect. Restul a fost doar o deghizare în scopul sucirii minților.

Domnul Iohannis e de fapt un tovarăș de nădejde al ticăloșilor ce ne țin prizonieri de decenii într-un stat capturat de făpturi și jocuri sinistre.

Filed Under: Politica Tagged With: dezamagire, klaus iohannis, Politica, presedinte, psd

Timpul nu mai are rabdare

December 29, 2010 By duke2007 Leave a Comment

27.10.09

politica interna, influenta, comentarii politice,

Acum cinci ani eram in plina campanie electorala. Imi puneam mare incredere si speranta in Traian Basescu. Dupa dezamagirea crunta pricinuita de Emil Constantinescu, dupa teama unui regim personal- autoritar potential instaurat de Adrian Nastase printr-o eventuala “repartitie” politica la Cotroceni, Traian Basescu venea ca o gura de aer proaspat…Il vedeam in primele luni de mandat mai mult decat un om politic de mare valoare. Il vedeam “om de stat”….A inceput apoi incet dar sigur sa devina un presedinte mult prea “jucator”. Atat de jucator incat functia si atributiile constitutionale au fost trimise in derizoriu… Incepeam usor dar sigur sa fiu descumpanit. Ai mei se trezisera. Eu continuam inca sa cred in el motiv pentru care nu de putine ori intram in conflict in urma unor discutii mai mult ori mai putin violente… Ma gandeam ca pana la urma sosise omul de care aveam atata nevoie, cel care poseda “indemanarea” sa “dea la cap” partidului pe care l-am detestat profund de-a lungul vremurilor”: PSD-ul! A debutat curand sirul interminabil de scandaluri: “solutia imorala”, “biletelul” Elenei Udrea, suturile si palmele cu piciorul si din orice pozitie administrate lui Calin Tariceanu.A continuat cu obladuirea unei puternice si arogante camarile de partid alcatuita din triumviratul Berceanu – Blaga – Videanu. L-am creditat si in mai 2007 cand am iesit alaturi de alte cateva zeci de mii de oameni in piata publica pentru a-l sustine si mai presus de toate pentru a mi-l reconfirma in proprii-mi ochi ca omul providential…Dar derapajul a continuat din ce in ce mai tare si mai accelerat astfel incat picatura care a umplut paharul a venit in toamna trecuta cand cu aroganta si dispret a iesit in fata natiunii sa ne anunte, in ciuda avertismentelor guvernului, ca a promulgat legea salarizarii profesorilor! Dupa aceea si-a trimis fara scrupule odrasla imbecila in Parlamentul European… Dupa doar o luna, o luna si ceva batea palma cu PSD-ul pe care am resimti-o violent pe obrazul meu de votant credincios si loial. A mai trecut ceva timp pana ne-a anuntat ca suntem in rahat economic. Si apoi din nou “jurdeaua” aceia care l-a slujit cu incredere dar fara intelepciune si-a facut din nou aparitia printre ulucile gardului din Piata Victoria…
Ma tot gandesc acum la final de mandat (si sper, la sfarsit de cariera ) care sa fie punctele albe ale mandatului unui om ce intruchipa o noua viziune politica pe o scena atat de maculata si compromisa. Pentru mine cel putin sunt doua repere importante dar care nu compenseaza modul arbitrar si toxic prin care pana la urma a condus Romania: condamnarea comunismului ( o fi fost o actiune de propaganda, dar inaintasii lui nici nu au luat in calcul o asemenea varianta…) si mai ales trimiterea la CNSAS a peste doua milioane de dosare dintre care vreo zece- douasprezece ma interesau direct si neconditionat: il priveau pe tata, fost detinut politic in anii ’50 si care apoi s-a sinucis (in 1978) tot din cauza Securitatii..
Dar tragand linie, acum cu mai putin de o luna pana la alegeri, ajung intristat si de ce nu, debusolat la concluzia ca Traian Basescu trebuie sa plece. Cinci ani de certuri, discutii, dusmanie, invrajbire, dar si lipsa unui proiect clar pentru o tara in care se supravietuieste moral mai ales din ce in ce mai greu sunt in deajuns. Nu stiu daca cei care vor veni dupa el (pentru ca daca soarta il da perdant se vor schimba din nou si profund toate pargiile puterii din statul nostru supus unei faramitari morale asidue si zilnice…)vor fi mai buni. Nu prea cred. Dar timpul pe care il tot invocam atunci cand suntem cuprinsi de deznadejde, se pare ca nu mai are rabdare si nu mai vrea sa cautionezeun lider cu mare potential dar cu infime principii…

Filed Under: Politica Tagged With: Basescu, dezamagire, politica interna, presedinte-jucator

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan