Acestea sunt cuvintele inregistrate de justitia americana si rostite de camerista care-l acuza pe DSK de agresiune sexuala, pe care le spunea telefonic prietenului ei, un infractor inchis intr-o puscarie din Arizona.
Acum o luna si mai bine cand Dominique Strauss-Kahn a fost arestat, l-am acuzat intr-un articol ca fiind un “pradator” lipsit de scrupule. Existau inca de pe atunci voci care spuneau ca la mijloc e o facatura si ca DSK e nevinovat. Mi se intampla rar sa simt ca e nevoie sa-mi iau cuvintele inapoi, asa cum ar fi cazul acuma.
Intorsatura pe care a luat-o scandalul Strauss-Kahn este intr-adevar extraordinara pentru ca – vrand – nevrand, se nasc mai multe intrebari.
Spre exemplu de ce imediat dupa alegerea lui Christine Lagarde in locul lui la FMI, domnul Strauss-Kahn a fost eliberat? Cat adevar este in zvonul acela care spune ca fostul sef al FMI a facut public faptul ca rezerva de aur a Statelor Unite de la Fort Knox s-a evaporat? Cum de politia americana si pe cale de consecinta justitia de peste ocean a trecut rapid la cele mai dure masuri in privinta lui Strauss-Kahn fara a analiza cat de cat si trecutul atat de incarcat al cameristei acuzatoare?
Sunt intrebari care pun pe ganduri inclusiv un ins ca mine care nu crede mai deloc in teoria conspiratiei. Cu ocazia scandalului Strauss-Kahn justitia americana a dovedit ca nu este atat de infailibila precum o credeam, ca si ea, care parea cel mai bine legata la ochi poate gresi intr-un mod de neiertat.
In privinta carierei politice a domnului Strauss-Kahn aceasta poate continua nestingherita. Francezii cum se stie, nu sunt un popor atat de puritan precum americanii. Sa ne amintim cu cata usurinta au trecut peste dezvaluirea ca fostul presedinte Francois Mitterrand avea o fiica dintr-o relatie extraconjugala.
Mai mult, am sentimentul ca procesul de mucava din Statele Unite, calvarul incatusarii si plimbarii demnitarului francez in vazul intregii lumi, i-au adus un plus de popularitate in optiunile tolerantului alegator francez. Cred ca la ora asta, politicianul care nu se simt deloc bine in pielea lui este Nicolas Sarkozy, cel care se vazuse deja, lipsit de un adversar pe masura in alegerile prezidentiale din 2012.
Este – s-o recunoastem – o intorsatura spectaculoasa ca-n fotbal, a evenimentelor, pe o scena geopolitica si asa extrem de incarcata.
