de J.B.Shurk (American Thinker)

Cu trei saptamani in urma peste o mie de membrii activi sau in retragere ai armatei francez – inclusiv trei generali -, au semnat o o scrisoare prin care il avertizau pe Emmanuel Macron ca “multiculturalismul”, “razboiul rasial” si “partizanatul fanatic” distrug societatea franceza si conduc spre razboi civil. Mesajul contondent a generat o stare de nervozitate nu doar in Franta ci in intreaga Europa. Guvernul si presa franceza au condamnat imediat avertismentul nesolicitat (cu Macron si ministrul Apararii Florence Parly promitand pedepsirea celor implicati), dar poporul francez nu a facut-o.

Un sondaj de opinie releva ca 58% dintre francezi aproba cuvintele militarilor, 73% cred in dezintegrarea Frantei, 84% simt ca violenta e in crestere si 49% spun ca fortele armate ar trebui sa reinstaureze ordinea. In scrisoarea lor militarii avertizeaza ca “momentul este grav, Franta este in pericol” si spre consternarea presedintelui Macron si a guvernului poporul in majoritatea lui rezoneaza la chemare.

Avem o scrisoarea in Statele Unite venita din partea a 124 de generali si amirali in retragere ce avertizeaza America pe acelasi ton: “Natiunea noastra este in mare pericol. Suntem in lupta pentru supravietuirea ca Republica Constitutionala mai mult ca niciodata de la fondarea noastra in 1776. Conflictul este intre suporterii socialismului si marxismului contra libertatea constitutionala”.
Ofiterii fanion tintesc “guvernul tiranic” al Partidului Democrat, asaltul lor din plin asupra drepturilor constitutionale intr-o maniera dictatoriala” si “actiuni de control a populatiei” care includ “cenzura comunicarii scrise sau verbale”.

Dupa ce enumera ceea ce numesc “un lung sir de abuzuri” printre care “crearea intentionata a crizei de la granita sudica si distrugerea cu buna stiinta a independentei energetice americane”, decizia administratiei de a ajuta regimul de teroare din Iran, folosirea fortei armate pentru a-si intimida adversarii, dar rasfata miscari politice de extrema stanga insurectionale precum BLM si Antifa, generalii americani ii avertizeaza la fel de dur pe conationali, asemenea omologilor francezi: “Supravietuirea natiunii noastre, libertatea ei infloritoare si valorile ei istorice sunt miza”.

In vreme ce scrisoarea ofiterilor americani se incheie cu un indemn adresat cetatenilor sa se implice politic pe plan local, statal si national pentru a salva America, e clar ca ei cer mai mult cetatenilor decat responsabilitatea prezentei la urne. Doar patru cuvinte sunt subliniate in tot textul: “toti” (o data) si “actiona” (de trei ori). Aceasta nu este o scrisoare oarecare ce aminteste americanilor despre importanta alegerilor; este o versiune moderna a “Sensului comun” a lui Thomas Paine care urgenta America sa actioneze.

Intr-o perioada de doar trei saptamani fosti membri superiori ai armatei americane si franceze decid sa sune alarma pentru ca viitorul ambelor tari sta in balanta. Poate ca spiritele lui Lafayette si Washington au ceva de spus inainte ca Occidentul sa ingurgiteze cucuta “Marii Resetari” si sa dispara in intuneric pentru totdeauna. Ce intorsatura interesanta a evenimentelor!

Ce ar trebui sa facem in fata unei astfel de evolutii? In primul rand batalia care prinde contur este reala. De prea mult timp exista forte politice ce pretind ca un stat prea intrusiv este inventia “teoriei conspiratiei” si nu ingrijorarea oamenilor de rand. Aceleasi forte iau in batjocura ideea ca inundarea natiunii cu milioane de straini ilegali submineaza coeziunea americana si securitatea nationala. Ei ii batjocoresc pe cei ce lupta pentru pastrarea si protejarea culturii americane prin campanii de relatii publice intransigente ce imping “diversitatea” si “multiculturalismul” la extrem. Acuma militarii francezi si americani admit ca esuarea in apararea mostenirii civilizatiei vestice duce la colapsul celor doua state.

In al doilea rand coordonarea temporala a celor doua scrisori trebuie vazuta ca o confirmare a faptului ca bataliile ce vin nu seamana cu conflictele insulare ce raman intre granitele Statelor Unite, respectiv Frantei. Mai degraba este un razboi transnational intre oameni cu minti libere si marxisti fanatici care cer controlul total al statului. Pasim in cosmarul “Ciocnirii civilizatiilor” a lui Huntington unde rasturnarea culturala face ca granitele nationale sa devina irelevante.

Pentru generalii francezi decenii de imigratie musulmana foarte putin integrata in societate a produs un stat aflat in razboi cu el insusi, situatie ce nu mai poate fi sustinuta.

In SUA, tara care atrage imigranti din toate colturile lumii, abandonarea principiilor fondatoare a distrus legaturile disparate dintre generatiile de noi americani, a distrus identitatea americana. De oriunde americanii si-ar avea originea, succesul Americii s-a datorat impartasirii viitorului unde libertatea infloreste si drepturile sunt garantate. Sacrificand istoria americana colectiva, unitatea a fost distrusa si inlocuita de lupta pentru putere a unei factiuni impotriva celeilalte. Fara o politica si un limbaj politic comune, America e acuma reprezentata de mai multe natiuni intr-o natiune aflate fiecare in razboi una cu alta.

Statele Unite se afla in mijlocul unui razboi civilizational nu pentru ca e alcatuita din populatii diferite venite de pe tot pamantul, ci pentru ca a pierdut statul de drept si constiinta individuala in favoarea formelor monstruoase ale unui guvern extra-constitutional si a noii religii de stat a corectitudinii politice impusa de preotii “woke”.

In sfarsit, aceste doua scrisori complementare americana si franceza trebuiesc vazute ca promisiuni implicite facute cetatenilor celor doua natiuni ca nu sunt singuri. Prea multi oameni au suferit in tacere vazandu-si tarile fundamental transformate impotriva vointei lor. Cand vorbesc sau isi exercita drepturile adresandu-se guvernelor pentru indreptarea situatie, ei devin cei atacati.

La patru luni dupa protestele pentru libertate si echilibru in alegerile americane, prea multi americani sunt detinuti cu un socant de redus procent de protectie constitutionala. Prea multi americani sunt astazi vizati si urmariti de guvernul Statelor Unite, nu pentru ca au comis sau au de gand sa comita faradelegi, ci pentru ca convingerile lor politice se afla in conflict cu ale celor aflati la putere. De nenumarate ori americanii neincrezatori in deteriorarea rapida a protectiei constitutionale se intreaba retoric: ” E cineva care sa faca un pas mai departe, asumandu-si o pozitie de conducere si sa riposteze?”
Considerati aceste doua scrisori primul raspuns oficial la chestiune. Scrisoarea americana se incheie in ceea ce poate fi vazut ca o misiune: “Vointa oamenilor trebuie ascultata si urmata”.