mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

Istoria murdară de sânge (I)

November 1, 2021 By duke2007 Leave a Comment

Pe la începutul secolului XX lumea, sau o parte a ei, a fost contaminată cu un virus letal. Un virus cu efecte mult mai aprige ca virusul Gripei Spaniole ori astăzi al Coronavirusului. El poartă numele de comunism. Aceasta epidemie îngrozitoare a lăsat în urmă zeci de milioane de morți.

Am crezut în 1989 că lumea s-a imunizat în privința lui. Colapsul URSS a adus cu sine eliberarea de comunism în partea de Europa căzută sub jugul stalinist la finele războiului mondial. S-o fi însănătoșit partea asta de lume, dar se pare că s-a îmbolnăvit cea care n-a cunoscut niciodată virusul, doar a auzit de el și paradoxal, îi știe bine consecințele. Lumea căreia ne place să-i spunem civilizată, ține cu tot dinadinsul să și-l vâre în organism. Aceste mișcări în care sunt acordate puteri extrem de periculoase minoritaților, fie ele sexuale, rasiale, schimbărilor climatice, anularea trecutului și implicit a culturii, sunt simptomele virusului comunist ce începe să-și arate adevărata față acolo unde în urmă cu puțin peste 30 de ani nu credeam că va fi posibil vreodată.
Un lucru e cert: oamenii nu învață nimic din istorie, din trecutul apropiat. Ce ar fi musai să dobândească ei pentru a contracara ori anula efectele comunismului? Să cunoască, să fie informați în privința celui mai însângerat capitol al istoriei. Să dea ignoranța deoparte, să știe si să nu repete.

Ne propunem să analizăm, să dezvăluim de-a lungul unui serial ce va fi difuzat în fiecare marți seara de la ora 7 pe radio “Marionet Online”, marile crime ale comunismului, uneltele lui, modul cum a fost vârât în sufletele oamenilor, victimele inocente pe care le-a lăsat în urmă. Sa aflăm cine au fost “dușmanii”, războiul permanent dus de regimurile totalitare marxiste împotriva propriilor popoare și mai cu seamă lipsa de speranță.
Din păcate oamenii din prezentul neafectat de comunism în trecut, ba care au fost cel mai aprig dușman al lui, nu cred că ororile pot fi iarăși posibile. Și aici la noi memoria unei perioade inutil de sângeroase se va păstra atâta timp cât trăiesc generațiile trecute prin anii comunismului. Citesc sondaje de opinie cu privire la comunism făcute în rândul tinerilor și mă apucă frica. De ce tinerii cred in himera sinistra egalitară? Pentru că este imposibil să te așezi în pielea victimelor.

În 1917 o mână de fanatici în credința lor în frunte cu Lenin au instaurat ceea ce numeau “dictatura proletariatului”. Trecutul nu prea îndepărtat demonstrează că a fost vorba de fapt despre “dictatura asupra proletariatului”.
Secolul XX ar fi trebuit să demonstreze că societatea egalitară e un mit, o utopie, un vis al oamenilor făcut praf însă de realitatea comunistă. Caracteristica cea mai importantă a comunismului este violența, pentru că oriunde a luat puterea a fost în urma unor conflicte militare. Comunismul a prins în societăți înapoiate, agrare, rămase mult în urmă în privința dezvoltării economice.

Odată ajunse la putere partidele comuniste au făcut tot ceea ce era necesar să o conserve folosind trei elemente.
Primul dintre ele poliția politică. Poliția politică sovietică – celebră sub numele de CEKA la înființarea ei, era supranumită brațul înarmat al revoluției. CEKA (ulterior NKVD, KGB) este organizația feroce care va asigura perpetuarea partidului comunist la putere până în decembrie 1991, în momentul destrămării URSS. Cu 15.000 de funcționari în 1917, CEKA va adăuga încă 37.000 în 1918 și alți 260.000 în 1921. Comparativ, hulita (de comuniști) Ohrană – poliția secretă țaristă, avea în preajma revoluției bolșevice circa 15,000 de membri.

ofiteri ceka

(Ofiteri CEKA sursa: wikimedia.org)

Cealălaltă unealtă de opresiune e lagărul de concentrare. Împreună cu legea făcută de comuniști în scopul conservării puterii și alături de poliția politică, lagărul de concentrare alcătuiește treimea răului absolut. Cu aceste trei unelte de represiune regimul totalitar pornește pe drumul sângeros “pavat cu bune intenții”.

in Gulag

(GULAG , BelomorKanal wikimedia.org)


Un decret al fondatorului CEKA Felix Dzerjinski dat în 1919 face distincția între două tipuri de lagăre de concentrare:
• lagărele de muncă silnică unde erau trimiși condamnații de un tirbunal
• lagărele de concentrare – persoane deportate pe baza unei simple hotărâri administrative.
Munca silnică este pedeapsa aplicată întregii populații concentraționare.

Dar cine sunt “dușmanii” regimului totalitar? În primul rând burghezia, apoi dezertorii Armatei Roșii, țăranii bogați – culacii (chiaburii), contrarevoluționarii, infractorii de drept comun, foștii ofițeri țariști, apropiați – rude ale țăranilor bogați și desigur familiile marii burghezii. Lagărul de concentrare reprezintă un instrument al terorii de masă. Cu el sunt anihilate clase întregi de oameni. Sub comunism munca devine robie și-n același timp pedeapsă.

Expertul în istorie chineză Simon Ley spune în volumul “Eseu despre China” (1998) că “lagărul constituie forma cea mai desăvârșită de epurare. În lagăr diverși factori de rezistență – legăturile de familie, emoțiile, reperele sexuale sunt eliminați expunând subiectul dezgolit și lipsit de apărare în fața întreprinderii totalitare. Lagărele sunt sursa terorii pe care puterea totalitară o inspiră atât trupelor cât și maselor.”
gulag-belomor kanal
“Este dușman oricine dă impresia prin semne fizice, psihice, morale sau de altă natură, că este în dezacord cu idealul fericirii umane” rezuma un activist comunist din epocă. Khmerii roșii ating paroxismul: “cel ce protestează este dușman, cel ce se opune este cadavru”.
Societatea este prima vizată. Ea suferă cele mai devastatoare atacuri. Sunt atacate violent religia, familia, memoria istorică, limba. Pentru a nega realitatea trebuia creată o suprarealitate. Populația trebuia ținută sub teroare până când acceptă suprarealitatea ca fiind adevărul comunismului. Inițial teroarea e folosită pentru a impune ideologia, apoi o mențin pentru a masca eșecul sistemului. Este scopul pentru regimul care inventa mereu și mereu noi “dușmani”.

Filed Under: Politica Tagged With: blosevism, ceka, comunism, gulag, istorie, totalitarism

Revenirea

December 29, 2011 By duke2007 Leave a Comment

Trenul isi incetini si mai mult mersul. Isi lua bocceluta pe care o tinuse tot drumul la picioare, privi speriat imprejur, se ridica si iesi pe culoar. In gara veche a orasului erau doar cateva suflete ratacite in dupa amiaza torida de vara.

Vazu undeva in stanga niste tarani ce mancau dintr-un pachet, in dreapta vreo doi barbati sumbri iar in fata o dama imbracata indraznet careia ii admira pulpele incarcate perfect de carne.

“S-a schimbat lumea…” isi zise si dupa ce porni agale spre casa isi aprinse o mahoarca.

Tusea des si uscat. Capatase tuberculoza in urma cu doi sau trei ani pe cand era la Aiud. Acuma era oarecum in convalescenta.

Pasii il purtau molcom de-a lungul bulevardului Garii care i se parea ca suferise de la ultima intalnire, modificari substantiale.

Cand se apropie de intersectia cu strada Mihai Eminescu, in pieptul lui obosit de boala si tutun inima incepu sa-i bata mai tare. Era la vreo trei sute de metri de casa.

Nimeni nu stia ca se intoarce. Nimeni nu mai stia nimic de el de ani buni. Familia, se gandea privind dalele mici si patrate ale trotuarului, ii facuse probabil si cateva parastase.

Isi reaprinse o tigare in dreptul viitorului restaurant “Tarancuta” cand o coti la dreapta.

Deodata, dupa ce trecu de constructia ce multi ani inainte si multi dupa aceea a stat cu mult iesita in strada, ii aparu in fata la vreo suta de pasi, casa batraneasca.

O neliniste surda il cuprinse pe dupa umeri, apoi ii lua in stapanire pieptul, stomacul si picioarele. Era cam trei dupa amiaza. Ajunse in dreptul portii de lemn si privi in curte printre uluci. Liniste. Oamenii dormeau.

Facu cativa pasi sa-si potriveasca alt unghi de vedere, poate cine stie, o aparea cineva. Trecura minute bune pana indrazni sa incerce poarta. Aseza mana sovaielnic pe cleanta, apasa dar ivarul era pus. Apoi merse sub fereastra inalta a camerei de la drum, se ridica pe varfuri si ciocani usor de cateva ori.

Storurile grele erau trase, semn ca inauntru, cineva se odihnea. Reveni in dreptul portii si mai scoase o mahoarca din pachetul cu tigari fara filtru.

Din fundul curtii sosi in fuga o potaie neagra ce latra de mama focului vazand un strain care da tarcoale in strada. “Corbea! Ce faci ma’ baiatule?!” il striga cu voce joasa ca pentru a nu speria cumva vipia ce cobora din inaltul cerului.

Cainele care pana atunci dadea sa rupa poarta ridicandu-se “fioros” pe uluci si aratandu-si coltii, tacu fermecat si el de intalnirea neverosimila si incepu sa se gudure dand din coada.

Dintre toti ai casei o singura persoana nu se odihnea in acea dupa amiza fierbinte a zilei de 25 iunie 1956.

Era bunica “strainului” care acuma incerca pe la porti. Batrana se apropie, timp in care nu conteni sa intrebe: “Cine esti dom’le? Ce vrei? Ce incerci la poarta noastra? Ce doresti, n-auzi?!”

Cand fu indeajuns de aproape pentru a-i raspunde, barbatul inalt si slab care astepta tacut in fata portii zavorate rosti mai mult pentru sine: “Mamitico?!! Nu ma mai recunosti?!”

Realizand ca acela care ii raspunse era nepotul ei pe care nu-l mai vazuse de ani buni si pe care-l credea de mult plecat dintre vii, batrana isi pierdu firea si se pravali la pamant.

Bataile din fereastra de mai devreme isi facusera efectul. Sora fostului detinut de pana ieri, care atunci cand fusese arestat era inca adolescenta iar astazi era femeie maritata si la casa ei, auzise loviturile in fereastra, apoi larma facuta de Corbea si alertase toata familia. Fara ca cineva sa i-o spuna, Florenta simti – niciodata n-a stiut cum – ca fratele ei de mult plecat se intorsese din infernul gulagului romanesc. “Mamaaaa! A venit Lesi! Sculati-va! A venit Lesi!!” striga ea topaind zgomotos pe sala lunga si desteptandu-si parintii muti de uimire si mai ales de fericire.

“Lesi” a fost primit triumfal de intreaga familie.

A reusit cu acea ocazie sa-si cunoasca si cumnatul pe care pana atunci nu-l vazuse niciodata. Asa cum se cade, “strainul” a fost asezat in capul mesei si i s-au pus in fata bucate alese, cele mai alese care se puteau gasi la acea ora in casa.

Era inconjurat de intreaga familie. La scurt timp a sosit si Mita dimpreuna cu barbatul ei, matusa fostului detinut si sora bunicii mele, cea care neavand copii il iubea si-l pretuia cu asupra de masura.

Bunicul cazut in genunchi ii spala cu lacrimi picioarele, bunica plangea la randul ei atingandu-l, pipaindu-l si nevendinu-i sa creada ca feciorul ei s-a intors dintre “morti”. Florenta simtea un inconfundabil amestec de bucurie si tristete. Mita il privea si se ciupea de mana sa fie sigura ca totul se intampla aevea.

Doar barbatul trist, slab si cu buzele carnoase oranduite pe un chip ce parea neverosimil de lung tacea. Abia s-a atins de mancare. Cand deschidea gura, vorbele ii erau rare si aproape de neauzit. Fusese invatat ca sa taca. Fusese torturat ca sa vorbeasca.

Inevitabil viata si-a reluat ritmul de altadata, facut tandari in urma cu sase ani, pe cand, de pe strada, a fost arestat si condamnat pentru fapte “impotriva democratiei populare”. Avea atunci, la momentul fatidic, doar douazeci de ani.

Dupa ce a revenit la normalitate – daca se poate numi astfel – tata – caci despre el este vorba – a continuat sa fie hartuit la rastimpuri, de catre Securitate.

Pana intr-o zi frumoasa de toamna din 1978 cand satul de anchetele pe care le crezuse uitate dar reluate cu inversunare de catre ofiterii de Securitate si-a pus capat zilelor.

“Normalitatea” existentei tatei de dupa venirea din gulag in acea dupa amiaza de vara a tinut doar douzeci si doi de ani.

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: detinut politic, gulag, inchisoare

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan