Acuma vreo cativa ani, in apropierea locuintei mele admiram o” expozitie” personala de autoturisme de lux.

Periodic, cam odata la noua luni – un an, aparea cate un bolid de neam prost care te facea sa te intrebi automat cine ii era posesorul.

Individul, pe care l-am descoperit intamplator, nu servea niciodata ceva mai jos de Audi de cel putin 2500 de centimetri cubi. Din cand in cand, pe semne ca se plictisea de “masina perfecta” – asa cum considera marele scriitor francez Michell Houellebecq ca este renumita marca germana si o schimba cu cate un “portavion” din genul BMW ori Mercedes.

Cel care jongla aceste autoturisme ca pe ciorapi – toate de lux si toate germane – era tipul fitosului tatuat, care vorbeste tare la telefonul mobil de ultima generatie, cunoasteti genul presupun, adica acela al smecherului de cartier sau cine stie, de oras.

Aa, si inca ceva: baiatul era mereu in posesia vreunei gonflabile, intotdeauna alta, pe care o afisa cu aceeasi nonsalanta ca pe celebrele lui autoturisme.

Intamplator individul era vecin cu o cunostinta mai veche si tot intamplator, la un moment dat ni s-au intersectat potecile tocmai in momentul in care cocalarul care avea ceva mai mult staif decat pegra asemanatoare, cobora dintr-una din limuzinele lui de top.

Inutil sa mai spun ca niciuna dintre masinile smecherasului nu valora sub 40 – 50 de mii de euro.

Insul a descins din masina -cum altfel decat vorbind la telefon, ne-a aruncat mie si amicului meu un salut din coltul gurii de parca, pe mine unul, m-ar fi cunoscut de-o viata si a intrat in blocul turn in care-si facea veacul.

Dupa ce a disparut in spatele usii metalice si cu vopseaua distrusa, l-am intrebat pe tovarasul meu si vecinul lui ce “hram” poarta, adica cine e, dar mai ales, ce invarte pe lumea asta in care noi abea ne ducem zilele.

“Nu stiu Mircea! Habar n-am! Nimeni nu stie…Sta in casa, doarme pana dupa pranz si il vedem ca mai iese seara. Nu cred ca are vreun serviciu si habar n-am de unde isi permite asemenea bombe atomice…” a venit raspunsul fostului meu coleg din serviciul public.

Sunt convins ca asa dupa cum arata si se comporta, smecherul cu Audi ultimul tip nu isi castiga purcoiul de bani trudind de acasa de la terminalul vreunui computer sofisticat. Nu cred ca era nici programator – poate de pacanele – nici arhitect sau mai stiu eu ce alta indeletnicire superbanoasa legala pe care o poti face din fotoliul caminului conjugal.

Dupa comportament, dupa vorba, port si dispretul cu care ii trata pe cei din jur, pur si simplu cred ca era un individ “afiliat” vreunei retele de facut bani negri, niciodata trasa la raspundere de autoritatile de dupa 1989.

Indivizi din genul asta sunt sigur ca ati vazut si dumneavoastra prin cartier sau mai stiu eu prin ce locuri. S-a umplut tara de ei odata cu cocktail-capitalismul romanesc mai rau ca ciupercile dupa ploaie. Ziua dorm si (aparent) nu fac nimic iar noaptea vegeteaza prin carciumi de fite cu pitipoance alaturi si cu masini “bengoase” parcate pe trecerea de pietoni. Si iarasi sunt sigur ca ati mai observat ca nimeni, nicio autoritate nu indrazneste sa se lege de ei, oricat de revoltator le-ar fi comportamentul.

In Statele Unite – iau aceasta tara ca exemplu, pentru oricat ar uri-o unii, ea este un exemplu in majoritatea domeniilor sociale, un individ care nu-si poate justifica averea este luat la intrebari si inevitabil tras la raspundere.

Nu poti bunaoara sa fi somer dar in fata casei sa-ti straluceasca de maine un Porsche ultimul ragnet cu care sa te plimbi in lipsa de preocupare pe strazile orasului.

Nu poti sa ai o vila de magnat cand tu pretinzi ajutor social. Legea e logica si ea functioneaza impecabil.

Pe baza unei astfel de legi a putut fi prins spre exemplu cel mai mare spion sovietic, angajatul CIA Aldrich Ames in 1994. Pentru ca el vindea informatii “top secret” pe bani grei rusilor, veniturile i-au crescut considerabil, cu mult peste posibilitatile financiare ale unui vataf in administratie.
Din aceasta cauza a fost luat in colimator, urmarit si apoi prins in flagrant taman cand facea schimbul de informatii contra dolari.

Pe baza aceleiasi legi au fost inchisi zeci ori poate sute de “goodfellas” din New York ori Chicago si destructurate retelele lor mafiote vechi de zeci de ani.

Asta insa se intampla in Statele Unite, nu si in Europa. A fost nevoie ca romanca Monica Macovei sa introduca in plenul Parlamentului European o motiune – acceptata deunazi! – pentru ca abia acuma infractorilor sa le fie confiscate averea daca se dovedeste ca ea a fost obtinuta pe cai ilicite.

Felicitari Monica Macovei! In 2014 vei avea cu siguranta votul meu pentru un nou mandat de europarlamentar!

Ce se intampla insa la noi? Premierul Victor Ponta se gandeste sa introduca in Constitutie prevederea potrivit careia infractorilor dovediti sa li se confiste averea.

Sunt tare curios daca aceasta hotarare legislativa chiar va fi aprobata de Parlamentul Romaniei care, dupa cum stiti, geme de politruci infractori, cu dosare penale sau chiar condamnati.

Eu unul m-as bucura infinit sa se intample asa pentru ca aceasta poate fi o cale concreta de a face politica dezinteresat, in folosul obstei si nu al tau personal.

Pana la urma nu ne incalzeste cu nimic ca un Adrian Nastase de exemplu a stat cateva luni in parnaie dar a ramas cu o avere impresionanta facuta la negru, pe timpul detinerii unor inalte responsabilitati publice.

Confisca-le tot dar baga-i si in puscarie vreo cativa ani ca nu strica.

Poate, poate, o astfel de prevedere care urmeaza sa vina tare dinspre Monica Macovei via Uniunea Europeana, va mai speria din banda de infractori romani ce se piteste in spatele unei imunitati politice aberante. Lui Victor Ponta ii doresc in consecinta mult succes!