Vladimir Putin n-a bănuit ce-l așteaptă. A crezut că “operațiunea specială militară” – eufemism pentru crimele în masă pe care le practică în Ucraina, va deveni un triumf în trei zile. E pe drumul eșecului.

Nu neapărat despre el vreau să scriu, ci despre teoria preluată din manualul de socialism științific (un alt eufemism pentru teoria genocidului de partid și de stat) care ne învăța pe noi ăștia mai purii că istoria e făcută de mase. Minciună. Istoria e plăsmuită de satrapi cu apucături barbare. Pentru asta ai nevoie de un popor docil, cu capul plecat, de sabie netăiat. Acestor popoare li se potrivește Lenin, Stalin, Hitler, Pol Pot, Ceaușescu și astăzi Putin.

Cum ar fi arătat istoria modernă fără Lenin și Stalin? Cum ar fi arătat România dacă Ceaușescu nu stătea la putere aproape un sfert de veac? E drept cursul istoriei cu influență nu doar asupra alor tăi ci și a altora, s-a făcut de tiranii țărilor mari. Doar popoarele mari – dat fiind că sunt astfel, ridică pretenții asupra celorlalți. Liderii lor influențează și cel mai adesea distrug destinele altora. Ce pretenții putea să aibă Papa Doc Duvalier în Haiti? Să invadeze America? 😀

Când națiunile mari, dar nu îndeajuns de mari s-au străduit au eșuat. Cel mai bun exemplu e Germania sub Hitler.

Ceea ce face Putin astăzi e o încercare – ratată – de a subjuga pe alții. Pentru tiranul unui popor mare nu contează sufletul, pentru că nu știe ce e: nici el nu are. Pentru un tiran tratatele, înțelegerile consfințite și parafate nu valorează nici cât o ceapă degerată.

De Crăciunul anului 1991 URSS s-a destrămat. Dumnezeu a fost alături de noi în această parte de lume, așa cum fusese și cu doi ani mai devreme. În câțiva ani republicile unionale și-au declarat independența, acceptată de șeful de la Kremlin pe nume Boris Elțin (am credința că posteritatea îl va păstra ca pe un mare lider). Pe teritoriul URSS, inclusiv al Ucrainei era amplasat armament nuclear.

În 1994 Ucraina a acceptat cererea Moscovei de returnare a bombelor devastatoare în schimbul deplin și imuabil al libertății. Rușii au fost de acord. S-a semnat un tratat cu valoare seculară care a durat vreo douăzeci de ani pentru că la putere a venit un (alt) tiran.

Să gândim un pic: dacă în loc de Putin la Kremlin Elțin și Berezovski ar fi adus un alt tip uman, un democrat real în simțire, lucrurile ar fi stat astăzi – poate – cu totul altfel. Doar că spre ghinionul ucrainenilor, al lumii occidentale, a noastră desigur, dar mai ales al rușilor au găsit de cuviință să promoveze un securist paralel cu ideea de libertate. Rezultatele se văd astăzi seară de seară la televizor: distrugerea Ucrainei, zeci de mii de morți și Doamne ferește! milioanele ce ar putea urma. Doar pentru că un smintit a căpătat puterea și un popor nu s-a ridicat niciodată din genunchi.

Atunci cine face istoria? Norodul sau personalitățile cu apucături sângeroase?

Sunt un filoamerican convins, un fanatic susținător extern al Partidului Republican. Îmi doresc să câștige cele mai importante alegeri parlamentare din ultima sută de ani ce urmează pe 8 noiembrie. O singură teamă am – dat fiind că trăiesc la o aruncătură de băț de război: dacă republicanii câștigă alegerile vor atenua cumva ajutorul esențial oferit ucrainenilor împotriva rușilor? Mi-e teamă să nu arunce batista pe țambal.

De bine, de rău, democrații bășinosului de la Casa Albă susțin Ucraina. Pînă la urmă e un război proxi între SUA și Rusia. Nu înseamnă însă că am vreo simpatie pentru măgărușii (simbolul grafic al Partidului Democrat e un măgar) căzuți în ghearele unor fanatici de extremă stângă. E doar o dilemă. Am plecat de la un subiect și am ajuns la altul. Voi scrie pe larg despre el în noiembrie.

Istoria e făcută fără urmă de îndoială de oameni cu apucături primitive, cu mentalitate de satrapi, nemiloși în fanatismul lor înnăscut și nu dobândit, mai mult istoria e modelată de războaiele pe care ei le pun la cale.

Îmi rămâne speranța că într-un fel sau altul Vladimir Putin va părăsi puterea și fie măcar pentru câteva decenii copiii noștri se vor bucura de tihnă.