mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

Un război pierdut

August 22, 2022 By duke2007 1 Comment

Puteti asculta comentariul aici.

Lumea – așa cum o știam eu în tinerețe și așa cum o știau generațiile de dinaintea mea se duce de râpă. Fără niciun foc de armă. Așa numita “noua ordine mondială” ne dă brânci pe scările istoriei, doar pentru a dezvălui o lume înfricoșătoare în care cu ajutorul tehnologiei drepturile și libertățile sunt pe cale să fie pierdute pentru totdeauna.
Stânga neomarxistă n-a fost trimisă la coșul de gunoi al istoriei în 1989 așa cum am crezut majoritatea noastră, ci e mai vioaie ca oricând. Prosperă.
Lupta de clasă dintre proletariat și burghezie a fost înlocuită cu bătălia artificială pentru mediu, ori războaie de rasă și gen. A apărut o nouă clasă, mult mai puternică, mai rezistentă ca aceea zugrăvită de Milovan Djilas. Nomenclatura tehnologică s-a ivit o dată cu Internetul. E alcătuită din oligarhii IT, oameni politici putred de corupți, mass media principale – adevărate oficine de propagandă, entertainment. Două, trei companii de management a activelor dețin totul pe lume, inclusiv ceea ce spuneam mai devreme. Toți acești ticăloși au pornit la remodelarea lumii după principii marxiste, dar fără ca pe noi să ne întrebe cineva. Vi se pare ciudat că noii miliardari tehnologici se conduc și-și conduc companiile după principii de stânga? Și mie.
Dacă se întâmplă să ai o opinie separată ești automat distribuit în rol de …nazist! Pariez că 90% dintre acuzatorii publici habar n-au de unde vine cuvântul… O haită de derbedei spălată pe creier distruge tot. Înaintează ca un cancer social și pune la pâmânt cariere, destine, vieți. Nu de puține ori ajunge la sau cere violențe fizice.
Am citit deunăzi că tot mai mulți bărbați tineri, adolescenți chiar, își fac vasectomie. Asta înseamnă că renunță definitiv la a procreea, la a deveni părinți. Ce poate fi mai frumos, mai înălțător ca a fi părinte? Oamenii de astăzi nu mai vor să se reproducă.

A început înlocuirea populațiilor. În Marea Britanie bunăoară, în 2007 20% dintre elevi nu aveau ca prima limbă engleza. Astăzi procentul a urcat la 35%. Populațiile țărilor creștine, cele care au ridicat, au clădit civilizațiile prospere de astăzi sunt treptat înlocuite de alogeni veniți cu precădere din lumea a treia.

În Statele Unite aflate sub comanda unei mâini de politruci de extremă stângă, condusă formal de un lider grav afectat la nivel cognitiv, granițele au devenit inexistente. America e luată cu asalt de inși din toată lumea sub privirile îngăduitoare ale autorităților neomarxiste.
Politicile transgender sunt predate de la grădiniță, motiv pentru care americanii nu își mai dau copiii la școlile publice.
Nici religia nu e lăsată deoparte. Un imbecil cu toc și călimară de la New York Times spune că rozariul sau crucifixul de la gâtul creștinilor sunt o armă a extremei drepte (wtf?!). Ca atare e indicat să fie interzise!

În Australia aborigenii revendică 49% din teritoriu; vor să-și facă propria țară iar guvernul socialist le dă în bune.

Marxismul – după cum subliniază Thierry Wolton, s-a adaptat. Asistăm – în lumea civilizată, la o demonizare abruptă și nemaiîntâlnită a capitalismului, adică exact acel sistem politic, economic, social care permite revolta și punerea functionării lui sub semnul întrebării. Și pentru că orice ar fi, oricum ar fi, iar istoria ne arată asta, trebuie să existe un dușman. Mereu în ideologia marxistă există un dușman, cineva ce trebuie arătat cu degetul, întemnițat eventual și anihilat psihic și fizic. Acesta e bărbatul alb.
În occident înțeleg că se bucură de mare popularitate o carte numită “Ultimul alb” scrisă de un pakistanez.
Albii sunt descriși ca fiind cei mai răi dintre rai. Ei trebuiesc urmăriți, demonizați și distruși. Se poate vedea acest trend de ani buni în filmele – majoritatea proaste și foarte proaste de pe Netflix ori HBO.

Marxismul a fost și rămâne o “afacere” a intelectualilor. Și aici ajungem la sursa răului în opinia mea: universitățile americane și occidentale nu mai produc specialiști ci revoluționari de profesie. Aceste instituții sunt înțesate de profesori marxiști. Am citit recent o statistică unde se spunea că în universitățile de peste ocean există un profesor conservator la 35 de profesori liberali – citește marxiști. În unele dintre ele nu mai există niciun profesor cu vederi normale, toți au fost alungați. Amintiți-vă de reputatul Andrei Șerban. Tinerii ieșiți de pe băncile universităților ocupă locuri în administrație, în instituții, în organizații de stat sau private. Viziunea lor asupra vieții e definitiv alterată. Ei nu mai cred în egalitatea în fața legii ci în egalitarismul utopic. De aici totul se împute. E de ajuns un măr putred pentru ca restul să se strice.

Indivizi fără habar de “binefacerile” comunismului vor comunism. Societatea occidentală este lovită din toate părțile, se află sub asaltul molimei egalitarismului, a fanatismului ecologic, a ideologiei de gen. A fi homosexual, negru și eventual șchiop cântărește mai mult ca trei doctorate făcute de adevăratelea în ocuparea unui loc de muncă.
Toți acești activiști periculoși și cât se poate de triști în fanatismul lor lugubru sunt insignifianți ca număr. Doar că sunt extrem de vocali. Ei sunt noile vechi “gărzi roșii”, adevărați khmeri verzi aflați în fruntea mișcării distrugerii capitalismului. Lor le face jocul – din prostie, ignoranță sau lăcomie mass media principale.
Oameni mari ai secolului XX sunt puși sub semnul întrebării, dacă nu direct ostracizați. Li se reduce dimensiunea istorică, sunt trecuți în plan secund sau mai rău. Asta dacă nu cumva li se dărâmă statuile direct. BBC – altădată etalon al presei de clasă, difuzează seri la rând, la ore de maximă audiență documentare cretine cu Greta Thurnberg. Viasat History repetă un documentar mizerabil în care Ronald Reagan e prezentat ca reacționar, lipsit de cultură politică, cumva senil, fără a se ține niciun moment cont că a fost cel mai de seama președinte american al secolului trecut. Noi care mai știm câte ceva suntem tulburați și revoltați, dar ce se petrece cu mințile tinerilor puși în fața unor astfel de porcării?
Intelectualii – adică cei vinovați de ceea ce se petrece acum în occident, trag speranța deșartă – așa cum au făcut-o și pe vremea URSS, că vor deveni utili. Niet! Chiar dacă revoluția neomarxistă ce se desfășoară acum în America va izbândi, ei vor fi – dacă vor fi – ultimii chemați la masă. Revoluționarii s-au folosit de ei și apoi i-au nimicit în Gulag. Dar nimeni, mai ales intelectualii, nu învață nimic din istorie.
Barbaria cu chip uman e pe cale să revină nu în cărțile de istorie, ci în realitatea imediată, în partea de lume unde niciodată nu credeam că poate fi posibilă.
Care e răspunsul societății la toate aceste porcării extrem de periculoase? Mi se pare că nu prea există. Voci răzlețe se aud pe ici pe colo, dacă reușesc să treacă de cenzura Internetului căzut cu totul în mâinile bolșevicilor pe stil nou.
Partidele conservatoare sunt intimidate, sunt supuse oprobiului public, n-au inițiativă, vocile le sunt reduse până la tăcere.
N-au coaie. Sunt aflate tot timpul sub tirul presei hegemonice de stânga. Un om care li se opune din răsputeri și cu mare priză la public este cel mai demonizat. El e răul absolut. Un alt Donald Trump nu trebuie să mai apară vreodată, iar cel existent încă, trebuie distrus la propriu, prin toate mijloacele și cu toate armele din dotare. Cei cu vederi sănătoase sunt bombardați zilnic cu minciuni, arătați cu degetul, supuși linsajului public. Încă nu se poate cel fizic.
Marea masă a oamenilor e de buna credință, fie ei albi, negri, creștini, homosexuali etc. Sunt masele tăcute. Ei nu cred în miscări woke, BLM, LGBTQ. Ei nu cred în ideologizarea vietii. Tac, n-au loc din cauza mâinii de ticăloși.

Nu știu câtă speranță mai e în lume și cu lumea. Eu unul mi-am pierdut-o. Am din ce în ce mai des sentimentul că partida e pierdută.

Filed Under: Politica Tagged With: america, mass media, neomarxisti, noua ordine, universitati

Crocodilii de presa ai democratiei

June 3, 2013 By duke2007 Leave a Comment

Imi amintesc cu mare placere primele zile de libertate din 1989 si apoi din 1990.

Lasand la o parte efervescenta exceptionala a acelor momente, un lucru mi se parea cu adevarat fabulos: faptul ca dintr-o data aveam libertatea totala a presei.

Sunt de neuitat imaginile cu cozile la chisocurile de presa in care oamenii stateau la rand dis de dimineata – precum odinioara la carne, pentru a cumpara orice fituica aparuta atunci ca ciupercile dupa ploaie.

Ceva mai tarziu, dintre ele s-au evidentiat cateva care au si facut istorie: Zig-Zag, 22 si alte cateva inca.

Oamenii aveau incredere maxima in ceea ce “gazetarii” ad-hoc, in fapt orice individ cu oarece talent in a manui condeiul, scriau la gazeta. Era o foame de informatii extraordinara dupa o pauza de aproape 45 de ani de intuneric si cenzura totale.

Cu acele vremuri, presa romaneasca nu s-a mai intalnit banuiesc niciodata si am marii indoieli – poate daca se mai iteste vreo miscare revolutionara – ca se va mai intalni vreodata.

De atunci, mass-media a devenit incet dar sigur cainele de paza al democratiei.

Inca nu aparusera trusturile de presa controlate si subjugate propriilor interese de catre baroni, ceea ce citeai in ziare, ascultai la radio ori vedeai la televizor era in cea mai mare parte real si pus cu adevarat in slujba cetatenilor.

Intre timp insa, presa s-a polarizat puternic, asemenea clasei politice din ce in ce mai detestata de muritorii de rand.

Mogulii au intrat in scena, au angajat cozi de topor nu lipsite de talent dar venali si in fapt cu rol de acuzatori publici pe care i-au asmutit impotriva oricui misca in front pe scena politica sau in lumea atat de sulfuroasa a afacerilor romanesti.

Tot atunci a fost perioada in care unii jurnalisti si patroni din presa au realizat ca-si pot rotunji veniturile nu numai din scris si publicat “la gazeta” ci si din activitati situate dincolo de libera informare si aflate sub incidenta penala: santajul de presa.

Sunt sigur ca acest lucru a fost valabil la multe mijloace de presa unde indivizi lipsiti de scrupule dar avand la indemana arma condeiului – care uneori poate fi mai devastatoare ca una reala – au facut o gramada de bani amenintand cu publicare unor informatii confidentiale sau de-a dreptul mincinoase despre oamenii de afaceri luati in vizor si care nu cotizau indeajuns sau deloc la prosperitatea ziaristului ajuns patron.

Lucrurile sunt foarte simple si au putut fi vazute cel mai bine in cazul lui Dan Diaconescu si a directorului lui de televiziune atunci cand au fost arestati pentru santajarea unui primar parca de prin Timis sau Arad .

Si in Craiova spre sfarsitul anilor ’90 a fost un caz ce la un moment dat a capatat notorietate nationala in care cativa jurnalisti / sefi de publicatii au fost implicati in mizerii financiare.

Cel mai bine explica cum decurg lucrurile in cazul santajului de presa marele jurnalist si fauritor de ziare Ion Cristoiu in editorialul de astazi din Evenimentul Zilei.

Cel mai rasunator caz insa in domeniul santajului de presa este cel foarte recent in care a fost devoalat si arestat directorul general al grupului “Intact” Sorin Alexandrescu.

Uimitor in toata aceasta afacere murdara este faptul ca acestui ins – cu toate ca vazuse ca oameni importanti fusesera arestati, anchetati si condamnati pe baza unor inregistrari telefonice, putin i-a pasat ca infractiunea sa putea fi urmarita si inregistrata de la distanta de catre organele romanesti de ancheta trezite dintr-o letargie sora cu moartea democratiei.

Singura explicatie pe care o gasesc este aroganta extraordinara la care au ajuns toti acesti snapani imbracati in Armani dar in fapt niste crocodili feroce cu dinti dintre cei mai mari si mai ascutiti.

S-ar putea ca la recursul pe care l-a inaintat Tribunalului Bucuresti, Sorinache sa scape de arest. Totusi, ancheta merge mai departe si individul s-ar putea “sa verse” tot ceea ce stie procurorilor.

Cu toate ca inca nu exista dovezi palpabile, nimeni nu poate fi atat de cretin incat sa creada ca o asemenea magarie financiara de zeci de milioane de euro bazata pe constrangerea si santajul “partenerului de afaceri” era facuta fara stirea actionarilor principali, in speta familia Voiculescu.

Dar sa nu anticipam.

Cert este ca aceasta arestare are doua repercusiuni clare.

Prima ar fi ca Dan Voiculescu – care odata cu ascensiunea USL-ului din care face parte ca un apendice otravit a intrat in panica pentru ca orice s-ar spune, ma indoiesc ca se astepta la o asemenea miscare cand el se credea pe cei mai mari cai de la Revolutie incoace. Este un lucru imbucurator ca se intampla asta, ca oamenii legi par a nu mai avea mama si tata in relatia cu politicienii, relatie ce pana acuma cativa ani era de subordonare directa a justitiei de catre politrucii gangsteri.

Al doilea lucru insa este mult mai grav si anume pierderea masiva de incredere a oamenilor de buna credinta in ceea ce candva era “cainele de paza al democratiei”.

Odinioara ma mandream tare cu profesia de jurnalist. Era – asa cum cred inca si acuma – o onoare sa fii posesorul onest al unei legitimatii de presa.

Mass-media noastra a parcurs insa un drum cu totul si cu totul straniu si nefast de la increderea populara masiva de acuma 18- 20 de ani pana la sictirul si neincrederea cu care sunt privite astazi. A fost o poteca sinuoasa, care iata capata dimensiuni nefericite pentru toti acei jurnalisti, nu putini totusi, care-si fac profesia in litera si spiritul bunului simt.

Pentru a-si reveni din marea sincopa de incredere in care se gaseste, presa romaneasca e musai sa lupte cot la cot cu organele de ancheta, sa fie alaturi si eventual sa incurajeze judecatorii care dau sentinte aspre impotriva celor ce ne-au jefuit, ne-au saracit si iata, care pun din greu umarul la distrugerea ideii de fiinta nationala…

Filed Under: Politica Tagged With: alexandrescu, mass media, presa, santaj, voiculescu

Uluitor: Ceausescu transformat in mit!

September 15, 2011 By duke2007 Leave a Comment

De catava vreme, posturi de televiziune si ziare importanta par a fi facut o obsesie pentru dictatorul Nicolae Ceausescu. Adevarul bunaoara, publica in fiecare zi cate un articol despre cel care a condus cu mana de otel Romania comunista vreme de aproape un sfert de secol. Ba ca Nicolae Ceausescu a salvat Delata Dunarii de rusi, ba ca nu stiu ce bravuri facea prin ilegalitate, ziarul domnului Patriciu – pe care-l credeam liberal pur sange si nu nostalgic al vremurilor in care era un neica nimeni (ca noi toti de altfel) se forteaza din greu sa ne faca cunoscuta viata si opera marelui “Carmaci”. Adrian Paunescu juiseaza succesiv pe lumea cealalalta!

La asta adaug in ultimele zile un adevarat cult pentru membrii familiei pe care in 1990 i-am pus la zid sau le-am oferit un loc in puscarie. Realitatea TV si Antena 3 (cu precadere) ne-au tot anuntat de nu stiu ce interviu “epocal” cu Nicusor Ceausescu; Adevarul si Evenimentul Zilei la fel.

Cu adevarat ingrijorator e ca jurnalistii de aici rescriu istoria, fabuland. Mai, mai ca-ti vine dupa ce-o auzi pe coana mare Paula Iacob – avocata betivano-curvarului Nicusor Ceausescu – un pierde vara cu veleitatile de satrap ale lui tat-so – sa crezi ca beizadeaua a fost un martir care a murit in conditii neelucidate pe degeaba. Mai nou a aparut la orizont si Valentin, fizicianul de Magurele si fiul cel mare al cuplului de dictatori, care nu-i asa, “n-a facut politica, nici gura nu-i pute…”

Daca in 1990 Nicolae Ceausescu devenise ceausescu, astavi observ cu stupoare ca se incearca reabilitarea lui si a familiei lui la modul gretos-galopant.

Stau si ma intreb care e scopul? Pentru ca unul trebuie sa existe din moment ce actiunile mass-media par concertate. De ce acest spectacol grotesc despre un agramat ce intamplator a devenit conducator al Romaniei si care ne lipsise total de sperante pana in 1989? De ce sa scoti de la naftalina, edulcorat, niste oameni ori amintirea lor (fie-le tarana grea!) care ne transformasera in ultima tara din Europa din toate punctele de vedere?

Atat de scurta sa fie memoria oamenilor incat sa uite de toate crimele ( enorme si de neiertat) pe care un regim ideal in litera dar cat se poate de dur in realitate – le-a facut de-a lungul celor 45 de ani de putere absoluta asupra noastra iar astazi sa asistam la reabilitarea lipsita de moralitate a simbolurilor comunismului dinastic ?

Incercarile fatise de reabilitare ale trecutului intunecat puse in scena de Antena 3, Realitatea TV, Adevarul, Evenimentul Zilei si cine stie ce alte jurnale sunt de-a dreptul periculoase cu consecinta directa ca pot inocula neinstruitilor ideea dementa ca “socialismul stiintific” a fost minunat, comunismul exceptional, iar Nicolae Ceausescu un lider caruia merita sa-i aducem vesnica recunostinta…

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: adevarul, antena 3, mass media, nicolae ceausescu, realitatea tv, valentin

Apocalipsa comandata

July 14, 2011 By duke2007 Leave a Comment

Am sentimentul tulbure ca (iarasi) ni se pregateste ceva. In urma cu vreo doua luni, ca din senin a aparut criza castravetelui. Din cauza unei bacterii sinistre care o ucis cativa nemti, zeci de fermieri din Spania, Franta si Germania au intrat in faliment.

Scenariul este deja cunoscut si el se desfasoara periodic, dupa un algoritm cu precizie matematica.

Apare un factor caruia pentru inceput nu i se da importanta dar care duce la decesul a catorva oameni. Imediat, cercetatorii isi intra in rol si isi dau cu parerea ca agentul patogen provine de la..ce sa fie, ce sa fie? – castravete de aceasta data. In scena patrunde violent mass-media care inflameaza spiritiele si temerile oamenilor. Moartea este cel mai bun subiect de presa din toate timpurile.

Bineinteles ca dupa ceva timp, banalul castravete este scos din cauza pentru ca – stie oricine a privit canalul de popularizare a stiintei Discovery – eColi – bacteria naravasa – e intotdeauna de origine animala.

Dar consecintele sunt dezastruoase. Mii de oameni isi pierd joburile, patronii lor dau faliment, pentru scurt timp, castravetele devine paria alimentelor. Dupa miliardele pierdute de agricultori, apare insa “marinimia” forurilor europene care ii despagubeste cu doua, trei sute de milioane de euro… Adica, asa, un gest dat la plesneala, ca sa arate ca exista.

Mi-amintesc de alta manevra nenorocita a unor minti bolnave de lacomie, dar cu putere globala de decizie: “gripa porcina” cu virusul care urma sa declanseze o epidemie mai ceva ca “gripa spaniola” din 1918 si desigur, cu vaccinul aferent. Nu s-a intamplat asa pentru ca oamenii au fost retincenti in a si-l administra.

La fel cu vaccinul impotriva cancerului de col uterin la fetite. Voci “importante” ale medicinei romanesti au sarit in a sprijini un antidot care risca sa-ti imbolnaveasca cu adevarat copilul. Cine se afla in spatele tuturor acestor potentiale epidemii? Companiile de medicamente…

In opinia mea cinci sunt domeniile care fac legea pe plan mondial si care au reusit sa cumpere guverne intregi: industria petrolului, a armamentului, financiar-bancara, medicamentelor si tutunului. Spre ele trebuie aratat cu degetul cand crizele izbucnesc asa, deodata ca din senin.

De catava vreme, pe toate canalele media ni se vara pe gat un alt subiect, poate mai dramatic ca toate celelalte de pana acuma luate la un loc: criza alimentelor. Cu toate ca populatii intregi din Lumea a Treia au suferit dintotdeauna de foame, deodata sunt publicate statistici rafinate despre numarul oamenilor infometati, cu decese pe secunda datorate acestei probleme. Ni se tot spune ca in urmatorii ani pretul alimentelor va exploda, ca state cu o agricultura exceptionala n-o sa mai produca pe masura, ca nu peste multa vreme vom ajunge din nou sa vanam prin paduri.

Stiu ca omenirea va avea in curand sapte miliarde de oameni – ceea ce e mult – dar nu intr-atat incat sa ne intoarcem la relatiile sociale din epoca de piatra.

Imaginati-va milioanele acelea de castraveti distrusi doar din cauza unui zvon, trimise sa hraneasca populatii din Africa. Sau milioanele de pasari asasinate cu sange rece in urma cu cativa ani, dar cu siguranta perfect sanatoase, la fel, arse pe motiv de zvon.

Am mai scris pe aici, nu sunt deloc un “fan” al teoriei conspiratiei, dar toate aceste plagi inexistente, toate aceste zvonuri care sunt aruncate pe piata de minti diabolice, par a avea o origine comuna. Care este ea, mi-e greu sa dau un raspuns pentru ca nu as vrea sa fiu luat in ras. Si totusi, prea multe “crize” apar intr-un singur deceniu, care nu fac altceva decat sa imbogateasca o mana de oameni dar sa aduca la stadiul de isterie intreaga omenire.

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: criza alimentara, ecoli bacteria, epidemie, mass media

Cum văd eu bac-ul

July 9, 2011 By duke2007 Leave a Comment

Articol scris de invitatul meu, doctor in fizica Ovidiu Tesileanu, cercetator in cadrul Facultatii de Fizica, Universitatea Bucuresti


Am urmărit cu interes și curiozitate marea agitație din jurul bacalaureatului de anul acesta. Cu interes pentru că lucrez oarecum în domeniu, curiozitate pentru că fum fără foc nu iese, și prea era mult fum prin presă…

De fapt, ceea ce ”s-a întâmplat” anul acesta la bacalaureat a fost că s-a copiat mai puțin, și notele au fost date mai pe bune. Cine contestă asta trebuie să conteste și adevărul matematic că în județele unde n-au fost camere video promovabilitatea a fost sistematic peste medie.

Subiectele? Poate că formulările unora dintre ele puteau fi mult îmbunătățite, dar asta probabil a influențat distribuția notelor în partea de sus a clasamentului, nu a celor din jurul 5-ului.

Urlau unii pe la televizor căutând ”vinovați” – părinți, elevi, profesori, societate, miniștri; toți și niciunul, de fapt.

  • Părinții sunt vinovați pentru că nu s-au interesat de educația odraslelor, pentru că n-au considerat-o importantă – vina societății strâmbe în care viețuim.
  • Elevii n-au fost în stare să-și vadă propriul interes alegandu-si drept modele in viață niște imbeciloizi parveniți – dar, nu-i așa, modelele astea le sunt băgate pe gât de mass-media, de anturaj, de ceea ce văd în viața de zi cu zi…
  • Miniștrii? Da, au vina că au vrut să tot schimbe sistemul din tot felul de interse meschine, conform unor viziuni înguste și fără a gândi la consecințele posibile.

Dar miniștrii nu ar fi făcut atâta pagubă dacă profesorii nu erau cârpe, nefiind în stare să se unească și să-și facă auzită pe deplin vocea. Însă și profesorii, sub presiunea societății strâmbe, a prostimii puternice și amenințătoare sunt scuzabili că n-au făcut mai mult… Și atunci? ”Societatea” e de vină pentru tot? Dar societatea suntem noi, dragi concetățeni, inclusiv părinți, elevi, profesori…

Ce-ar fi să nu mai căutăm vinovați și căi de a ne ascunde după deget?

Dacă suntem elevi, să învățăm ceva pentru runda următoare de bac. Dacă suntem părinți, să discutăm cu odraslele după ce ne-am lămurit pe noi înșine că a fi prost nu e deloc o soluție profitabilă pe termen lung, chiar dacă momentan poate părea calea cea mai la îndemână. Dacă suntem profesori, să nu mai dăm note pe degeaba în timpul anului și la examene.

Apropos, aici e o categorie specială de oameni (bine reprezantată între directorii de școli și licee, inspectori etc) care tind să cred că într-adevăr au o mare vină: lingăii. Sună urât cuvântul, dar descrie foarte bine această categorie care detine în cadrul dezastrului din învățământ cam același rol pe care l-a avut justiția nefuncțională pentru România ultimelor două decenii.

Directori și inspectori care ca să ”dea bine” la superiori i-au obligat pe profesori să treacă prin școli și să ofere de-a dreptul diplome la sute de mii de analfabeți care în felul acesta au căpătat și mai mult tupeu și i-au atras și pe alții în aceiasi categorie.

Miniștrii nu ar fi putut distruge învățământul românesc – care, orice s-ar spune, era bun – fără aportul acestor nemernici…

Oricum, profesorii sunt victime sigure, pentru că peste vară, profitând de concedii, se vor anunța măsuri de genul celor din sănătate și în ceea ce-i privește. Pentru că, nu-i așa, am văzut că treaba nu merge, prin urmare avem clar, nevoie de reformă!

A câta???


Ovidiu este si administratorul blogului Reforma Civica.

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: bacalaureat, comentariu, invatamant, mass media, ovidiu tesileanu, reforma

  • 1
  • 2
  • Next Page »

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan