Zohran Mamdani, un străin cu trup dar mai ales cu suflet de New York, comunist declarat, sprijinit de teroriștii roșii Alexandria Ocasio Cortez și Bernie Sanders, a câștigat primăria marelui oraș.

În discursul de după victorie Mamdani a spus că orașul a fost construit de imigranți. Da, așa e, nu pot să-l contrazic, doar că erau albi, anglo-saxoni și protestanți pe numele lor JP Morgan, Astor, Rockefeller, Carnegie, Guggenheim și tot așa. Nicio mână de indian (insul e indian musliman la origine) n-a pus o cărămidă la zgârie-norii din Manhattan.

Acest derbedeu bolșevic are 34 de ani și până acum n-a fost bun de nimic. Sau ca s-o citez pe fiica mea e “un inutil”. A încercat ceva în artă, în muzica rap, dar, așa cum li se întâmplă escrocilor mediocri, nu i-a ieșit nimic. Un adevărat revoluționar de profesie. Și dacă nu ești bun de nimic intri în politică. E valabil peste tot în lume.

Mamdani e un jihadist declarat, un islamist convins, un inamic de talie leninistă împotriva capitalului pe care-l vrea cu orice preț distrus.

Cea mai tare declarație a lui e că mijloacele de producție trebuiesc naționalizate. Hopa! Unde am mai auzit noi asta? Bah am trăit-o pe pielea noastră, nu glumă vreo 45 de ani! Ăsta nu e socialism, e comunism pur si dur, fără perdeluță socialistă.

Totodată, nu mai vrea delincvenți trimiși după gratii, vrea definanțarea poliției, impozitarea și mai mare a bogaților, grădinițe și transport public gratuit, plata din bani publici pentru schimbarea de sex etc. Adică bazaconii bolșevice pe care în imbecilitatea și ignoranța lor, americanii le cred. E fascinant cum oamenii cred mereu și mereu porcăriile egalitariste.

Apoi, s-a schimbat dramatic compoziția socială. În New York mai trăiesc circa 48% oameni născuți acolo. Restul sunt imigranți din lumea a doua și a treia. Cei care l-au votat covârșitor pe acest bolșevic de modă nouă sunt imigranți, progresiști de extremă stânga, tineri educați în colegii, minorități sexuale și mai ales femei tinere de până în 30 de ani.

Iată câteva cifre:

• 81% femei tinere sub 30 de ani
• 64% bărbați tineri
• 55% populație de culoare
• 49% populație hispanică
• 39% oameni fără educație universitară
• 82% LGBT

Mai mult de atât, 33% dintre evrei au votat pentru un individ care îi urăște. Cum e posibil așa ceva?! Cum e posibil ca cel mai titrat oraș din lume să se dea de bună voie pe mâinile lacome și violente ale extremei stângi?

La toate acestea se adaugă nepăsarea, de vreme ce în New York sunt înregistrați cinci milioane de votanți, dar au votat doar două.

Utopia socialistă va debuta în celebrul oraș în marș forțat. Extrema stângă a pus laba pe Partidul Democrat, iar moderații din partid par a fi strânși cu ușa și nu știu cum o să arate lucrurile. Până și comentatorii canalului socialist de propagandă CNN au fost speriați de declarațiile acestui aventurier.

“Big Apple” e orașul visătorilor, al artei, muzicii, literaturii. A dat lumii mari valori. Oraș cosmopolit, a concentrat de-a lungul vremurilor și a promovat libertățile individuale, de creație, de viață personală. New York-ul e fără discuție etalonul liberalismului american și mondial. Dar șansa ca visătorii să se trezească într-un coșmar cu accente stalinistoide (încă au posibilitatea să plece ceea ce rușii nu aveau) e enormă.

E uimitor cum acești musulmani sau asiatici, minoritari încă, au pus mâna pe mari orașe, instituții sau companii. New York, London, BBC, Google, Microsoft și câte or mai fi sunt conduse de ei. Am sentimentul ca e un soi de program de acțiun – desigur nedeclarat, dar cu scop precis: preluarea de către Islam a lumii occidentale. E deconcertant să vezi cum stânga marxistă se înfrățește cu Islamul, două doctrine politice care se urăsc de moarte (vezi exemplul Afganistanului din timpul invaziei sovietice). Profeția lui Houellebecq din romanul “Supunere” (Submission) e pe drumul cel “bun”. Și că veni vorba, campania electorală a lui Mamdani a fost finanțată de lumea islamică din afara Statelor Unite.

Pentru sediul capitalismului mondial s-ar putea să fie un capăt de drum. El a început în perioada interbelică odată cu cotropirea de către marxiștii germani (evrei) a universității Columbia (urmată de altele) și transformată într-o pepinieră de comuniști fără mama și fără tată. Întotdeauna, fără excepție, acest drum s-a terminat în sărăcie și sânge.

Dar deh, poate că acești iubitori de comunism – care n-au habar ce e ăla, ce se numără cu milioanele în cea mai puternică și invidiată țară din lume, au nevoie de un duș rece. Atât de rece încât numărul morților de după party va fi o statistică oarecare. Contrar a ceea ce susțin istoricii, eu cred că istoria se repetă…