Maine sunt asteptate (ca in fiecare an de altfel) mari manifestari legate de ziua nasterii marelui poet Mihai Eminescu. Unele binevenite, altele aflate la marginea penibilului cum bunaoara se intampla la Orsova unde consilierii locali s-au obligat prin hotarare a c.l. sa invete si sa recite poezii eminesciene. Nu vrea sa discut despre absurdul si chiar ilaritatea unor astfel de situatii. Citeam la un moment dat ca Eminescu ar fi fost propus pentru canonizare de unii mult prea zelosi dintre semenii nostri. Sunt un condei neinsemnat ca sa-mi dau cu parerea despre “ultimul mare poet romantic al literaturii”. Ma gandesc insa ce ar fi fost Eminescu intr-o epoca in care ar fi existat Facebook. Sa-i “ceri amicitia” in retelele de socializare, s-o vezi pe Veronica Micle la prieteni, sa conversezi cu el pe Messenger chiar… Retinem ca pe vremea lui nu exista nici becul de iluminat, nici radio, nici televiziune iar ziarele erau – cel putin pentru Romania- la inceputuri. Si totusi daca poetul a devenit celebru intr-o epoca intunecata din punct de vedere al propagarii operei, imi imaginez ce ar fi devenit astazi, in noile conditii tehnologice oferite de Internet si viteza de propagare a informatiei! Ti se ridica putin parul pe ceafa la un asemenea gand. Eminescu in fata unui laptop care scrie de zor pe blogul personal – sa-i spunem www.eminovici.ro despre politica (mereu desucheta) a vremurilor ori nadusind la “Imparat si proletar”. (Imaginea asta din urma nu o cred posibila pentru ca nu cred – oricat ai fi de talentat, ca poti croseta versuri la tastatura…).
Oricum ar fi, ne ramane doar sa ne imaginam cum am fi aratat daca il aveam contemporan pe Mihai Eminescu trudind in fata calculatorului, bagat in Parlament de vreun partid nationalist asa cum nu putem decat sa ne imaginam cum ar fi fost America daca presedintele Kennedy n-ar fi fost asasinat ori daca cel de-al Doilea Razboi Mondial ar fi fost transat in favoarea lui Hitler…