Constanta, vecina mea de pe mahala care-si tot cauta serviciu de vreo cativa ani, a venit intr-o zi din anul trecut sa listeze un CV.
Cum il avea facut de catre unul dintre copii – pentru ca ea nu sta prea bine cu pixul si coala de hartie, flacaul i-l pusese pe email.
Am invitat-o pe Constanta sa-si introduca userul si parola dar ea, fara a-si face prea multe probleme de “securitate cibernetica” mi le-a spus pe loc pentru ca eu sa fac acest lucru in locul ei.
Vrand-nevrand, i-am “violat” corespondenta Constantei pret de cateva clipe, pentru a-i gasi emailul ce avea inglobat CV-ul mai scurt ca ploaia de vara.
Totusi, cele cateva momente in care am avut in fata ochilor “box”-ul de email mi-au fost indeajuns ca sa vad ca vecina mea avea abonament la site-ul Partidului Poporului “Dan Diaconescu”!
De altfel, ori de cate ori trecea pe la mine cu diverse maruntisuri, ea tinandu-ma la curent cu incercarile de a-si afla o data si o data o slujba de femeie de serviciu ori la matura pe strada, Constanta nu uita sa-i injure pe guvernantii vreumurilor – in acele timpuri Emil Boc si mai apoi Razvan Ungureanu, dar si pe USL-ul ce se pregatea sa vina la putere.
Singurii pe care-i vedea ca fiind “dedicati” (si aici, spre cinstea ei, cu rezerve totusi…) poporului erau taman reprezentantii mizeriei politice a lui Dan Diaconescu.
Am facut o scurta analiza sociologica cu (pe) subiectul “Constanta” si am ajuns volens-nolens la secretul lui Polichinelle, anume ca atunci cand isi pierd speranta in partidele consacrate, oamenii se indreapta spre extremisti, spre demagogi, adica spre nulitatile politice tari in cleanta.
Alegerile au venit si desigur Constanta a votat candidatii PPDD.
Culmea a fost ca “partidul” alcatuit in jurul gurii de canal numita OTV a reusit un scor excelent, situat in coasta PDL, partidul de guvernare ce tocmai pierduse puterea.
Am vazut cu aceasta ocazie ca in Parlament au patruns indivizi de joasa speta, politruci certati cu legea si alungati de pe la partidele lor “onorabile”, dar lasati sa intre acolo pe poarta larga a infectiei politice numite PPDD.
Printre ei Antonie Solomon aflat astazi in parnaie, saltat cum s-ar zice direct din Parlament, Gigi Netoiu, un foarte controversat “om de fotbal” dar si alte muiane care mai de care mai prozaice daca nu de-a dreptul lipsite binisor de tiglele de pe acoperis si care si-au facut propaganda din greu alaturi de Elodia, Magda Ciumac ori Ogica pe la emisiunile tampite de la OTV.
Ce s-a intamplat cu sperantele Constantei si a altor milioane ca ea, indivizi care au votat PPDD in alegerile generale din 2012?
Simplu! S-a ales pular(d)iciu cum ar spune o cunostinta astazi trecuta in lumea celor drepti.
Nici nu s-au asezat bine in bancile confortabile ale Parlamentului si guzganii din PPDD au uitat de toate promisiunile facute in campanie. Asa se face ca au inceput sa migreze catre partidele “serioase”, mai cu seama PSD. La inceput timid, mai apoi grosier, asa cum sta bine unor politruci lipsiti de experienta si scrupule dar cu obrazul mai gros ca soriciul porcului. Migratia a continuat nestigherita spre PSD si din Camera Deputatilor dar si din Senat.
Ieri am citit o stire care spunea ca grupul parlamentar PPDD din Senat e pe cale sa se evapore, pentru ca ultimii, sau eu stiu, penultimii senatori ai partidului diaconesc au plecat la UNPR.
N-am vazut deloc ca vreunul dintre sobolanii care parasesc barcuta naufragiata a PPDD sa plece spre liberali ori democrat-liberali. Toti, fara exceptie, se duc catre PSD, catre PC sau ca acuma, catre UNPR.
Si cand te gandesti ce promisiuni “capitaliste” aveau nemernicii inainte de alegeri! Cele 100 de “porunci” sau cate ori fi fost prin care afirmau ei in frunte cu “domnu’ Dan” vor revigora economic Romania!
Praful si pulberea s-a ales de acestea, de partidul artificial al lui Diaconescu si de o incercare politica mincinoasa care s-a spart ca o buba ce deverseaza un lichid imputit.
PPDD a fost doar un simplu bidon de alimentare a partidelor politice cu adanci radacini in trecutul totalitar si cu tendinte cel putin hegemonice din Romania: PSD, PC si UNPR.
Mentionez ca ultimele doua sunt doar niste constructii artificiale tinute in viata de un trust de presa si eventual de relatia nasu-fin dintre Gabriel Oprea si Victor Ponta. Dar asta e o alta tema pe care imi propun s-o abordez intr-un articol viitor.
N-am mai vorbit de mult cu Constanta. Nu stiu daca si-a gasit in final vreun serviciu. O curiozitate usor meschina ma macina insa: oare, la alegerile viitoare, de la cine va mai primi ea emailuri?…Daca mai vine sa printeze vreun CV, va tin la curent negresit…