Evenimentele din Brazilia au oferit o mostră despre cum presa tradițională ascunde adevărul aici în România sau oriunde altundeva în lumea “civilizată”.

În toamnă, în cea mai mare țară de pe continentul latino-american s-au desfășurat alegeri prezidențiale. Președintelui în exercițiu Raoul Bolsonaro i s-a opus fostul președinte Lula da Silva. Rezultatul a fost pe muchie de cuțit, într-un final, bătrânul bolșevic Lula fiind dat câștigător la diferență de un procent. Drept răspuns, susținătorii președintelui Bolsonaro au ieșit în stradă cu sutele de mii în mai toate orașele Braziliei. A fost un fel de “Piața Universității” cu iz de cafea, soare și femei frumoase, dar la scară mult mai mare. Acești “extremiști de dreapta” după cum cu acribie nemaivăzută i-a botezat presa tradițională, s-au simțit frustrați. Ei au convingerea că alegerile au fost măsluite în favoarea lui da Silva.

Veteran marxist, Lula s-a ridicat în politica mare folosind “cureaua de transmisie leninistă dintre partid și mase”, adică sindicatele. Extraordinar de corupt, el a fost condamnat la închisoare pentru că își vârâse prea adânc mâna în borcanul cu marmeladă al avutului public. da Silva trebuia să petreacă 12 ani dincolo de gratii. Dar, după doar doi, Curtea Constituțională – poate cea mai puternică instituție a statului, a ajuns la concluzia că pedeapsa dată președintelui gangster suferă de un viciu de procedura. Lula da Silva a fost pus în libertate imediat. Revoltător e nu doar că a fost eliberat, dar mai mult, i s-a permis să candideze din nou! (Trebuie să recunoaștem, asta e greu de pus în practica inclusiv în România tuturor posibilităților 😊). Ceea ce s-a întâmplat.

Cum a fost posibil ca un pușcăriaș să fie scos din pârnaie și apoi lăsat să candideze pentru cea mai înaltă demnitate în stat? Simplu: Curtea Constituțională din Brazilia numără 11 membri, iar șapte dintre ei au fost numiți de Lula da Silva.

Să recapitulăm: Lula a fost condamnat, apoi eliberat, apoi i s-a permis să candideze si la sfârșit ajutat să câștige. Cam așa se distruge o țară. Pe căi “democratice”, cu vicii de procedura și cozi de topor. Era “normal” ca ticăloșii mai mititei să-și plătească datoria către stăpân, nu?

De ce milioane de brazilieni se simt frustrați și au sentimentul puternic că alegerile au fost măsluite? Din 1996 (!) în Brazilia există vot electronic. Bravo lor, doar că votul rămâne așa, în speță informații stocate într-o bază de date lesne manipulabilă, fără a exista și dovada fizică, palpabilă a lui, adică bucata – esențială! – de hârtie. Nu există posibilitatea într-o situație limită cum a fost cea de la ultimele alegeri, să compari votul electronic cu votul clasic pe hârtie. Diferența nesemnificativă dintre cei doi candidați a creat uriașe suspiciuni. (Așa cred că s-au petrecut lucrurile și în alegerile midterm din statul Arizona unde republicanei Kari Lake i-a fost furată victoria. Dar asta e altă poveste).

Acestea sunt motivele pentru care milioane de oameni au ieșit în strada. Totul a culminat în week-end-ul trecut când mulțimi furioase au devastat sediile Președinției, Parlamentului și Curții Constituționale. Furia oamenilor a atins paroxismul și bine că s-a întâmplat asta. Din când în când, politrucii trebuiesc aduși cu picioarele pe pământ iar cea mai bună metodă rămâne – că ne place sau nu, violența.

Cum a tratat presa tradițională toată povestea de mai sus? Ați găsit pe undeva, pe vreun site de știri ori pe la vreo televiziune fie ele Adevărul, G4Media, Spotmedia, Digi24, A3 etc ceva din cele mai sus scrise? Mă îndoiesc. Același lucru s-a petrecut în Statele Unite, Europa și mai știu eu pe unde. Conform ei, “extrema dreaptă” simbolizată de președintele “fascist” Bolsonaro a încercat o lovitură de stat. “Extremiștii de dreapta au distrus sediile instituțiilor democratice” “extremiștii de dreapta au făcut”, “extremiștii de dreapta au dres” și tot așa au fost titlurile și conținutul media.

Presa nu doar că a ascuns adevărul, cu precădere motivele revoltei braziliene, ci a aruncat anatema de extremist, fascist și eventual nazist asupra a cel puțin jumătate din populația acestei țări cu oameni frumoși și mai deloc revoluționari. A afirma cu bună știință că s-a încercat o lovitură de stat dată de extrema-dreaptă înseamnă din două una: ori nu ai proprietatea cuvintelor, ori ești ziarist ticălos. Se vede treaba că stăpânii presei tradiționale sunt cu totul puși în slujba stângii marxiste. Furia unei mase mari de cetățeni lipsită de lider sau program politic care din exasperare se manifestă violent nu înseamnă lovitură de stat. Ziariștii ar trebui să mai pună mâna pe carte, nu doar pe site-ul socialist Wikipedia.

Într-o cuvântare de după evenimente da Silva a declarat cu privire la răsculați: “acești fasciști, acești staliniști” după care s-a corectat: “nu, nu sunt staliniști, sunt fasciști!” Hahaha! Se vădește că acest hoț incompetent are o mare afecțiune față de stalinism, doar că acum are mâinile legate în a se dezlănțui: majoritatea parlamentară aparține partidului fostului președinte Bolsonaro.

Ziarul de propagandă bolșevică Washington Post are pe frontispiciu zicala: “Democrația moare în beznă”. E cumva hazlie zicerea în contextul unui jurnal pus în slujba distrugerii democrației prin susținerea unor politici colectivist-egalitariste și escamotarea realității.

Ascunderea adevărului de către presa tradițională e o dovadă clară că ea trebuie crezută cât mai puțin și consultată cu mare reticență. Nu spun că oamenii trebuie să se hrănească cu informații preluate de pe site-uri ori canale cu adevărat de extremă-dreapta, doar că în noianul de mijloace de informare e musai să dovedească înțelepciune, îndoială și mai cu seamă puterea de a deosebi adevărul de minciună.

Presa tradițională pică acest examen de cele mai multe ori. Ea încearcă să limiteze opțiunile. Presa tradițională spune adevărul doar atunci când îi convine, dar cel mai adesea îl ocolește ori mai grav, îl trunchiază. Uneori minciunile sunt atât de grosolane încât e nevoită s-o lase jos că măcăne.

Din nefericire, majoritatea noastră ia de bun tot ceea ce canalele de televiziune ori site-urile proeminente aruncă pe piață. Scopul este manipularea maselor – conștientă sau nu, pusă în sprijinul unei elite de stânga putred de coruptă și posedată cu adevărat de visuri totalitare. De aici sau din lumea civilizată…