Melescanu

11.06.10
comentarii politice, politica interna,
Prin ’97 sau inceputul lui ’98 sunt anuntat de sefi ca urmeaza sa fac un interviu cu omul politic al momentului Teodor Melescanu. Fostul demnitar din guvernul Vacaroiu se hotarase sa isi ia destinul in propriile maini si alaturi de un Marian Enache (chiar asa, nu am mai auzit nimic de el de ani buni!) a pus la cale Alianta pentru Romania. Am stabilit impreuna ora, m-am pregatit dar ce sa vezi cand a venit clipa interviului, dl. Melescanu n-a mai aparut. S-a dus la postul rival de radio care tocmai ce intrase pe piata . A venit si la mine desigur, dar cu o ora si mai bine intarziere. Fierbeam si cum nu-mi pot ascunde umorile, i-am cam aratat-o. Individul si-a dat seama si mi-a raspuns la intrebari absolut laconic. De fapt domnul Melescanu este un artist in a mesteca vorbe fara sa spuna nimic.
Cu vreun an inainte, ne pomenisem in redactie cu fostul senator, deputat si ce o mai fi fost Ilie Stefan. Era cam a doua zi de Paste. A venit incarcat cu cozonaci, cu vin, cu ce se mai aduce in situatii de astea. Tocmai ce-l varase pe fiu-sau, – altfel un flacau simpatic dar cam gangav si neterminat, pe usa din dos a statiei noastre aflata in mare voga la momentul respectiv, si se simtea obligat. Din una in alta, domnul Ilie a inceput sa-si dea drumul la gura. Era asa un fel de dialog informal dar foarte civilizat, care ar fi putu fi dat cu brio pe post dar din nefericire, fara putinta de a fi inregistrat si apoi redat in eter. Imi amintesc ca tot vorbind despre demnitarii guvernului Vacaroiu (alegerile care au dus la bascularea regimului Iliescu s-au petrecut in toamna) a venit vorba si despre omul politic Teodor Melescanu. “Individul e colonel de Securitate, iti dai seama, sub acoperire…” il aud deodata pe domnul Ilie care putea fi acuzat de orice dar nu de prostie, de intoxicare sau de proasta informare. Am ramas putin perplex si in consecinta am cerut detalii, dar “sursa” mea nu a dorit sa mearga mai departe. Informatia mi-a ramas intiparita totusi pe scoarta cerebrala.
Apoi domnul Melescanu a dat chix cu partidul sau insailat, asa cum cred ca se va intampla si cu UNPR-ul domnilor Oprea, Sarbu si Diaconescu. Nu e musai ca daca ai ceva indivizi cu oarece greutate politica sa si obtii voturi cu farasul. Opinia publica este conceptul cel mai greu de varat in niste tipare de ordin psihologic. M-am reintalnit cu dl. Melescanu in 2004 in preajma alegerilor generale si prezidentiale care aveau sa-l aduca pe Traian Basescu la carma Romaniei. Era de acesta data un om cu greutate in PNL si implicit in defuncta A.D.A. Liberalii il recuperasera rapid pe unul care nu avea nici in clin nici in maneca cu fermecatoarea doctrina. Dar de, asa e in politica…Am schimbat cateva vorbe. L-am intrebat daca isi aminteste de interviul din urma cu ani. Mi-a raspuns pozitiv cu toate ca nu eram foarte sigur de “adevarul minciunilor” sale– vorba lui Llosa. La conferinta de presa care a urmat, acelasi discurs sterp dar rostit cu zambetul pe buze. O recunosc, domnul Melescanu e un tip sarmant dar cam atat. E genul care nu vrea sa se puna rau cu nimeni. Nu-l vezi niciodata atacand pe cineva dar nici nu gasesti ceva cat de cat original la el. Rosteste acceptabil si cat se poate de diplomat banalitati dintre cele mai elocvente. Si din acesta cauza, inseala din greu vigilenta tuturor.
Mai nou ce sa vezi? Domnul Teodor Melescanu e propus (si se pare gata acceptat!) de catre liberali pentru un post la Curtea Constitutionala. Niste bosorogi de aici trebuiesc inlocuiti, pentru ca au expirat si ei odata cu mandatul. Si care a fost alegerea PNL? Cum scriam, Teodor Melescanu, care daca e sa ne luam dupa spusele de odinioara ale domnului Ilie Stefan, a fost si poate mai este,- caci din profesia asta sinistra stiu ca iesi doar intre patru scnaduri, ofiter de informatii. Oare din tot PNL-ul nu s-o mai fi gasit niciun alt jurist profesionist, un om mai tanar, nu neaparat membru de partid, nu neaparat deputat ori senator cu care liberalii sa rupa gura targului constitutional? Se pare ca nu au vrut ori mai grav, nu au putut, ceea ce imi demonstreaza inca o data ca tara n-a iesit nicio clipa de sub zodia nefasta a fostelor si temutelor servicii secrete de odinioara si ca puterea se afla in Romania – daca e sa o citez pe Hannah Arendt, acolo unde incepe secretul. Mediocritatea cu staif a domnului Melescanu este inca o palma data democratiei noastre care pare a nu gasi niciun leac impotriva raului funest creat si perpetuat de niste servicii secrete sinistre cu radacini mult mai adanci in trecutul tenebros de dinainte de ‘89 decat ne-am putea imagina….