La inceput a fost bit-ul.
El inglobeaza cea mai mica bucatica de informatie. Un bit se poate spune ca reprezinta o litera. Sau un numar. De fapt, relativ spus, e reprezentarea unei litere printr-un numar.
Apoi, oamenii s-au gandit ca nu e indeajuns.
Prin urmare au luat opt biti si i-au botezat byte.
Dar cum poti manipula bytii? Asa au aparut primele “cuvinte” ale limbajelor de programare. Pe atunci, oamenii de rand, adica mare noastra majoritate, habar nu aveau ce e ala calculator electronic. Auzeam de el doar pe la Teleenciclopedia, sambata seara de la Andrei Bacalu.
Erau uriase, aveau cateva tone si ocupau o cladire intreaga.
Ok, si-au zis “dumnezeii” computerelor si acuma ce facem cu limbajele astea greoaie, sofisticate, pe care doar noi in fanatismul nostru le intelegem si care, in fond, ne-au fost comandate de US Army?
Cateva creiere exceptionale de acuma patru decenii au facut un pas mai departe materializat in scrierea sistemelor de operare.
Cu alte cuvinte au scris “romane”. De fapt nu romane ci mai degraba carti grele de filosofie caci limbajele de programare ori sistemele de operare sunt un soi de “filosofie clasica germana”.
Adica cea mai grea dintre filosofiile lumii. Numai ca autorii n-au fost nemti ca in cazul real, ci americani si scandinavi. Asa a aparut UNIX-ul, un fel de “supa primordiala” a lumii computerelor.
La un moment dat, pe la mijlocul anilor ’70, un tip dornic de inavutire a creat alaturi de o echipa perfect alcatuita un calculator ce poarta numele celui mai cunoscut fruct de pe pamant.
El “vorbea” nu inexistenta limba a poamelor ci tot un grai bazat pe o lingurita, doua de supa primordiala..
Cam in aceiasi perioada un alt individ sub 30 de ani dar la fel de avid de faima si avere a cumparat cu o suma derizorie un sistem de operare scris de un tip cvasinecunoscut astazi (dar si atunci), la resapat si l-a vandut in milioane de copii in intreaga lume.
Asa a devenit Windows-ul bancomatul inepuizabil al lui Bill Gates.
In timp ce la noi minerii marsaluiau spre Capitala, un student plictisit de vremea rea din Helsinki a incopciat ceva ceea ce a prins la un public – avizat altfel – pe care l-a botezat Linux.
Spre deosebire de marul muscat sau de ferestrele inchise, studentul l-a oferit gratuit lumii. Astazi peste 70% din paginile web pe care le deschideti sunt gazduite de servere – niste computere cu o uriasa capacitate de stocare a datelor – bazate pe Linux, care e un fel de frate mai mare (sau eu stiu, mai mic) al UNIX.
Apoi au aparut aplicatiile, Internetul si multe altele.
Atunci cand scriem un text la calculator si asteptam linistiti sa scoata capul din imprimanta, cand transformam fotografia unui chip urat intr-una placuta , cand anulam serviciile postale clasice cu ajutorul email-ului, bagam in priza aplicatii.
Si ele in fond, se bizuie tot pe supa primordial de care scriam mai devreme.
Bit-ul de odinioara marsaluieste triumfal si astazi. Siliciul procesorului inarmat cu ostasii lui in numar de milioane si milioane e de neoprit. A purces la cucerirea planetei si a creat in doar cateva decenii o lume noua.
Nu se stie unde se va opri asaltul lui asupra mintilor dar mai ales al comportamentului nostru.
Calculatorul electronic este fara tagada, cea mai mare descoperire a lumii de la Teoria Generalizata a Relativitatii incoace.
