mirceaprodan.com

politica, film, muzica

  • Home
  • About
  • Contact
  • Books
    • Cum sa programezi in Python (python romana)
    • Imbroglio (Elegie pentru roluri mici)
    • Calatorie in lumea lui Marx
  • Mircea’s Online Radio

Destainuirea lui “Vinetou”

January 3, 2012 By duke2007 Leave a Comment

Cand ajungi la o anumita varsta, ai sentimentul ca le-ai cam trait si vazut pe toate. Niciodata insa nu e asa, chiar daca ai fi trait trei, patru sau cinci vieti. Niciodata nu reusesti sa-l cunosti indeajuns pe cel de langa tine.

Stiam din auzite, ca Securitatea comunista a maculat, a convertit, a distrus inclusiv constiinte fragede, aflate in plin proces de formare. Dovezi in acest sens aduce Raportul Final editat de o comisie prezidentiala condusa de politologul Vladimir Tismaneanu si aparut in decembrie 2008.

In Raport se scrie despre aceste lucruri, se amintesc cazuri de copii care au fost racolati de catre politia politica a regimului comunist. Dar cand doar citesti despre ele, par pe cat de ireale pe atat de neverosimile.

Alta e povestea cand lancezind la o masa in asteptarea trecerii dintre ani, monotonia discutiilor fade ori a programelor de televiziune imbecile e intrerupta de o marturisire fara echivoc.

Veti spune ca au fost lucruri ce s-au petrecut de mult si ca regimul comunist e ingropat de o buna bucata de vreme. Poate ca asa e. Dar si mai adevarat mi se pare ca aceste lucruri sunt bine sa fie recunoscute si cunoscute, spuse, publicate, stiute de mare noastra majoritate, mai cu seama tineri.

Intr-un excelent articol, jurnalistul Dan Tapalaga face un (mic) proces de constiinta celor veniti pe lume dupa 1989, ce habar nu au despre trecutul apropiat al Romaniei.

De fapt, despre istoria traita de parintii lor.

Tapalaga aduce in atentie o intrebare infricosatoare pe care si-o pune (deloc retoric) un tanar “spalat pe creier” din zilele noastre: “cine au fost securistii frate?”

Barbatul din fata mea, pe care-l vazusem de trei ori in viata si cu care schimbasem de mult cateva propozitii razlete, si-a inceput marturisirea intre doua inghitituri de friptura.

“Stiti, cand eram intr-a noua, a venit elevul de serviciu in clasa in plina ora si m-a chemat la cancelarie.” Nimic deosebit pana aici. Totusi, vreme de o jumatate de ora dupa aceea l-am ascultat pe omul solid, rumen si cu pofta de viata povestind un crampei existential extrem de tenebros, cu o naturalete uluitoare.

Cel care-l chemase la cancelarie si care apoi l-a luat intr-o incapere separata, s-a recoamandat ca fiind profesorul X-ulescu. In fapt, “profesorul” era ofiter de Securitate venit sa racoleze colaboratori intr-unul dintre liceele de fala ale orasului in care puberul la vremea aceea doar ce-si incepuse studiile.

Ofiterul l-a luat initial mai pe departe pe elev chestionandu-l cu privire la colegi si la anumiti profesori. La un moment dat l-a intrebat despre cartile pe care le citeste ori despre personajele preferate.

De aici a izvorat si numele de cod: “Vinetou”.

“Si? Ai semnat vreun document sau?…” l-am intrebat la un moment dat neincrezator, parandu-mi ca alunecam cu discutia pe panta irealului sau a unei glume cu totul nepotrivite.

“Desigur!” a venit raspunsul barbatului de o seama cu mine care a continuat: “Am dat si doua informari. Doar doua. Dupa asta, m-au lasat in pace…”

Nu imi venea sa cred ca particip la o astfel de discutie. Securitatea – am aflat din relatarea companionului meu – era de fapt interesata de un profesor varstnic de istorie, ce facea glume publice pe seama regimului si a “conducatorului iubit”. Profesorul – care la putina vreme s-a si stins, facea trimiteri critice la partid si la liderul lui, intr-un cuvant, un educator “nealiniat” cerintelor politice comuniste.

Al doilea personaj pe care turnatorul aflat la pubertate trebuia sa-l aiba sub supraveghere era un pasionat radioamator, coleg cu el de generatie.

“Vinetou” a repetat de cateva ori ca a dat doar doua declaratii de-a lungul scurtei lui cariere de turnator.

S-a mai intalnit cu ofiterul de Securitate prin ultimul an de liceu, pe cand acesta a venit sa ancheteze un caz de o frivolitate extrema legat de o revista erotica ce a circulat printre colegii de clasa. Cu acea ocazie, dintre cei implicati in acel scandal ce poate parea tinerilor din ziua de astazi o banalitate, el a fost singurul lasat in pace.

Mai tarziu, “Vinetou” a recunoscut in fata prietenilor lui de-o viata ca a colaborat copil fiind cu Securitatea.

Nu stiu daca “Vinetou” a dat doar doua declaratii. Dupa modul cum povestea si dupa figura lui usor blajina am credinta – poate naivitatea – ca asa a fost.

Ceea ce insa m-a surprins foarte tare e ca micul turnator de odinoara devenit barbatul matur de astazi, n-a spus niciodata nimic parintilor sai despre acest moment care i-ar fi putut schimba destinul. E cu atat mai frapant acest aspect al intregii povesti cu cat primele si cel mai adesea singurele persoane la care apelam sau carora le incredintam cele mai terifiante intamplari din viata sunt parintii.

Cu toate ca barbatul nu parea a fi afectat de intunecatul lui pasaj existential petrecut cu mai bine de treizeci de ani in urma, cred ca avea o mare piatra pe suflet.

O piatra pe care o va purta pana in ultima lui clipa.

Nu stiu daca am reusit prin simpla mea prezenta sa-i capat increderea necesara unei astfel de destainuiri. Se poate intampla. Dupa cum nu stiu daca am fost singura persoana caruia de-a lungul vremurilor, “Vinetou” i-a destainuit numele de cod.

Pana la urma, nu eram singur ci insotit de sotie ori prietenii nostri comuni. A fost deci o marturisire publica. Un lucru e insa de netagaduit: au fost cu siguranta cele mai interesante dar si cele mai triste fraze pe care l-am auzit de multa vreme incoace.

Iarasi, nu stiu daca pot sa-l acuz in vreun fel pe omul acesta.

Simplificand la modul egoist lucurile, el nu mi-a afectat mie viata. Si mai mult ca sigur, nici pe a celor supravegheati si turnati de el.

Este insa mai mult ca sigur ca “Vinetou” are o constiinta peste medie, ce nu-i da defel pace si care ii da ghes sa scoata la lumina, dupa decenii intregi, demonii intunecati ce inca salasluiesc in propriul suflet.

Cati altii pe care ii cunoasteti de timp indelungat si pentru care “ati baga mana in foc” dar care poate or fi fost colaboaratori ai Securitatii au facut un astfel de gest? Eu nu am intalnit niciunul cu toate ca stiu (si ma stiu) o multime de oameni.

Si atunci, incercand un raspuns oarecum indefinit la intrebarea retorica a novicelui preopinent al lui Dan Tapalaga, securistii au fost si sunt inca printre noi.

Poate unul dintre ei a fost chiar tatal pustanului imbecilizat de media contemporana.

Dar cu siguranta multi alti securisti cu functii mai mult sau mai putin inalte candva, ne hotarasc si astazi (prost) destinele asa cum cu mana de otel au facut-o odinioara, de-a lungul a aproape cincizeci de ani…

Filed Under: Oameni,Fapte,Intamplari Tagged With: elev, racolare, Securitate, turnator

Hahalera pedelista…

January 26, 2011 By duke2007 Leave a Comment

comentarii politice, politica interna

Ceea ce se intampla acuma cu toti indivizii care sunt scosi la lumina din tenbrele dosarelor de securitate demonstreaza cu prisosinta ca in Romania nu a fost o revolutie autentica. Deputatul PDL Sorin Buta a fost dovedit de CNSAS ca fiind turnator la Securitate. El totusi nu face parte din categoria “superioara” a lui Ioan Grosan – asta macar s-a pisat pe el de frica la 19 ani cand l-au luat militar si a devenit turnator de voie, de nevoie. Buta este cel mai odios dintre turnatori caci pentru serviciile sale a fost recompensat material! Asta mi se pare jigodismul adus la rangul suprem! Pe cine a gasit de cuviinta Partidul Democrat-Liberal sa promoveze in Parlamentul Romaniei printre alti nenorociti? Pe cel dovedit astazi drept un turnator ordinar, de cea mai joasa speta, Sorin Buta. Tipul si-a turnat colegii de studentie cu fervoare si a continuat s-o faca si la locul de munca obtinut dupa terminarea studiilor. Contra catorva arginti…Vai de mama ta “tovarase “ Buta…Ceea ce insa te pune pe ganduri este faptul ca din cate stiu, toti cei care candideaza pentru functii publice sunt obligati sa dea o declaratie despre colaborarea sau nu cu Securitatea. Acuma, pentru ca jegul a fost dovedit turnator ordinar, ce urmeaza sa se intampla? Sau mai bine zis sa I se intample? Ce parere au pedelicii despre nenorocit? Ori vorba aceea, cine se aseamana se aduna? Jigodia numita Buta are tupeul sa spuna ca va da in judecata statul la CEDO ! Iti sta mintea in loc vazand tupeul nenorocitului !
In viata politica romaneasca se impune degraba o curatenie sora cu inchisoarea. Dar cine s-o faca? De la cel care a “condamnat” comunismul in 2008 n-avem nicio speranta. El se bizuie in continuare ca si predecesorul sau plans astazi de cativa batrani decrepiti, pe delatiune, ascultarea convorbirilor telefonice, urzeli, jocuri de culise…

Filed Under: Politica Tagged With: cnsas, deputat pdl, sorin buta, turnator

Soc! Scriitorul Grosan dovedit turnator la Securitate!

January 25, 2011 By duke2007 Leave a Comment

comentarii politice, politica interna

Asta chiar e buna! Scriitorul Ioan Grosan a fost turnator la Securitate!! Ce-i drept, omul mai scria prin jurnale (cam fad), mai avea cate o rubrica prin Catavencu (plicticoasa) si cam atat. Asta, dupa umila mea cunostinta. Prin anii ’80 i-am cumparat o carte, “Trenul de noapte”, care mi-a placut mult. Recunosc, omul avea talent si imi amintesc ca povestirile respective erau situate undeva la marginea fantasticului. Pentru mine e destul de socant sa aflu ca un scriitor precum domnul Grosan a semnat pactul cu diavolul si inca de pe cand a fost luat militar…In interviul pe care-l acorda ziarului Adevarul, mi se pare ca mai mult se acuza. El spune ca dupa terminarea armatei a pus punct colaborarii cu infama institutie de represiune. Asa o fi fost, n-am de unde sa stiu, dar faptul ca a semnat de frica, mi se pare a fi un semn de mare lasitate. Ii sar in ajutor prietenii Morar si Iaru. Tare mi-ar placea recunosc, sa vad ca la un moment dat si “diplomatul” de carton I.T.Morar – nimeni altul decat flacaul acela pitic si cu ochelari care mai aparea uneori ca a cincea roata la caruta prin grupul umoristic Divertis sa fi turnat si el pe la Securitate… Sunt curios, de-ar fi fost asa, ce nume de cod sa fi avut? Cel mai bine i se potriveste “Traian Gaozaru”…

Filed Under: Politica Tagged With: armata, grosan, Securitate, turnator

Melescanu

December 29, 2010 By duke2007 1 Comment

Melescanu

11.06.10
comentarii politice, politica interna,
Prin ’97 sau inceputul lui ’98 sunt anuntat de sefi ca urmeaza sa fac un interviu cu omul politic al momentului Teodor Melescanu. Fostul demnitar din guvernul Vacaroiu se hotarase sa isi ia destinul in propriile maini si alaturi de un Marian Enache (chiar asa, nu am mai auzit nimic de el de ani buni!) a pus la cale Alianta pentru Romania. Am stabilit impreuna ora, m-am pregatit dar ce sa vezi cand a venit clipa interviului, dl. Melescanu n-a mai aparut. S-a dus la postul rival de radio care tocmai ce intrase pe piata . A venit si la mine desigur, dar cu o ora si mai bine intarziere. Fierbeam si cum nu-mi pot ascunde umorile, i-am cam aratat-o. Individul si-a dat seama si mi-a raspuns la intrebari absolut laconic. De fapt domnul Melescanu este un artist in a mesteca vorbe fara sa spuna nimic.
Cu vreun an inainte, ne pomenisem in redactie cu fostul senator, deputat si ce o mai fi fost Ilie Stefan. Era cam a doua zi de Paste. A venit incarcat cu cozonaci, cu vin, cu ce se mai aduce in situatii de astea. Tocmai ce-l varase pe fiu-sau, – altfel un flacau simpatic dar cam gangav si neterminat, pe usa din dos a statiei noastre aflata in mare voga la momentul respectiv, si se simtea obligat. Din una in alta, domnul Ilie a inceput sa-si dea drumul la gura. Era asa un fel de dialog informal dar foarte civilizat, care ar fi putu fi dat cu brio pe post dar din nefericire, fara putinta de a fi inregistrat si apoi redat in eter. Imi amintesc ca tot vorbind despre demnitarii guvernului Vacaroiu (alegerile care au dus la bascularea regimului Iliescu s-au petrecut in toamna) a venit vorba si despre omul politic Teodor Melescanu. “Individul e colonel de Securitate, iti dai seama, sub acoperire…” il aud deodata pe domnul Ilie care putea fi acuzat de orice dar nu de prostie, de intoxicare sau de proasta informare. Am ramas putin perplex si in consecinta am cerut detalii, dar “sursa” mea nu a dorit sa mearga mai departe. Informatia mi-a ramas intiparita totusi pe scoarta cerebrala.
Apoi domnul Melescanu a dat chix cu partidul sau insailat, asa cum cred ca se va intampla si cu UNPR-ul domnilor Oprea, Sarbu si Diaconescu. Nu e musai ca daca ai ceva indivizi cu oarece greutate politica sa si obtii voturi cu farasul. Opinia publica este conceptul cel mai greu de varat in niste tipare de ordin psihologic. M-am reintalnit cu dl. Melescanu in 2004 in preajma alegerilor generale si prezidentiale care aveau sa-l aduca pe Traian Basescu la carma Romaniei. Era de acesta data un om cu greutate in PNL si implicit in defuncta A.D.A. Liberalii il recuperasera rapid pe unul care nu avea nici in clin nici in maneca cu fermecatoarea doctrina. Dar de, asa e in politica…Am schimbat cateva vorbe. L-am intrebat daca isi aminteste de interviul din urma cu ani. Mi-a raspuns pozitiv cu toate ca nu eram foarte sigur de “adevarul minciunilor” sale– vorba lui Llosa. La conferinta de presa care a urmat, acelasi discurs sterp dar rostit cu zambetul pe buze. O recunosc, domnul Melescanu e un tip sarmant dar cam atat. E genul care nu vrea sa se puna rau cu nimeni. Nu-l vezi niciodata atacand pe cineva dar nici nu gasesti ceva cat de cat original la el. Rosteste acceptabil si cat se poate de diplomat banalitati dintre cele mai elocvente. Si din acesta cauza, inseala din greu vigilenta tuturor.
Mai nou ce sa vezi? Domnul Teodor Melescanu e propus (si se pare gata acceptat!) de catre liberali pentru un post la Curtea Constitutionala. Niste bosorogi de aici trebuiesc inlocuiti, pentru ca au expirat si ei odata cu mandatul. Si care a fost alegerea PNL? Cum scriam, Teodor Melescanu, care daca e sa ne luam dupa spusele de odinioara ale domnului Ilie Stefan, a fost si poate mai este,- caci din profesia asta sinistra stiu ca iesi doar intre patru scnaduri, ofiter de informatii. Oare din tot PNL-ul nu s-o mai fi gasit niciun alt jurist profesionist, un om mai tanar, nu neaparat membru de partid, nu neaparat deputat ori senator cu care liberalii sa rupa gura targului constitutional? Se pare ca nu au vrut ori mai grav, nu au putut, ceea ce imi demonstreaza inca o data ca tara n-a iesit nicio clipa de sub zodia nefasta a fostelor si temutelor servicii secrete de odinioara si ca puterea se afla in Romania – daca e sa o citez pe Hannah Arendt, acolo unde incepe secretul. Mediocritatea cu staif a domnului Melescanu este inca o palma data democratiei noastre care pare a nu gasi niciun leac impotriva raului funest creat si perpetuat de niste servicii secrete sinistre cu radacini mult mai adanci in trecutul tenebros de dinainte de ‘89 decat ne-am putea imagina….

Filed Under: Politica Tagged With: melescanu, partid, pnl, Securitatea, turnator

Aboneaza-te la Newsletter

Marionet Radio – muzica, stiri, comentarii

USA

Conținut promovat

Categories

Conținut promovat

Conținut promovat

Facebook

OpenERP – Nimic mai usor!

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Cum sa programezi in Python

Support independent publishing: Buy this book on Lulu.

Copyright © 2009, Mircea Prodan