Fara-ndoiala, cele mai gustoase lucruri de pe lumea asta sunt viciile.

Creatorul ti le inmaneaza ca pe un vaucher de concediu. Gusta-le incet, de-a lungul vietii. Nu te repezi ca gaina-n boabe pentru ca le termini repede si la fel de repede s-ar putea sa-ti termini si viata.

Numai ca el nu-ti da sfatul asta…

Majoritatea fac asa din instinct. Beau cu masura, fumeaza cu masura sau deloc, mananca cu masura, fac sport, consuma cafea in limita normalului, fac dragoste cu masura, intr-un cuvant au un echilibru in toate.

Ce te faci insa cu cei care isi papa vaucherul dat de Cel de sus pana pe la 30-35 de ani?

Adica toarna in ei alcool cat cuprinde, mananca dulciuri si grasimi de parca nu le-au vazut niciodata, fumeaza patruzeci de tigari pe zi si tot asa.

Cand esti tanar ai sentimentul cu totul si cu totul eronat ca asa vei ramane tot timpul, ca viciile nu-ti fac niciun rau, ca dupa o bauta serioasa ai doar o migrena severa dar ca in colo, nu ti se intampla nimic.

Viciile insa dau lovitura dupa lovitura sanatatii tale asa ca la un moment dat vine o varsta cand iti dai seama ca animalul de povara pe care de dimineata pana seara l-ai bombardat cu tutun, cafea, grasimi, dulciuri si din cand in cand si cu vreo sticla, doua de vodka, nu te mai sustine.

Asa ca dintr-o data faci pasul spre doctor.

Care-ti spune fara menajamente ca “d-le (nu ma intereseaza prea tare cine esti) dar doar o vorba iti spun: nici nu stii cand mori dac-o tii in ritmul asta…”

Chestiunea asta te cam sperie, adica ce spun, te sperie rau de tot.

Dintr-o data dai deoparte “dulceata” viciilor, adica numarul incredibil de mare de tigari pe care le tragi in piept la chilul de cafea zilnica, te uiti cu jind la prajiturile cu crema de ciocolata sau la solnita cu sare…

Dintr-o data iti amintesti ca vrei sa traiesti, ca nici nepotii n-ai apucat sa-ti-i cunostii si te gandesti ca pana atunci ai dus un razboi nevazut cu tine insuti.

Stiu, s-ar putea spune de catre noi, cei viciosi, ca viata are un gust de rahat fara gustul cafelei tari de dimineata imbibat de tutunul aferent. Ori fara o masa bogata in zaharuri, lipide, peptide si alte “bazaconii” ce par inventate de oamenii de stiinta doar pentru a ne face in necaz.

Dar deodata, violent, toate chestiunile astea capata sens. Si colesterolul si trigliceridele s.a.m.d. Sunt entitati bizare de care ii auzeai (impasibil) vorbind pe “ai batrani” ce se cautau pe la doctori.

Si dintr-o data iti dai seama ca ei s-au dus si ca “ai batrani” suntem chiar noi, cei din generatia de mijloc… Care ne-am aruncat odinioara ca hamesitii asupra borcanului cu miere al..viciilor…