Vin peste mine tot felul de studenti, care mai de care cu problemele lor legate de terminarea facultatii.
Unul vrea o printare, altul o legare cu arc, altul sa-i aranjez textul proiectului in pagina si mai mereu cate unul care doreste ceva mai mult: reformularea frazelor pentru ca a fost prins “cu plagiatu’”!
Am observat ca majoritatea au un punct comun: durutul in cur al “indrumatorilor stiintifici” fata de cei carora le-au acceptat sa le fie calauze.
Astazi a venit unul, mai puriu asa, care era catranit foc. L-am intrebat ce a patit si mi-a raspuns ca “profa” taman ce-i respinsese lucrarea pentru ca, spunea ea, “era plagiata integral de pe Internet”!
I-am replicat ca daca era premierul Romaniei nu era nicio problema, copiatul lui nu “se punea”. Asa, fiind un pielea pulii care se omoara si el acolo ca sa-si definitiveze studiile lipsite oricum de valoare, n-are nicio sansa: indrumatorii se transforma in cerberi!
Cei mai multi studenti acuza faptul ca profesorii la care si-au luat lucrarea de licenta ori disertatie nu sunt de gasit! Par a fi ascunsi in gaura de sarpe tocmai acuma cand, in al doisprezecelea ceas, studentii romani isi dau oarecare interes pentru scoala.
Am observat din interpelarile mele nevinovate vis-a- vis de varsta si sexul indrumatorilor de proiect, ca acestia, arareori sar de 30 – 35 de ani.
Asa se face ca tot felul de fufe, de pile, amante, cunostinte si relatii ale mai marilor universitatilor fie de stat, fie particulare, au ajuns sa poarte un titlu universitar.
Tot felul de ciumeti si decerebrati au ajuns “cadre universitare” poluand cu adevarat mediul academic romanesc care si asa nu prea suferea de cine stie ce inundatie de materie cenusie.
Ceea ce este revoltator cu adevarat, cel putin in cazul Universitatii “Spiru Haret” e ca pentru a putea sustine licenta, studentii sunt obligati sa achite uriasa suma de 1500 de lei! Asta la prima infatisare desigur.
Din acesti bani – culmea nesimtirii !! – 500 de lei revin indrumatorului de proiect exact pentru ceea ce de altfel nici nu-i trece prin minte sa faca: sa sfatuiasca studentii, sa le arate ce au facut bine si ce au facut rau, sa colaboreze cu ei, intr-un cuvant sa-si faca treaba!
Profesorii din contra, nu numai ca nu fac asta, dar dispar in ceata exact acuma, in plina febrilitate a primirii licentelor! Mai mult decat atat, sunt parcimoniosi cu datele de contact pana la absurd. Un caz care mi-a ramas intiparit in minte a fost al unei individe care nu a dorit sa ii lase numarul de telefon studentului pe care chipurile il indruma, pentru ca…avea un iubit gelos!!!
Asta e invatamantul “universitar” romanesc!!! Toti acesti asa numiti “profesori universitari” intr-o lume normala n-ar putea fi angajati nici ca sa deschida usa studentilor care, in cazul universitatilor private, chiar le platesc salariile babane!
Poate ca m-a apucat o mila gratuita fata de niste invatacei ce cu greu isi merita acest nume, dar cand aud ca multi dintre ei astepta ceasuri intregi pentru o banala informatie la usa secretariatului facultatii, la cea a decanului sau a indrumatorului care cel mai adesea e asemenea lui George din poezia lui Cosbuc, imi vine sa pun mana pe par si sa execut curatenia de primavara-vara!
Sunt curios in astfel de conditii care va fi situatia invatamantului romanesc peste un deceniu.
Si cand te gandesti ca ministrul Educatiei Procopete vrea sa elimine copilaria trimitand puradeii de la cinci ani la scoala!!! Care e sensul, totusi?!!
Citeste si “Coruptie si nepotism in Universitatea din Craiova“.