27.10.09
politica interna, influenta, comentarii politice,
Acum cinci ani eram in plina campanie electorala. Imi puneam mare incredere si speranta in Traian Basescu. Dupa dezamagirea crunta pricinuita de Emil Constantinescu, dupa teama unui regim personal- autoritar potential instaurat de Adrian Nastase printr-o eventuala “repartitie” politica la Cotroceni, Traian Basescu venea ca o gura de aer proaspat…Il vedeam in primele luni de mandat mai mult decat un om politic de mare valoare. Il vedeam “om de stat”….A inceput apoi incet dar sigur sa devina un presedinte mult prea “jucator”. Atat de jucator incat functia si atributiile constitutionale au fost trimise in derizoriu… Incepeam usor dar sigur sa fiu descumpanit. Ai mei se trezisera. Eu continuam inca sa cred in el motiv pentru care nu de putine ori intram in conflict in urma unor discutii mai mult ori mai putin violente… Ma gandeam ca pana la urma sosise omul de care aveam atata nevoie, cel care poseda “indemanarea” sa “dea la cap” partidului pe care l-am detestat profund de-a lungul vremurilor”: PSD-ul! A debutat curand sirul interminabil de scandaluri: “solutia imorala”, “biletelul” Elenei Udrea, suturile si palmele cu piciorul si din orice pozitie administrate lui Calin Tariceanu.A continuat cu obladuirea unei puternice si arogante camarile de partid alcatuita din triumviratul Berceanu – Blaga – Videanu. L-am creditat si in mai 2007 cand am iesit alaturi de alte cateva zeci de mii de oameni in piata publica pentru a-l sustine si mai presus de toate pentru a mi-l reconfirma in proprii-mi ochi ca omul providential…Dar derapajul a continuat din ce in ce mai tare si mai accelerat astfel incat picatura care a umplut paharul a venit in toamna trecuta cand cu aroganta si dispret a iesit in fata natiunii sa ne anunte, in ciuda avertismentelor guvernului, ca a promulgat legea salarizarii profesorilor! Dupa aceea si-a trimis fara scrupule odrasla imbecila in Parlamentul European… Dupa doar o luna, o luna si ceva batea palma cu PSD-ul pe care am resimti-o violent pe obrazul meu de votant credincios si loial. A mai trecut ceva timp pana ne-a anuntat ca suntem in rahat economic. Si apoi din nou “jurdeaua” aceia care l-a slujit cu incredere dar fara intelepciune si-a facut din nou aparitia printre ulucile gardului din Piata Victoria…
Ma tot gandesc acum la final de mandat (si sper, la sfarsit de cariera ) care sa fie punctele albe ale mandatului unui om ce intruchipa o noua viziune politica pe o scena atat de maculata si compromisa. Pentru mine cel putin sunt doua repere importante dar care nu compenseaza modul arbitrar si toxic prin care pana la urma a condus Romania: condamnarea comunismului ( o fi fost o actiune de propaganda, dar inaintasii lui nici nu au luat in calcul o asemenea varianta…) si mai ales trimiterea la CNSAS a peste doua milioane de dosare dintre care vreo zece- douasprezece ma interesau direct si neconditionat: il priveau pe tata, fost detinut politic in anii ’50 si care apoi s-a sinucis (in 1978) tot din cauza Securitatii..
Dar tragand linie, acum cu mai putin de o luna pana la alegeri, ajung intristat si de ce nu, debusolat la concluzia ca Traian Basescu trebuie sa plece. Cinci ani de certuri, discutii, dusmanie, invrajbire, dar si lipsa unui proiect clar pentru o tara in care se supravietuieste moral mai ales din ce in ce mai greu sunt in deajuns. Nu stiu daca cei care vor veni dupa el (pentru ca daca soarta il da perdant se vor schimba din nou si profund toate pargiile puterii din statul nostru supus unei faramitari morale asidue si zilnice…)vor fi mai buni. Nu prea cred. Dar timpul pe care il tot invocam atunci cand suntem cuprinsi de deznadejde, se pare ca nu mai are rabdare si nu mai vrea sa cautionezeun lider cu mare potential dar cu infime principii…
Leave a Reply