Kamala Harris e exemplul clasic de cum poți ajunge într-o funcție de mare putere fără ca să posezi parametrii necesari. În România întâlnim la tot pasul astfel de specimene. Instituțiile statului sunt înțesate cu incapabili veniți pe filieră politică. Dar e Romania, o țară aflată la marginea civilizației, nu Statele Unite ale Americii.
Kamala Harris s-a strecurat. E proasta și arogantă. Râde întruna la propriile afirmații. Trebuie doar să intri pe Internet ca să realizezi că e paralelă cu tot. Bagajul de cuvinte e limitat, n-are discurs, n-are charisma, n-are profunzime. Bănui că nu face diferența între România și Bulgaria, nu cred că e în stare să le poziționeze pe hartă. Singurul avantaj în fața lui Trump e vârsta (nu c-ar fi vreo tinerică la 60 de ani).
În plus are o agendă mai la stânga decât nefericitul Biden. Elita Partidului Democrat e alcătuită din marxiști cretini iar Harris e un exemplar de frunte al acestei toxine mortale.
Am citit că fondatorul Netflix e entuziasmat de insă și dă cu banul în campaniei ei. Îmi vine să renunț la Netflix. Nu mă simt confortabil să știu că fie și o miime din banii mei merg spre o tută lipsită complet de valoare.
Harris și-a făcut campanie pentru alegerile preliminare din 2020 din sânul partidului pe tema rasismului implicit al americanilor. Cred că la fel va proceda și acum. Asta înseamnă că – asemenea lui Obama, ea divide, nu unește. La mijloc e o minciună: înaintașii ei nu au fost sclavi așa că n-are a se plânge. Mama i-a fost de origine indiană iar taică-său jamaican. Dar deh, rasismul e o temă perfectă pentru milioane de afro-americani și nu doar pentru ei.
Văd că a apărut informația cum că oamenii de culoare n-ar accepta-o. Dacă republicanii cred asta, se îmbată cu apă rece.
Mă exasperează entuziasmul jurnaliștilor români cu privire la candidatura acestei impostoare. În frunte se găsește CTP, excelent jurnalist altfel, dar căruia din când în când îi scapă condeiul spre stânga. N-am citit de mult un text mai grețos ca acela publicat deunăzi de Popeye cu privire la Harris.
Am sentimentul că împingerea în prim-plan a acestei incompetente are ceva necurat la mijloc. Nu toți democrații de top sunt fericiți cu ea. Dar valul a fost creat și nu cred să se schimbe ceva.
Sondajele de opinie îl dau favorit pe Trump, doar că până la alegeri sunt mai bine de trei luni. Harris are mult de recuperat, dar n-are resursele necesare.
Isailă un alt jurnalist cu oarece talent, speră că Harris va dovedi de acum încolo coerență, talent retoric, mesaje adevărate, sinceritate adică…inteligență. Indoi-m-aș. Dacă vreme de patru ani a dezamăgit (inclusiv persoane din staff care au fugit de ea fără să stea pe gânduri) cum va deveni o reală stea a politicii americane? Poate dacă mănâncă găleți de jar și se dă peste cap. Din mârțoagă nu faci El Zorab oricât jar ai mânca. Isăilă a însiropat-o îndeajuns, acum poate începe s-o lingă.
E deconcertantă poziția presei de aici și de peste ocean. MSM s-a calat în spatele Skamalei (licența îi aparține comentatorului conservator Ben Shapiro).
De fapt MSM, Hollywood, Wall Street și poate de data asta mai puțin Big Tech, n-au făcut altceva decât să-l înlocuiască în opțiunile lor pe senilul Biden (tusea) cu etalonul prostiei Harris (junghiul).
Pe fond lupta rămâne aceeași: de o parte cei mai devreme menționați, de cealălaltă poporul american. Vor avea cei din urmă înțelepciunea de a-i da un șut în dos Mamalei (licență Drew Barrymore)? Rămane de văzut în noiembrie.
Leave a Reply