Nu-i la fel de celebru precum Steve Jobs ori Bill Gates, dar apartine aceleiasi tagme: vizionari, fondatori si apoi lideri incontestabili ai unor companii celebre, gigantice si care se intind pe toate continentele.
Jeff Bezos este fondatorul si CEO-ul Amazon.com.
Ca nestiutor – si un procent covarsitor dintre noi sunt astfel, crezi ca a munci intr-o astfel de companie, a “apartine” unei mari “familii” tehnologice precum Apple, Microsoft, Amazon, Oracle ori mai stiu eu care colos IT e ca si cum in marinimia lui, dintr-o data Dumnezeu si-a intors fata spre tine.
De fapt, cel mai adesea, Cel de Sus ti-a intors dosul si ti-a slobozit o basina direct in nas.
O spun ca un soi de efemer om din interior care a lucrat – fie doar cateva zile – pentru Amazon.co.uk.
Unii au numit munca la aceasta companie “sclavie moderna”. Nu-i asa, sclavia era fortata, apartineai – ca oricare alt obiect – cuiva. Pana la urma, in afara de lipsa unui venit – nimic nu te impinge in malaxorul uman – la propriu, date fiind conditiile aproape inumane de lucru – al unei companii precum Amazon.
Nu-ti pune nimeni pistolul la tampla sa te oblige sa patrunzi pe poarta caracteristica unui penitenciar de maxima siguranta si strasnic ferecata a uriasului stabiliment, mare cat 14 terenuri de fotbal, situat la marginea oraselului scotian Dunfermline.
Dar o faci – cei mai multi dintre noii angajati am facut-o – din necunostinta de cauza si mai ales, impinsi de nevoie.
Mai citesti pe Internet opinii ale celor care au lucrat aici in marea lor majoritate negative, dar nu prea le dai crezare. Iti spui ca dracu’ n-o fi chiar asa de negru. Te inseli, pentru ca vei afla curand ca e ca smoala.
Te gandesti ca e o onoare sa muncesti la Amazon, adica gigantul acela online care vinde ace, brice si carice. La propriu.
Ca veni vorba, mi-au trecut prin mana la un moment dat niste instrumente erotice cu totul aparte, despre care nu aveam habar ca exista: aparat de facut felatie ori mai pe romaneste, dispozitiv de supt pula. Am fost nevoit sa returnez pachetul pentru ca lipsea un item, banuiesc esential clientului: un dildo din cristal.
Munca la Amazon este sisifica, cere sacrificiu fizic total, program de lucru infernal dar noroc ca managerii sunt marinimosi cand vine vorba de compensatiile materiale: salariul e minimul pe economia britanica: 6,46 lire/ora.
Marea majoritate a angajatilor se imparte in doua categorii mari si late: pickeri – aceia care preiau, aleg, culeg produsele unei comenzi si le aseaza in stendere speciale mobile si packeri – cei care efectiv pregatesc, ambaleaza produsele in pachete gata pentru livrare.
Soarta a decis ca eu sa fiu packer.
Iei comanda, ii scanezi (totul se bazeaza pe scanner, inclusiv oamenii; cand intri in tura (shift) te loghezi in sistemul computerizat scanandu-ti badge-ul, astfel ca si oamenii devin niste banale obiecte scanabile), itemii, ii asezi in cutii, adaugi din plin ambalaj si cand ai terminat sigilezi cutia cu o banda lipicioasa scuipata la randul ei de un dispozitiv sofisticat made in USA.
Si o tii asa pana la prima pauza de un sfert de ceas, adica vreo trei ore jumate. Repet: iei din raft, scanezi, pui in cutie, inchizi cutia, o sigilezi, ii dai drumul pe banda. Miscari ritmice si obsedante, infinite parca, in dreapta, fata, stanga, dreapta, fata, stanga…
Deodata, cineva, n-o sa aflu niciodata cine – si-a dorit “Timpuri Noi”, capodopera lui Chaplin. Iti spui ca nu esti deloc departe de realitatea capodoperei amare de acuma aproape opt decenii si de fapt, cu toata tehnologia, fundamental nu s-a modificat nimic: oamenii devin roboti, niste simple piulite si surubele intr-un angrenaj de dimensiuni monstruoase.
Nu ai timp sa vezi prea bine ce-ti trece prin maini. Nu esti curios poate cand aranjezi papusi, parfumuri ori chiar hartie igienica (da, oamenii cumpara hartie igienica online…) dar eu cel putin, atunci cand prin fata ochilor imi defilau carti, filme ori CD-uri cu muzica (adica elementele esentiale ale obiectului de activitate de odinioara ale celei ma mari “librarii” online) eram curos sa vad despre ce-i vorba.
Din pacate nu poti aprecia prea mult gusturile clientilor din lipsa de zabava. La fiecare 36 de secunde, cel putin teoretic, trebuie sa dai gata un nou pachet. Esti monitorizat permanent prin sisteme software sofisticate, iar din cand in cand, cate un sef, majoritate pana in treizeci de ani, vine si-ti apreciaza activitatea.
Cu zambetul pe buze si inarmat cu un laptop iti arata pe monitor cum “stai” si tot cu zambetul pe buze iti spune ca e loc de “improvment”. Dupa vreo opt – noua ceasuri de dreapta – fata – stanga nu mai gasesti nicio resursa de improvement. Ea a disparut de mult, dupa primele doua, trei ceasuri de existenta robotizata.
Una dintre cele mai de cacat faze in Amazon este pauza de lucru.
De fapt sunt trei, doua de un sfert de ceas platite si una de o jumatate de ora (pauza de masa) neplatita.
Cand intri “la banda”, adica in fluxul de lucru esti tratat apriori ca un hot. Amazon te considera astfel, asa ca lasi orice speranta si obiect personal: ceas, telefon, maruntis, tigari, bricheta etc la fisetul ce ti-a fost atribuit in momentul angajarii.
Cand incepe pauza ce este semnalizata prin puternice sunete stridente, o iei aproape in pas fortat spre cantina – un loc imens, ori mai departe, spre locul de fumat, un loc minuscul, nu inainte de a trece ca la aeroport prin furcile caudine ale cerberilor de la poarta, ce din nou te scaneaza, ca sa fie siguri ca n-ai cardit vreo papusa gonflabila.
Ceea ce este cel mai umilitor e ca-i musai sa-ti lepezi cureaua, deci in fiecare noapte (eu am lucrat night shift) aproape ca ramaneam cu pantalonii in vine de cateva ori. Pana sa-ti tragi cureau, sa treci prin poarta de scanare, sa-ti pui cureau, sa-ti iei tigarile din fiset, sa ajungi la locul de fumat si sa tragi cateva fumuri, timpul “liber” e aproape gata, astfel ca in urmatoarele doua pauze am renuntat la ele. Nu vezi in fata ochilor decat un scaun, o banca sau o canapea (incredibil dar Amazon avea din astea!).
De la genunchi in jos picioarele iti iau foc, le simti ca pe doua greutati infernale pe care dintr-o eroare genetica esti obligat sa le tarasti dupa tine dar de care nu sti cum sa scapi.
Munca la Amazon e privita de localnici ca ultimul refugiu de pe lume, iar ei merg acolo doar daca de moment nu exista o alta posibilitate prin care sa-si plateasca facturile (unul dintre putinele avantaje Amazon e ca salariul vine saptamanal).
Localnicii care nu au treaba cu firma se stramba atunci cand aud unde urmeaza sa lucrezi si din respect pentru tine dar cu un dispret abia ascuns fata de Amazon iti arunca un “Ya” cu subanteles. Li s-a dus vestea…
Angajatii sunt perceputi ca pe niste unelte ce intamplator au viata, tintuiti la banda, epuizati total de resursele fizice, storsi pur si simplu de vlaga. Din acest motiv aici sunt permanent joburi. Forta de munca e tranzitorie asemenea obiectelor puse in pachete, cu un aflux ridicat in perioada sarbatorilor de iarna.
Oamenii vin si pleaca, unii se reintorc pentru o perioada dupa care reununta iarasi.
Dupa doar o zi de munca la Amazon m-am dus cu gandul la Foxconn, controversata companie chineza care produce fizic gadgeturile atat de dorite ale Apple si la sclavii de acolo despre viata carora am citit mai multe grozavii.
Asta ma determina s-o spun cu toata credinta ca obiectele acelea pe care le utilizam zi de zi precum telefoanele sclipitoare ori pur si simplu obiectele pe care le cumparam online de la companii asemenea Amazon, trebuiesc privite cu mai mult respect, fie doar si ca un semn de solidaritate imperceptibila cu cei care le construiesc la propriu ori le pun in masini ca sa le expedieze catre destinatari.
Experienta mea scurta dar semnificativa la gigantul retailer online mi-a lasat un gust de fiere.
Adevaratul capitalism, ala salbatic, cel care biciuie, stoarce si apoi eventual azvarle ca pe o masea stricata angajatii e reprezentat de acest gen de companii lipsite – cel putin in relatia cu muncitorii, adica baza afacerii lor, total de scrupule. Este si motivul pentru care am decis sa ma abtin sa mai cumpar de aici.
Leave a Reply