Am fost ieri cu o pereche de prieteni pe la ei pe la tara unde au o cabanuta. Am participat – mai mult scos cu forta din casa de nevasta-mea, pentru cateva ceasuri, la sportul national numit gratarul cu carne si mititei.
Dupa ce am ajuns, am observat ca niciunii dintre noi nu luaseram cafea. Asa ca m-am aburcat in masina si am dat o fuga pana la magazinul satesc.
Localitatea respectiva, situata la vreo 20-25 de kilometri de Craiova, se cheama Prunet-Lac, mult mai cunoscuta de catre oraseni sub numele de “Geormani” (sau Geormane, nu stiu exact).
Cafeaua mi-a oferit prilejul trist sa “admir” la fata locului realitatile crude ale ruralului romanesc: decrepit, istoric izolat, sarac lipit pamantului, cu “edili” pe care ii doare in cur de comunitate.
Daca altadata acest colt cat de cat atragator al unui judet lipsit aproape total de frumuseti naturale asa cum e Doljul avea terase, restaurante, o mini plaja amenajata pentru a te scalda in lacul locului, astazi totul pare uitat in timp.
Drumul de circa un kilometru de la cabanuta amicului meu si pana in “centrul” localitatii e potopit de gropi. Mi-am exersat o leaca indemanarea, altfel nu foarte bogata, in manuirea volanului printre gropile pe care primarul pesedist al comunei Bratovoiesti n-a catadicsit sa le acopere.
Cum ii sta bine unui magazin satesc din acesta tara nenorocita, desigur ca incinta impusca doi iepuri comerciali deodata: birt satesc si magazin “universal”.
Afara, in jurul unei mese galbene de plastic, asezati pe niste scaune de plastic isi beau posirca doi indivizi… de plastic.
Ceva mai jos, o gasca de derbedei locali deschisesera capota unui Cielo ancestral si-si dadeau cu parerea despre o eventuala defectiune.
In asa numitul magazin am dat de un miros statut de tutun amestecat cu un pregnant iz de igrasie. Bidineaua nu cred sa mai fi sarutat peretii aceia de cel putin un deceniu.
O individa plinuta abia a deschis buzele sa-mi raspunda la salut. Paradoxal, a reusit sa-mi incropeasca o cafea cu gust placut dupa ce a mitrocosit cateva minute dozele de zahar si lapte. Din pacate, atunci cand m-am intors la masina am reusit sa vars un sfert de continut.
Mi-am aruncat ochii peste drumul – chipurile asfaltat, ca sa privesc aria de pe marginea lacului unde altadata, in astfel de zile libere, zeci de masini umpleau fotografia. Acuma vreo doua autoturisme ratacite cine stie cum prin zona, din care coborasera vreo cativa tineri abia de mai faceau umbra pamantului.
Pe lac, cateva gaste si-n urma lor vreo doua rate isi faceau mendrele in mediul lor natural.
Nu am sa inteleg niciodata de ce oamenii isi aleg in fruntea lor niste cretini care in proportie covarsitoare pe timpul mandatului fac averi pe care nu le pot duce dar in schimb pentru comunitate munca lor tinde asimptotic spre zero.
Asa, am bagat de seama, este cazul (si al) primarului din Bratovoiesti, al carui nume ar trebui sa conteze enorm in economia locului, dar care in fapt e presupun, o nulitate perfecta.
Drumul de intoarcere, ce leaga Craiova de Bechet, mi-a dezvaluit din fuga masinii o sosea proasta, care in urma cu doar cativa ani reprezenta o desfatare pentru anvelopele masinii. Astazi soseaua e (aproape) la fel de infecta ca Romania in ansamblul ei.
Din cand in cand, de la inaltimea bannerelor aninate intre doi stalpi de telegraf ne zambea Marian Jean Marinescu, politruc doljean devenit in vreo doua randuri eruroparlamentar.
E asa de bine pe acolo, prin zona rarefiata a puterii politice europene incat omul mai vrea o data.
De pe afisele cu pricina aflu ca Marinescu este “europarlamentarul anului 2014”. Cata distanta intre Europa in care traieste si munceste nea Jane si realitatea romaneasca!! Felicitari nea (Mari)Jane, dar incearca totusi sa faci ceva si pentru nenorocitii astia aflati parca la marginea lumii si unde mata ti-ai intins afisele uriase confectionate din polimeri, doar, doar ti-or vârî cateva voturi in sac…
Dupa toata carnea facuta pe gratarul prietenului meu la care s-a adaugat si niscai desert, plimb totusi in gura un gust amar, care-mi spune, nu stiu de ce, ca nici in doua sute de ani de acuma-n colo, Romania sateasca nu va arata cu mult diferit…
Si asta pentru ca oamenii pare ca pur si simplu nu vor altfel….
Leave a Reply