Fiica si nepotul meu ma povatuiesc sa scriu (si) despre lucruri frumoase sau macar altfel decat cele din politica.
As face asta numai ca rar mi se intampla sa dau de fapte, intamplari sau oameni despre care pot sa astern cuvinte frumoase.
Starea de spirit impusa de cei ce ne conduc nu e una care sa-ti determine un cat de mic optimism. Iar daca nu te intereseaza nimic de pe scena politica inseamna ca e ceva in neregula. Sau mai stii? – poate e in neregula cu mine.. Din pacate, oamenii care fac politica determina existenta celor care stau departea de ea sau nu sunt deloc interesati de fenomen.
De cateva zile tidula aceea de la avizierul situat la parterul scarii blocului disparuse. Hopa!! – mi-am zis infricosat – vin “scorurile” iernii! O bucata de hartie a ajuns sa devina motiv de angoasa existentiala.
Si cifrele au sosit odata cu primavara dar spre deosebire de anotimp, ele au darul nefast sa te intristeze.
Sunt costuri la intretinere de parca salariul minim in Romania e cel putin 600 de euro…
Preturile la combustibil au explodat precum gazul de sist al celor de la Chevron.. Alimentez automobilul (atunci cand indraznesc sa-l mai scot la o plimbare ca sa nu rugineasca definitiv in pozitia de repaus…) cu cativa litri.
Merg la colt la magazinul alimentar sa-mi iau ceva de mancare. Privesc vitrina frigorifica uluit, pentru ca un chil de salam ceva mai scump a ajuns cam cat o pereche de botine ceva mai ieftine.
Viata e un cosmar.
Nu asa mi-o imaginam la Revolutie cand, in extaz, am cazut in genunchi in fata “studioului patru al televiziunii”.
Viata in Romania – pentru cei mai multi dintre noi – aduce binisor cu un soi de “al Treilea Razboi Mondial” fara arme la vedere.
Dar arme care omoara lent sunt la tot pasul: preturile de nesuportat, indolenta si rapacitatea autoritatilor, mizeria strazilor, cenusiul hainelor pe care le purtam zi de zi, indiferenta apropiatilor, prietenii care adesea se intampla sa poarte acest nobil titlu doar peiorativ si tot asa.
Gloantele nu sunt din plumb ci din cuvinte, gesturi ori comportamente ce-ti lasa invariabil un gust amar. Optimismul nativ al romanului a disparut aproape total, strivit de relatiile sociale care anuleaza complet aproape conditia umana.
Acuma cateva zile m-am uitat prin vraful vechi de incercari poetice de pe la 18 – 20 de ani. Tin la ele cu sfintenie. Le pastrez intr-o punga jerpelita ce are imprimat pe ea numele unei firme de mult disparute.
Printre versurile mele mai mult sau mai putin stangace am descoperit si cateva poeme minunate ale unor muzicieni celebri. Printre ei George Brassens, Serge Gainsbourg, Vladimir Visotki si mai ales Bob Dylan.
Pe majoritatea le-am copiat in urma cu multi ani din exceptionala revista “Secolul XX”. Chiar asa, o ma fi existand fabuloasa revista de cultura dirijata de Dan Haulica?
Prin Craiova, pe la chioscarii de presa n-am mai vazut-o. Locul ei de cinste a fost luat de Click, Cancan si alte mizerii asemenea.
Traim oare intr-un fel de “al Treilea Razboi Mondial” cu noi insine? Asa pare. Traim cu siguranta intr-un cosmar cotidian precum personajul poemului lui Robert Zimmerman din Duluth, Minnesota, pe numele lui de scena Bob Dylan.
Poate ca poemul de mai jos ce reprezinta versurile unui cantec scris in plin razboi rece vor avea darul sa va scoata din starea de roboti ce alergati sau activati aproape inconstient pentru un salariu nenorocit, un ban in plus, un trai cat de cat decent.
Versurile – cu toata puterea lor sumbru-pesimista, mi se par exceptionale. Voua?!
Vorbind despre al treilea război mondial
(Talking World War III Blues)
Într-o noapte am visat
Stînd lungit comod în pat
Că atunci cînd mă trezeam
Singur doar eu viu eram
Pe tot pămîntul
Apoi m-am trezit
Şi la doctor am fugit
Ca vîntul
Doctorul în cabinet
M-a primit zîmbind discret
M-a aşezat pe canapea
Şi-a zis “Cred că dumneata
Ai o problemă”
Repede i-am explicat
În trei cuvinte ce-am visat
El m-a privit o jumate de-oră
Şi pe urmă s-a întors cu faţa spre soră
Şi-a zis “N-are eczemă,
E sonat puştiu’!”
Eu i-am zis “Ce părere-ai de vis ?”
Iar el a zis “Nasol vis, nu ştiu”
Totu-a-nceput pe la ora trei
Eu eram acasă cu ai mei
Apoi deodată s-a stins lumina
Personal nu ştiu a cui e vina
Cînd se stinge lumina
Am zbughit-o pe fereastră
Că stăm la parter, casa e-a noastră
De-abia pusesem piciorul în stradă
C-a şi apărut o-ntreagă grămadă
De arme:
Trăgeau spre mine,
Dar nu-i condamn, că nu mă ştiau bine
Am scos un ţipăt, înnebunit
Şi spre colţul străzii am fugit
Acolo un om cremwurşti vindea
L-am luat tare “N-ai o armă, un cuţit, ceva”
Dar el a urlat
Şi s-a baricadat
În spate
Era comunist, fără doar şi poate
O maşină strălucea
La cinci paşi de mîna mea
Nimeni în jur nu mai mişca
Aşa c-am sărit în ea
Era un Cadillac
Negru ca un gîndac
“Bună maşină de condus
După războiul care s-a dus”
Mi-am zis,
Deşi era un vis
După o vreme m-am plictisit
Să tot conduc, eram obosit
Străzile toate erau pustii
Şi-am dat drumul la radio, mai ştii?
Însă nu funcţiona
Iar pe disc cînta
Ionică Frînaru’:
“Dragostea noastră luminează ca faru'”
“Oa-oa”
La un moment dat a apărut şi-o fată
Blondă, rochie scurtă, bluză decoltată
l-am zis “Hei, cu Eva semeni foarte bine
Hai să ne jucăm de-a Adam şi de-a tine!”
Dar ea a ţipat
Urla ca apucată:
“Parcă n-ai şti ce s-a-ntîmplat ultima dată
Cînd am încercat”
Am încercat la telefoane
Speram s-aud voci cît de cît umane
Da-n loc de asta am auzit
Un sunet de-automat dogit:
“Cînd veţi auzi semnalul, va fi ora şapte”
A zis
Şi-a ţinut-o aşa trei ore jumate, după care-am închis
Cam atît apucasem să povestesc
Cînd doctoru-a zis “Simt că tîmpesc
Acelaşi vis l-am avut şi eu
Cu diferenţa că-n visul meu
După război
Nu scăpaserăm amîndoi
Iar eu eram solo
Zău, nu te-am văzut pe-acolo”
Se pare că-n ultima perioadă
Visul ăsta e-o adevărată corvoadă
Lumea întreagă la fel visează
Şi culmea e că şi-atunci cînd e trează
Tot asta visează
Să te plimbi singur nu-i amuzant
După un timp devine enervant
Şi-n definitiv nu-i mare scofală
Să cădem amîndoi la învoială:
Te las să vii în visul meu
Dacă mă laşi şi tu într-al tau,
Ce zici de asta?
Şi doctorul :”Să vorbesc cu nevasta”…
(In curand am sa postez poezii si din alti muzicieni celebri ale caror nume le-am enumerat mai sus: Gainsbourg, Brassens, Visotki. Asta desigur, daca “Razboiul” lui Dylan v-a placut cat de cat…)